Cerere recalculare pensie. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/AS
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str.- nr.45, -.2,.4,.242, județul C și cu domiciliul ales la cabinet avocat, cu sediul în B,-, - 14 D,.1,.2,.9, sector 6, împotriva sentinței civile nr.371/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că la dosar s-a depus, alăturat motivelor de recurs, de către d-na avocat împuternicirea avocațială nr.31/2009 și chitanța nr.725/27.11.2009.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata și în lipsă conform art.242 alin.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de pensii C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care la stabilire punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că beneficiază de pensie pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr.-/06.04.1995 în baza Legii nr.3/1977. Totodată a precizat că la recalcularea drepturilor de pensie, pârâta a încălcat dispozițiile legale în materie atunci când la determinarea punctajului mediu anual a folosit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu 20 de ani.
În drept s-au invocat dispozițiile HG nr.1550/2004, OUG nr.4/2005, Legea 3/1977, Legea nr.19/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că, în mod corect, a procedat la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
S-a arătat că stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977, temei legal în baza căruia reclamantul a fost înscris la pensie, este reglementat de art. 8 alin.2 potrivit căruia "persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile".
Potrivit art.2 alin.3 din HG. nr.1550/2004 "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare fiind 30 ani conform art.8 din Legea nr.3/1977.
Prin sentința civilă nr.371/16.10.2009, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta C, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin decizia nr.-/06.04.1995 numitul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în baza Legii nr.31/1977, beneficiind începând cu 01.02.1995 de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă în sumă de - lei calculată având în vedere o vechime în muncă de 48 ani, 3 luni și 28 zile din care 28 ani, 10 luni, 4 zile în grupa I, 2 ani 2 luni și 2 zile în grupa a II a și 2 ani, 6 luni și 24 zile în grupa a III-
Drepturile au fost recalculate în baza OUG. 4/2005 și HG.1550/2004 prin decizia din data de 31.08.2005, când s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,46687 și o pensie de 484 lei.
Cum această decizie nu a fost contestat niciodată de către beneficiarul titular, conform art.7 alin.7 din OUG. 4/2005 și art.87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare și al punctajului calculat.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
În temeiul acestor dispoziții legale, devin aplicabile prevederile art.2 alin.3 din HG1550/2004, conform cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are ovechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile; persoanele încadrate în muncă care au ovechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Existența art. 14 din Legea nr.3/1977, care adaugă un stagiu suplimentar pentru fiecare an prestat în grupa I sau a II- de muncă (alin.1), nu contrazice concluzia anterioară. Dimpotrivă, art. 14 alin.1 întărește rezultatul demonstrației că perioada de 30 și 25 de ani sunt stagii complete de cotizare prevăzute de Legea nr.31/1977 având în vedere că textul statuează că, stabilirea pensiei lise ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: ) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Or, rezultatul acestei suplimentări de stagiu necesar "la stabilirea pensiei" (deci, pentru îndeplinirea condițiilor legale) este chiar "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații" pentru că 20 de ani a câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă înseamnă exact 30 de ani.
În sfârșit, în cazul în care legiuitorul a considerat necesar a face derogări de la regula generală cuprinsă în anexa 3 Legii nr.19/2000 (excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare) ar fi făcut-o expres precum în situația art.2 alin.2 din HG. 1550/2004 conform căruia, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a desfășurat activitate în grupa I de muncă, ci în condiții normale, considerând în mod greșit aplicabile disp. art.8 din Legea nr.3/1977, cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 de ani.
Instanța de fond nu cunoaște noțiunea de grupa I de muncă, nu observă din conținutul deciziei inițiale de pensionare, respectiv decizia nr. -/06.04.1995 emisă de intimată, cât și din buletinul de calcul din data de 19.04.2006 emisă conf. nr.HG1550/2004, faptul că a desfășurat o activitate în grupa I de muncă de 28 ani, 11 luni, 4 zile.
Susține că, Legea nr.19/2000 nu se poate aplica decât situațiile ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977.
Pe fond, susține că în mod eronat intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 în loc de 20 ani, deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 arată că (1) "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
(2) pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977"
Dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 sunt dispoziții cu caracter special, în ceea ce privește stagiul complet, astfel încât, în cazul pensionarii unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I sau a II-a de muncă, se impunea ca în procedura recalculării în temeiul OUG nr.4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limita de vârsta.
Solicită a se reține dispozițiile din decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de ÎCCJ constituită în Secții unite, publicată în Of.nr.334/20.05.2009, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "dispozițiile art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială "decizie obligație pentru instanță conform art.329 alin.3 cod pr.civilă".
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/06.04.1995 a fost admisă cererea petentului, dispunându-se pensionarea acestuia pentru limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977.
La recalcularea drepturilor de pensie în baza nr.OG4/2005 și nr.HG1550/2004, pârâta a folosit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani.
Potrivit art.2 alin.4 din nr.HG1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
În conformitate cu prevederile art.14 alin.(1) din Legea nr.3/1977: "persoanele care au lucrat cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și 6 luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și 3 luni pentru grupa II de muncă;
(2) Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul la cerere să fie pensionate la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II femeile.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Prin urmare, 20 de ani lucrați în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 de ani lucrați în condiții normale.
Întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis la 1.02.1995, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Reclamantul având peste 20 de ani lucrați în grupa I de muncă beneficiază de reducerea stagiului complet de cotizare necesare de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977.
Susținerea pârâtei că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.3/1977, care prevăd un stagiu complet de cotizare de 30 de ani nu poate fi reținută, întrucât stagiul complet de utilizare de 30 de ani este prevăzut pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții normale de muncă.
Dispozițiile art.14 din Legea nbr.3/1977, derogă de la cele ale art.8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri.
În consecință, pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, această soluție decurgând și din aplicarea principiului "tempus regit actum".
În acest sens, prin decizia nr.40/222.09.2009 pronunțată de s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001 și care au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale și asistență socială.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.-312 cod pr.civilă, curtea a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința recurată în sensul că obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.12.2005.
În ceea ce privește plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, Curtea a avut în vedere prevederile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora drepturile modificate se acordă prin derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000 de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3 cu respectarea termenului general de prescripție.
Astfel, curtea a obligat pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare începând cu 18.08.2006, respectiv cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str..- nr.45, -.2,.4,.242, județul C și cu domiciliul ales la cabinet avocat, cu sediul în B,-, - 14 D,.1,.2,.9, sector 6, împotriva sentinței civile nr.371/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare pensiei, utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.12.2005.
Obligă pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare începând cu 18.08.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/17.02.2010
Tehnored.gref.RD/4ex/18.02.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
