Cerere recalculare pensie. Decizia 5206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3499/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 5206R
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.2442 din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, la data de 25.08.2009 de către intimata, întâmpinare în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.2442/24.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei, prin care să recalculeze începând cu 01.03.2008, drepturile de pensie ale reclamantei, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr.2014/31.07.2006 și nr.2058/03.08.2006 emise de SC SA și adeverința nr.876/04.07.2006 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat in judecata parata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea paratei sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare evidențiate in adeverințele nr. 2014/31.07.2006 si nr.2058/03.08.2006 emisa de SC si adeverința nr.876/04.07.2006 emisa de SC SA.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a depus la parata cerere de recalculare cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare evidențiate in adeverințele nr. 2014/31.07.2006 si nr. 2058/03.08.2006 emisa de SC si adeverința nr. 876/04.07.2006 emisa de SC SA. venituri pentru care au fost calculate, reținute si virate cotele individuale de asigurări sociale, inclusiv contribuția la pensia suplimentara la fel ca si pentru salariul tarifar.
Reclamanta a mai arătat ca veniturile evidențiate in adeverințele sus menționate au avut caracter permanent in înțelesul Legii nr. 49/1992 si Legii nr. 57/1974 și potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Parata nu a luat in considerare veniturile reclamantei obținute sub forma de sporuri si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverințele nr.2014/31.07.2006 si nr.2058/03.08.2006 emisa de SC si adeverința nr. 876/04.07.2006 emisa de SC SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
O data reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter "permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luară in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente m statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
A apreciat instanța de fond că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizarii scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigai brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași,conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din parte; statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre parți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond, in baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.03.2008, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr. 2014/31.07.2006 si nr. 2058/03.08.2006 emisa de SC si adeverința nr. 876/04.07.2006 emisa de SC SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
- Hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost data cu incalcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedura civila) hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii.
Astfel, în adeverința nr.876/04.07.2006 emisa de SC SA angajatorul specifica faptul ca, contribuția a fost plătită in conformitate cu legile in vigoare in perioada respectiva.
Învederează recurenta că, contribuția de 2% privind pensia suplimentară a fost plătită la salariul de încadrare din carnetul de munca si sporul de vechime conform art. art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 42 raportat la prevederile art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966 si nu asupra tuturor veniturilor atestate in adeverința.
Mai mult de atât adeverința nr.876/04.07.2006 nu îndeplinește condițiile de fond prevăzute de pct. VI din Anexa G nr.4/2005 (pe care recurenta în citează), in sensul ca din cuprinsul adeverinței nu reiese temeiul legal în baza căruia sau acordat sumele de pe coloana reprezentând alte drepturi prevăzute in adeverința menționata mai sus.
O altă critică vizează adeverința nr.2058/03.08.2006 eliberata de SC SA conține elemente care, in mod vădit, au fost înscrise pentru a induce in eroare pe oricine lecturează aceasta adeverința si nu are cunoștințe temeinice in materie.
Menționează că acordul global nu reprezintă un spor ci o forma de remunerare in funcție de realizarea indicatorilor, reglementata de legislația in vigoare la acea data, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara (salariul de încadrare din carnetul de munca).
Aceasta diferențiere rezulta foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifara(inclusiv in cazul in care forma de retribuire este in acord) si enumera totodată, indemnizațiile, majorările si sporurile ce pot fi acordate pe langa retribuția tarifara; veniturile obținute in acord nu au fost reglementate ca sporuri.
De asemenea, prin dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu in carnetul de munca, coroborat cu nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, norme legale din care rezulta ca veniturile realizate in acord global nu se înscriau in carnetul de munca si prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale in lumina art. 164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Or, aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a inteles sa excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. VI din Anexa OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri si sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute in forma de retribuire in acord global nu lasă loc de interpretare extensiva susținuta de reclamanta, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG. nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Potrivit actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat Decretul nr.389/1972, Legea nr.49/1972), plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentara.
Din cuprinsul adeverinței rezulta ca angajatorul nu a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentara si asupra veniturile realizate in acord, ci doar la salariul de încadrare din carnetul de munca
Solicită recurenta să se constate ca asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentara conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, pe care le citează.
Potrivit prevederilor art.164 din lege, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Recurenta citează în susținerea motivelor de recurs și art.4 și 5 din Legea nr. 2/1983 care reglementa lucrul in "acord global", concluzionând că
la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atat pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizarii producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca".
Acesta este si motivul avut in vedere de către legiuitor cand nu a încadrat veniturile suplimentare obținute in sistem de acord global in categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Legea 49/1992, sectoare de activitate.
Ținând seama de cele de mai sus, Casa Locala de Pensii sector 2 calculat corect drepturile de pensie privind neluarea in calcul a sumelor menționate in adeverințele ce au făcut obiectul contestației, conform normelor legale in vigoare si, pe cale de consecința, solicită recurenta Casa de Pensii a Municipiului admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 2442 (pronunțată în data de 24.03.2009), potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din Codul d e procedura civila si reținând cauza spre competenta soluționare respingerea acțiunii formulata de ca fiind netemeinica si nelegala.
La data de 25.08.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimata-reclamantă, solicitând respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate pentru următoarele considerate:
Prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art.164 și ale art.2din Legea 19/2000,care reglementează principiile ce guvernează sistemul public de pensii,rezultă că veniturile care nu au fost trecute în cartea de muncă,dar pentru care s-a achitat contribuția datorată statului urmează să fie incluse în baza de calcul a pensiei, respectându-se astfel principiul contributivității; în această categorie se includ: prime,plata orelor suplimentare și sume achitate în sistemul de acord global,elemente care făceau parte din fondul de salarii și pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Adeverința eliberată de angajatorul A, B,sub nr.2058/03.08.2006 se va lua în considerare împreună cu adeverința nr.2014/31.07.2006 constituind anexa și explicitarea acesteia,precum și adeverința eliberată de angajatorul B sub nr.876/04.07.2006(anexate) certifică faptul că sumele realizatele către subsemnata,au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale,conform art. 1 din Decretul nr.389/1972, prin care angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul angajat,indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Referitor la punctul de vedere al, privind aplicarea sistemului de retribuire în acord global la care calculul pensiei avea în vedere retribuția de încadrare (stabilită prin contractul de muncă), menționează că acest lucru privea strict pensia suplimentară.
In privința formelor de retribuire în acord,deși în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare,instanța judecătorească a hotărât prin sentința civilă nr.2442 că principiul contributivitatii, afirmat în art.2 din legea 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ, primează și ca,independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare,acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
În completarea celor menționate mai sus vă precizez că legea 19/2000 stipulează în mod concret în art.78(completat cu legea 250/2007) că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual inclusiv sporurile și adausurile,sau,după caz,a venitului lunar asigurat,care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale,Ia salariu mediu brut lunar din luna respectivă,comunicat de Comisia Națională de Statistică.
De asemenea, Ordinul nr.680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 la punctul 19, literele a-l de la secțiunea I "Dispoziții generale"(capitolul 1 din lege) a capitolului A "Contribuții de asigurări sociale",definește în mod clar noțiunea de venit brut realizat lunar, lucru care susține ca întemeiată solicitarea recalculării pensiei în consecință. Ținând seama de cele menționate mai sus solicit respingerea recursului formulat de și admiterea sentinței civile nr.2442 pronunțată de Tribunalul Municipiului B, la data de 24.03.2009, ca definitivă și irevocabilă,în sensul că aceasta () să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită,retroactiv, începând cu data de 01.03.2008, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate în adeverințele SC SA și SC SA anexate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatei reclamante, recurenta parata nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global înscrise în adeverințele nr. 2014/31.07.2006 si nr.2058/03.08.2006 emisa de SC si adeverința nr.876/04.07.2006 emisa de SC SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentruluarea in calcula oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru cares-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Apreciem că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Instanța apreciază ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine randul asiguratilor sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ceea ce privește Decizia nr. 736/2006 prin care Curtea Constituționala, ce produce efectepartes litigantes, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerentele acesteia nu susțin motivele de recurs formulate de Casa de Pensii a Municipiului
Astfel, se arata in aceasta decizie ca "noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești."
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma faptul ca dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu exclud, de plano, posibilitatea valorificarii veniturilor enumerate in mod exhaustiv la acest punct si ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileste de catre instanta de judecata, in functie de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurari sociale.
Or, tocmai aceste aspecte constituie obiectul analizei si interpretarii instantei de fond, care a apreciat ca se impune valorificarea acestor venituri suplimentare, deși sunt exceptate expres de pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, întrucât angajatorul a atestat ca pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Adeverinta nr. 876/04.07.2006 emisa de SC SA angajatorul specifica faptul ca atat contribuția la pensia suplimentara, cat si contributia la asigurarile sociale au fost plătite in conformitate cu legile in vigoare in perioada respectiva.
Totodata, adeverința nr. 2058/03.08.2006 eliberata de SC SA completeaza, inclusiv cu privire la temeiul de drept, adeverinta nr. 2014/31.07.2006 emisa de aceeasi societate comerciala.
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2442/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex./1.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Adela Cosmina Bodea
