Cerere recalculare pensie. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 29
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de
recurentul G împotriva sentinței civile nr. 1506 din 7 X 2009 Tribunalului Iași intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimată, lipsă recurentul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul a depus la dosar prin registratura instanței răspuns la întâmpinare.
Instanța consideră răspunsul la întâmpinare ca și concluzii scrise.
Consilier jr. precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr. precizează că drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect stabilite. Acesta a ieșit la pensie în baza legii 3/1977. Legea 3/1977 prevede 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei vechime în muncă condiție de pensionare. Reclamantul a înțeles greșit prevederile legii în sensul că Legea 3/1977 ar fi prevăzut că stagiul complet de cotizare ar fi de 20 de ani pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
Pentru aceste motive, expuse pe larg și în întâmpinare solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond și a deciziei Casei de Pensii. Depune înscrisuri cu privire la stagiul complet de cotizare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1506 din 7 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașirespins contestația formulată de contestatorul G, domiciliat în I, str. - nr. 5, Bloc 2,.6 în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii cu sediul în I, str. - - nr. 17 - 19.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, contestatorul G chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii solicitând obligarea acesteia să îi emită o decizie de recalculare pensiei pentru limită de vârstă și vechime integrală, conform dispozițiilor Ordonanței de Urgență Guvernului nr. 4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, începând cu data de 01.06.2006.
În motivarea cererii, contestatorul arată că este pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală în baza prevederilor din Legea nr. 3/1977, drepturi inițiale stabilite prin decizia nr. - din data de 15.12.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.12.1999.
Fiind pensie stabilită anterior intrării în vigoare Legii nr. 19/2000, pensia intrat în procesul de recalculare prevăzut de nr. 1550/2004 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005.
Deoarece la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și de vârstă prevăzute de Legea nr. 3/1977, fapt care rezultă și din prevederile HG nr. 1550/2004, se confirmă principiul potrivit căruia condițiile de pensionare, pe perioada recalculărilor, rămân cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.
Susține contestatorul că întrucât desfășurat activități care se încadrează în grupa de muncă timp de 27 ani, 0 luni și 12 zile, în mod eronat Casa Județeană de Pensii utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, deoarece art. 2 din Normele metodologice de aplicare HG nr. 1550/2004 arată că "(1) stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, care, (2) pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri în care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, au dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de: a) 52 ani pentru grupa și 57 ani pentru grupa II, bărbați; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care au o vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv 15 ani în locurile încadrate în grupa de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I sau 52 ani pentru grupa II, femeile".
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației arătând că pensia contestatorului fost calculată în baza Legii nr. 3/1977, în funcție de media salariilor tarifare din cei cinci ani de activitate aleși de contestator, deci nu s- avut în vedere vechimea totală în muncă și nici perioada lucrată în grupă de muncă, aceasta din urmă contând numai pentru alegerea procentului ce se aplica bazei de calcul, extras din Tabelul existent în lege.
Prin urmare, Legea nr. 3/1977 nu prevede ca și condiție de pensionare vechimea în muncă de 20 de ani, ci prevede 30 de ani și 25 de ani vechime în muncă pentru bărbați respectiv femei, condiție pentru pensionare. Faptul că legea se referă la vechimea realizată în grupe superioare de muncă, cum ar fi 20 de ani de grupă, contează pentru alegerea procentului ce se aplică bazei de calcul și pentru reducerea vârstei de pensionare.
Se mai susține de către intimată că în înțelesul HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie iar conform Normelor Tehnice pentru aplicarea HG 1550/2004, punctul A 12, "În situația pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în perioada 1 iulie 1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 25 ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați" - prevederi ce s-au respectat la stabilirea drepturilor de pensie - în cazul contestatorului stagiul complet de cotizare care s- avut în vedere fiind 30 de ani.
Prin urmare stagiul de cotizare realizat utilizat este de 49 ani, 9 luni și 17 zile(ultima decizie); stagiul complet de cotizare este de 30 de ani iar stagiul realizat în grupa I de muncă este de 27 ani și 12 zile - ceea ce se poate verifica pe ultima decizie emisă precum și pe celelalte decizii anterioare.
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:
Prin decizia nr. - din 15.12.1999, Casa Județeană de Pensii dispus înscrierea contestatorului la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală.
La data de 26.03.2009, intimata emis decizia nr. - prin care dispus recalcularea pensiei conform art. 95 din Legea 19/2000 cu luarea în calcul perioadei 01.03.2004 - 01.01.2009. Se reține în această decizie că petentul a realizat un stagiu de cotizare de 49 ani, 9 luni și 17 zile din care în grupa de muncă de 27 ani și 12 zile, în condiții normale 7 ani, 11 luni și 7 zile și stagiu asimilat de 1 an, 3 luni și 28 zile.
La stabilirea drepturilor de pensie, intimata avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, arătând că Legea nr. 3/1977 prevede 30 de ani și 25 de ani vechime în muncă pentru bărbați respectiv femei, condiție pentru pensionare.
Contestatorul a susținut că la stabilirea punctajului mediu anual trebuia să fie avut în vedere un stagiu complet de 20 de ani conform art. 14 din Legea 3/1977 și art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG1550/2004.
Art. 14 din Legea 3/1977 prevede următoarele:
"Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile".
Acest text de lege reglementează stagiul aferent perioadelor lucrate în grupele I și II de muncă, vârsta minimă de pensionare pentru persoanele ce au lucrat în locuri ce se încadrează în grupele de muncă, fără specifica termenul de stagiu complet de cotizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen și motivat, contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Temeiul legal al cererii de recalculare a pensiei îl reprezintă prevederile nr.OUG 4/2005 care, la art. 4 alin. 1 statuează că "Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004" care, la art. 2 alin. 4 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Arată recurentul că prin decizia nr. 40/2008 a pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Or, acest text de lege prevede pentru grupa I un stagiude 20 ani, aplicabil și pentru situația recurentului care a desfășurat timp de 27 ani 0 luni 12 zile activitate încadrată în grupa I de muncă.
Mai susține recurentul că în considerentele instanței de fond nu se face nicio referire la cel de-al doilea capăt de cerere, întemeiat în drept pe disp. art. 7 alin. 5 și 6 din nr.OUG 4/2005.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, reiterând apărările formulate în cursul judecății în primă instanță.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în faza recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererile de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Drepturile de pensie ale recurentului contestator G s-au deschis la data de 31.12.1999, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. În cadrul procesului de recalculare prevăzut de OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei intimatului, provenită din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a făcut cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Noțiunea de "stagiu complet de cotizare", legată de plata contribuțiilor de asigurări sociale și utilizată la determinarea punctajului mediu anual, este specifică Legii nr. 19/2000, așa încât, pentru a face posibilă evaluarea pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin HG nr. 1550/2004 s-a prevăzut, în art. 2 din anexă, ce se înțelege prin "stagiu complet de cotizare" și care este durata acestui stagiu.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În ceea ce privește durata stagiului complet de cotizare, în cazul recurentului sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. 3, reținute și de prima instanță, conform cărora, entru p. persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de <LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legea nr. 3/1977.
Evident că Legea nr. 3/1977 nu reglementează, ca atare, "stagiul complet de cotizare", ci vechimea integrală în muncă, care reprezintă acest stagiu conform art. 2 alin. 1 din anexa la HG nr. 1550/2004.
Or, vechimea integrală în muncă, minimă, necesară pentru acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, de care a beneficiat recurentul începând cu data de 31.12.1999, este de 30 ani, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
În ceea ce privește dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, reținute de prima instanță și de ICCJ, prin decizia nr. 40/2008, obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, Curtea constată că recurentul face parte din categoria persoanelor care au lucrat efectiv, cel puțin 20 ani, în locuri care se încadrau în grupa de muncă, așa încât stagiul complet de cotizare este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Cu privire la durata acestui stagiu, se reține, însă, că perioada de 20 ani, de lucru efectiv în locuri care se încadrau în grupa I de muncă, nu reprezintă stagiu complet de cotizare, înțeles ca vechime integrală în muncă necesară pentru acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, așa cum eronat a reținut prima instanță.
Vechimea integrală în muncă necesară pentru acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, de care a beneficiat recurentul, este tot de 30 ani, chiar dacă persoana a lucrat efectiv doar 20 ani în locuri care se încadrau în grupa I de muncă. Aceasta întrucât, potrivit art. 14 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, la stabilirea pensiei se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă, un an și 6 luni, deci cel puțin 20 ani lucrați efectiv în grupa I de muncă echivalează cu 30 ani, perioadă care reprezintă vechimea integrală în muncă, minimă, necesară pentru acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă de care a beneficiat recurentul, vechime în muncă ce constituie stagiu complet de cotizare în accepțiunea Legii nr. 19/2000.
Cât privește critica recurentului-contestator referitoare la lipsa motivării de către instanța de fond a celui de-al doilea capăt de cerere, care ar face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7. pr. civ. Curtea o apreciază neîntemeiată. Soluția de respingere a celui de-al doilea capăt de cerere, accesoriu, este efectul direct al respingeri cererii principale, cercetată pe fond. Sentința pronunțată de Tribunal vizează obiectul dedus judecății, în întregul lui, fiind legală și temeinică, astfel încât nu este incident cazul de modificare invocat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp.art. 312. pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr. 1506 din 07 10 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex./15 02 2010
Tribunal I -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
