Cerere recalculare pensie. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.362/AS
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.314/04.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.10, județul C, având ca obiect recalculare pensie - spor acord global.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier juridic, conform delegației nr.17301/2009, depuse la dosar, iar pentru intimata reclamantă se prezintă dl.avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.85043/15.12.2009, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii C solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate.
Solicită apărătorul recurentei să se observe că raportând dispozițiile art. 164 alin.3 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare la precizările din anexa la OUG nr.4/2005, în mod corect instituția nu a valorificat sporul de acord global. Astfel, adeverința nu a fost fructificată întrucât nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual sporurile de acord global.
Apărătorul intimatei, având cuvântul solicită respingerea recursului, apreciind că sporurile de acord global au caracter permanent și trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la 03.08.2009 la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C, să se dispună anularea deciziei nr.-/1 ce emană de la pârâtă și să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare.
Sub aspectul situației faptice, reclamanta motivează demersul său judiciar prin prisma modului eronat în care a fost soluționată de către pârâtă cererea sa de recalculare a pensiei.
Astfel, se arată că în baza OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor, a depus la Casa Județeană de pensii C, adeverința eliberată de SC ""SA, prin care erau evidențiate toate veniturile pe care le-a realizat lunar, în perioada 1970-1997.
reclamanta că la calcularea pensiei nu au fost luate în considerare toate veniturile pentru care angajatorul SC ""SA a plătit contribuțiile la sistemul de asigurări sociale.
Cererea introductivă nu a fost motivată sub aspectul temeiului juridic.
Din perspectivă probatorie, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii, în copie: cartea de identitate (6), adresa nr.-/8.07.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii C (7), adeverința nr.424 A/17.06.2009 și adeverința nr.424/17.06.2009 ce emană de la SC""SA (8-15), decizia nr.-/7.07.2009 (16),carnetul de muncă (17-32).
La termenul de judecată din 4.09.2009, reclamanta a depus "Precizări" la cererea introductivă (37-39), stabilind limitele cadrului procesual prin prisma obiectului acțiunii și a temeiului juridic al cererii.
Se arată că pricina are ca obiect - recalculare pensie, privită în cadrul obligației generale de "a face", iar solicitarea este aceea ca - în baza disp.art.2 lit."e",art.78 și art.164 alin.(3) din Legea nr.19/2000, precum și ale HG 550/2005, să fie obligată pârâta-intimată la emiterea unei noi decizii prin care să i se recalculeze pensia, cu luarea în calcul a tuturor drepturilor salariale cu caracter permanent, atestate de adeverința ce emană de la SC ""SA
Totodată, s-a precizat că perioada în raport de care solicită obligarea pârâtei la recalcularea pensiei este cuprinsă în intervalul ianuarie 1980- iunie 1996, când a realizat a realizat veniturile suplimentare permanente înscrise în adeverință eliberată de SC ""SA, venituri pentru care deși s-a plătit CAS, nu au fost luate în calcul.
Pârâta-intimată și-a precizat poziția procesuală, prinîntâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Solicitarea este argumentată prin faptul că sporul de acord global menționat în adeverința ce emană de la SC""SA nu poate fi fructificat deoarece conform prevederilor pct.VI din Anexa la OUG 4/2005, nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie, că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife ori cote procentuale, premiile anuale ori premiile realizate în cursul anului pentru realizări deosebite și oricare alte sporuri care nu au avut caracter permanent nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin sentința civilă nr.314/04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie care să ia în considerare veniturile atestate prin adeverința nr. 424/ 17.06.2009 emisă de SC SA C, începând cu data de 01.07.2009 precum și la plata către reclamantă a sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.- emisă de Casa Județeană de Pensii C la 7.06.2009, a fost stabilit dreptul la pensie al reclamantei.
La 1.07.2009, reclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii C, solicitând recalcularea pensiei ce i se cuvine, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor salariale, cu caracter permanent, atestate prin adeverința eliberată de SC "" SA.
S-a menționat explicit că activitatea pe care reclamanta a desfășurat-o în proiectare a fost retribuită, cu caracter permanent, în acord global.
Cererea de recalculare a pensiei - motivată de reclamantă prin invocarea veniturilor primite în perioada ianuarie 1980-iunie 1996, pentru care au fost plătite lunar contribuțiile de asigurări sociale - a fost respinsă de pârâta-intimată.
Potrivit disp.art.169 alin.(1) din Legea nr.19/2000, "pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia".
Prinalin.(2)al textului de lege invocat se dispune că, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
Reclamanta a prezentat la Casa Județeană de Pensii C, în vederea recalculării drepturilor la pensie, adeverința emisă de SC""SA, prin care s-a atestat de fostul angajator cuantumul drepturilor salariale plătite în perioada derulării raporturilor de muncă, astfel cum s-au regăsit în statele de plată originale și cum au fost evidențiate, pe rubrici și coloane, în documentul menționat.
Angajatorul a menționat că sporul de acord este evidențiat împreună cu salariul aferent la coloana nr.4- "salariu cu spor de acord" din statul de plată, pentru care unitatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.
Potrivit disp.art.117 alin.(3) din Legea nr.57/1972 " În activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de cercetători sau proiectanți își asumă răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primește o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege. Această formă de retribuire se va aplica îndeosebi pentru crearea și introducerea în producție a unor tehnologii sau produse noi, perfecționarea și modernizarea celor existente, proiectarea obiectivelor de investiții și va cuprinde întreg ciclul cercetare-proiectare și aplicarea în producție a rezultatelor obținute până la atingerea parametrilor stabiliți. În contract se prevăd termenele, parametrii sau indicatorii tehnico-economici care trebuie obținuți, condițiile de calitate, sumele totale pentru retribuire și alte condiții. Sumele pe lucrări pentru retribuirea personalului de cercetare, inginerie tehnologică și proiectare se vor stabili, pe bază de norme de muncă pe unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul care lucrează în acord global primește, pe parcursul executării lucrărilor, avansuri lunare reprezentând 80% din retribuția tarifară. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe lucrare. La predarea obiectivelor de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și proiectare, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului în funcție de contribuția acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reține op parte de 10%, care se restituie după aplicarea în producție sau intrarea în funcțiune a obiectivului respectiv și realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuți în proiecte sau în documentația tehnică, iar cealaltă parte, de 90% se plătește după ce, în prealabil s-au scăzut avansurile primite, dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract".
Potrivit legii cadru invocate era consacrată, ca modalitate preponderentă de plată a muncii personalului cu activitate în domeniile vizând cercetarea științifică, ingineria tehnologică și proiectarea,retribuirea în acord global, ceea ce presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale lunare.
Această situație nu excludea însă aplicarea Decretului nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care prin art.1 consacra obligativitatea fostelor unități socialiste de stat și tuturor persoanelor juridice să vireze la bugetul, asigurărilor sociale o contribuție de 15% asupra " câștigului brut realizat de personalul lor salarizat".
Prin urmare, retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară prin elementele definite de art.117 alin.(3) din Legea nr.57/1974, fiind însă neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod de personalul din proiectare era supus plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea dată, iar nicidecum exceptat de la această obligație, conform art.2 din Decretul nr.389/1972.
Legile cadru ce au reglementat pensiile de asigurări sociale de stat au recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția prevăzută de lege la fondul de asigurări sociale de stat, dreptul la pensia de asigurări sociale.
În acest sens, prevede art.3 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prin al căruialin.(2)se dispune că "fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat".
Aceeași obligație legală impusă angajatorului prin dispoziția legală sus-menționată a fost consacrată și de Legea nr.42/1992, care a modificat și completat Decretul nr.389/1972, acte normative abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000.
Pârâta-intimată și-a circumscris apărările la dispozițiile finale ale Anexei la.OUG 4/2005, potrivit cu care "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Pornind de la premisa corectă că veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare nu pot participa la evaluarea punctajului mediu anual în condițiile Legii nr.19/2000 (întrucât nu au fost făcute virări din aceste câștiguri la bugetul asigurărilor sociale), instanța apreciază că nu se poate ca ipoteza prescrisă să fie aplicată în mod abstract și cu caracter general, urmând a se statua, în fiecare caz în parte, dacă veniturile asiguratului au beneficiat de deducerea cotei de contribuție la acest buget.
Concluzia este și în spiritul soluției pronunțate de Curtea Constituțională, în analiza excepției de neconstituționalitate a mențiunii de la pct.IV din Anexa nr.OUG4/2005.
Instanța de contencios constituțional, prin considerentele Deciziei nr.736/24.10.2006 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.4/4.01.2007) a constatat că aceste dispoziții nu modifică, cu caracter retroactiv, legislația anterioară și că "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă sau nu aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete".
Dacă s-ar primi apărările pârâtei s-ar ajunge nu doar la încălcarea principiului contributivității, consacrat expres de art.2 lit."e" din Legea nr.19/2000, ci s-ar nesocoti și scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum a fost menționat în preambulul nr.OUG4/2005, act normativ din cuprinsul căruia se degajă ideea de bază ce trebuie să guverneze materia, respectiv reflectarea prețului plătit pentru riscul asigurat în prestația de asigurări sociale, cu alte cuvinte, ridicarea la de principiu a regulii potrivit cu care " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În cazul de speță, fostul angajator SC ""SA a emis adeverințe certificate în condițiile nr.OUG4/2995, prin care menționează că s-au reținut și virat contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie suplimentară prin raportare la întreg venitul brut realizat lunar, care include și salariul cu sporul de acord global.
Culpa procesuală a pârâtei-intimate va fi sancționată, în temeiul art.274 pr.civ. prin obligarea acesteia la plata către reclamantă, a sumei de 250 lei - cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului a arătat că urmare a depunerii adeverinței de venituri invocate în cererea introductivă, s-a procedat la verificarea acesteia însă s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 raportat la cuprinsul anexei la OUG nr. 4/2005 întrucât nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent și nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote
procentuale. Pentru aceste motive s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, expunându-și punctul de vedere prin concluziile orale formulate de avocatul ales.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din copia carnetului de muncă seria - nr. - rezultă că reclamanta a fost angajată în cadrul Institutului de ări Județean C și ulterior în cadrul SC SA C în funcția de tehnician proiectant, tehnician și proiectant.
În adeverința nr. 424 A/17.06.2009 emisă de SC SA C se atestă faptul că în perioada ianuarie 1970 - decembrie 1996 angajații au fost retribuiți în acord global, inclusiv reclamanta, iar pentru veniturile realizate s-au reținut și virat contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie suplimentară. Adeverința nr. 424/17.06.2009 evidențiază în mod detaliat veniturile realizate de reclamant în respectiva perioadă. Adeverința nr. 424 A/17.06.2009 apare ca o completare ce cuprinde explicații față de adeverința nr. 424/17.06.2009.
Este adevărat că la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se face o mențiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Această enumerare, din modul în care este formulată, rezultă că nu are un caracter exhaustiv ci numai exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate.
Din formularea acestei mențiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Rezultă așadar că dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr. 19/2000, și nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.
Desigur, nu se poate accepta ca o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global să nu fie avută în nici un mod în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivității consacrat de art.2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, art. 78 al.(1) din Legea nr. 19/2000, stabilește că numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000.
De asemenea, mențiunea cuprinsă la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată prin raportare la întreg conținutul său.
Astfel, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, sunt indicate printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr. 19/2000 numai pentru că îndeplinesc condițiile enunțate anterior, respectiv nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
În cazul reclamantei însă, aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
De aceea nici art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 nu are aplicabilitate.
Veniturile obținute de reclamantă în acea perioadă erau venituri cu caracter permanent pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale astfel cum atestă emitentul adeverinței.
De altfel, în adeverința eliberată, fostul angajator a arătat în mod expres că în perioada respectivă la nivelul întregului Institut s-a aplicat forma de salarizare în acord global, reclamanta realizând venituri suplimentare permanente pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în perioada respectivă și specificul activității desfășurate de reclamantă.
Astfel, în conformitate cu art. 117 (3) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii (republicată), în activitatea de proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de proiectanți își asuma răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primea o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege. Personalul care lucra în acord global primea, pe parcursul executării lucrărilor, avansuri lunare reprezentând 80% din retribuția tarifară. cumulate nu puteau fi mai mari de 80% din suma stabilită pe lucrare. La predarea obiectivelor de proiectare, suma totală stabilită pe lucrare se repartiza membrilor colectivului în funcție de contribuția acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reținea o parte de 10%, care se restituia după intrarea în funcțiune a obiectivului respectiv și realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuți în proiecte sau în documentația tehnică, iar cealaltă parte, de 90%, se plătea după ce în prealabil s-au scăzut avansurile primite, dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract.
Așadar, reclamanta primea în realitate tot salariu dar în altă modalitate de plată, cu un avans lunar de 80% din salariul tarifar și cu plata diferenței la finalizarea lucrării, putând obține la final un venit mai mare ca diferență dintre suma salariilor tarifare și suma cuvenită pentru întreaga lucrare. Având în vedere modului de repartizare a plăților, pe o anumită perioadă de executare a lucrării, cu plata unor sume cu titlu de avans, practic, salariul lunar al reclamantei era media lunară a veniturilor în perioada respectivă, contribuția pentru asigurări sociale fiind corespunzătoare acestei valori.
Diferența dintre suma totală primită pentru o perioadă de activitate (necesară realizării fiecărui proiect) și suma salariilor tarifare, nu constituie un "spor" ci constituie tot parte a salariului pentru care era însă stabilită o modalitate specială de plată în anumite cote procentuale, plățile efectuate de angajator fiind repartizate inegal în perioada de referință.
Faptul că aceste venituri nu aveau un caracter ocazional, întâmplător, rezultă și din distincția făcută de legiuitor între specialiștii angajați de institutele de proiectare și specialiștii care nu erau angajați ai institutelor, folosiți ocazional și în mod excepțional, atunci când complexitatea lucrărilor impunea, în condițiile Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 24/1969 și care erau remunerați în sistem de plată cu ora.
Mai trebuie avute în vedere și prevederile art.2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit cu care contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
În ceea ce privește veniturile obținute în sistem de acord global nu era prevăzută o astfel de excepție.
Așadar, veniturile realizate de reclamantă în plus față de salariul tarifar nu constituiau un spor cu caracter nepermanent și pentru care nu se achitau contribuții de asigurări sociale.
De altfel, se poate constata din cuprinsul adeverinței prezentate că în unele luni aceasta avea un salariu realizat mai mic decât salariul tarifar, ceea ce corespunde modului de repartizare a plăților făcute de angajator în conformitate cu sistemul de plată în acord global.
Apoi, mai trebuie avut în vedere că potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, veniturile obținute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.21 al.1 lit. b din această lege media retribuțiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore.
În aceste condiții, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanță cu veniturile avute și în special în concordanță cu contribuțiile realizate la fondul asigurărilor sociale.
Potrivit art. 169 al. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Desigur, această prevedere este aplicabilă și în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare anumite date cu privire la veniturile reale obținute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.
În consecință în mod corect instanța de fond a considerat că la determinarea punctajului mediu anual în vederea stabilirii cuantumului pensiei la care este îndreptățită reclamanta trebuie avute în vedere și veniturile primite în sistemul de plată în acord global astfel cum sunt evidențiate de adeverința depusă de aceasta, astfel încât în temeiul art. 312(1) Cod.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod.pr.civ. va fi obligată recurenta către intimată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanței seria - nr.2/15.12.2009 - avocat - Baroul Constanța ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.314/04.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.10, județul
Obligă la 250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red./tehnored. dec. rec. jud. -/15.01.2010
dispozitiv gref.
2 ex./20.01.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
