Recalculare pensii. Decizia 5205/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3426/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5205R
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.1675 din data de 27.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1675/27.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București -Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie reclamantului, în temeiul OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.03.07.37/1103/21.04.2008 emisă de SC
A obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia recalculata conform prezentei hotărâri și a pensiei efectiv încasate începând cu data de 01.12.2005.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că reclamantul este beneficiar al drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, pensia sa intrând în procesul de recalculare conform OUG nr.4/2005 în baza căreia pârâta a emis decizia nr. -/7.08.2007 privind recalcularea realizată începând cu 01.12.2005. Prin cererea de recalculare, reclamantul a solicitat pârâtei recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.03.07.37/1103/21.04.2008 emisa de SC SA (acord global). Cererea de recalculare nu a fost soluționată favorabil de pârâtă, deși termenul de soluționare este de mult depășit.
Retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 prevede că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca; la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Însă art. 78 din Legea nr. 19/2000 stabilește că: Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice; pentru perioadele în care Institutul Național de Statistică și Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, și salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice; pentru lunile pentru care Institutul Național de Statistică și Studii Economice nu a comunicat încă salariul mediu brut lunar pe economie se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 principiul contributivității, care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuita din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 sa nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prime nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Mai mult, pe baza alin. 2 al art. 5 din Legea nr.19/2000, persoanele se pot asigura benevol, plătind astfel contribuții de asigurări sociale pe baza asigurării voluntare si beneficiind de drepturi de asigurări sociale, pe baza contribuțiilor, textul stabilind că se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, în condițiile prezentei legi, persoanele care se regăsesc în situațiile prevăzute la alin. 1 al art. 5 și care doresc să își completeze venitul asigurat, precum și persoanele care nu se regăsesc în situațiile prevăzute la alin. 1 al art. 5.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte principiul de bază al organizării și funcționării sistemului public, principiul contributivității (formele de retribuire prin acord și prin plata de prime, într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituita din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de foștii angajatori ai reclamantei, care certifică și plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile realizate de salariat.
Câtă vreme veniturile reale ale reclamantei nu sunt evidențiate corespunzător, fără a exista nici cea mai mică culpă a acesteia, ar fi inechitabil și contrar principiului bunei credințe ce guvernează întregul drept privat ca să nu se recunoască reclamantului dreptul de a dovedi că veniturile comunicate de ultimul angajator casei de pensii sunt mai mici decât veniturile reale. Lipsa posibilității reclamantei de a cenzura datele comunicate de ultimul angajator casei de pensii justifică posibilitatea acesteia de a dovedi în procesul de recalculare de pensie că veniturile în funcție de care se stabilesc drepturile de pensie sunt mai mari decât cele
luate în considerare.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie reclamantului, în temeiul OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze drepturile de pensie cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.03.07.37/1103/21.04.2008 emisă de SC SA. În consecință, a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și a pensiei efectiv încasate începând cu data de 01.12.2005.
Conform art. 274 proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuielile de judecată pricinuite, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă).
În fapt, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus-menționat, reclamantul a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care Casa de Pensii a Municipiului B să fie obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei, având în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Tribunalul Bucureștia reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locala de Pensii Sector 5 a dispozițiilor art. 1 din nr.OUG4/2005, art. 2, alin. 1 și 2 din HG1.550/2004, precum și a prevederilor art.14 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 3/1977.
Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioada de cotizare. Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art. 160 alin.1 din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi -".
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, prevedea în art. 14, alin. 1, că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a-II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a-II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "la condiții egale de pensionare, de pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Având în vedere cele arătate mai sus, recurenta solicită admiterea prezentul recurs astfel cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare și, prin decizia civilă ce se va pronunța modificarea sentinței civile recurate pronunțată de Tribunalul București în dosarul menționat, în sensul respingerii în tot a acțiunii.
Cercetând recursul declarat, Curtea constată că motivele formulate nu au nicio legătură cu obiectul acțiunii, dispozitivul și considerentele hotărârii instanței de fond.
Astfel, se reține că prin acțiunea introductivă s-a solicitat valorificarea, la calculul drepturilor de pensie, a veniturilor obținute în sistem de acord global, atestate prin adeverința depusă la dosar, eliberată de, obiect asupra căruia s-a și pronunțat instanța, argumentând pertinent, în sensul valorificării acestora, potrivit principiului contributivității.
Prin urmare, motivele de recurs referitoare exclusiv la stagiul complet de cotizare aplicabil contestatorului sunt nepertinente, o atare problemă de drept nefiind antamată de obiectul procesului, astfel că, neavând nicio legătură cu cauza, criticile formulate nu răstoarnă în niciun fel soluția ori raționamentul instanței, urmând ca, în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. să se dispună respingerea, ca nefondată, a căii de atac promovate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.1675 din data de 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./29.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Adela Cosmina Bodea
