Cerere recalculare pensie. Decizia 5502/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5218/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5502R
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
J UDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și recurentului împotriva sentinței civile nr.5096 din data de 11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.2/15.09.2009 aflată la fila 16 dosar, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 22.09.2009, de către recurentul, întâmpinare la recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea/combaterea recursurilor.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei Casa de Pensii a Municipiului B la plata diferențelor de pensie pentru perioada 24.03.2006-24.03.2009. În ceea ce privește recursul formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, solicită respingerea acestuia ca nefondat, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5096/11.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 24.03.2009, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 24.03.2009 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
A respins pretențiile reclamantului pe perioada 24.02.2006-24.03.2009 ca neîntemeiate.
A admis în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei cu acest titlu către reclamant.
În considerente a reținut că recurentului-contestator i s-a deschis dreptul la pensie în data de 01.07.1986 conform mențiunilor cuprinse în decizia de pensionare nr. 71342 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 3, din Legii nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 71342/18.06.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 3 B, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile nr.HG 1550/2004 și ale nr.HG 550/2005, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 2.05759 puncte, încălcând astfel prevederile art.2, alin.3 din HG nr. 1550/2004, potrivit cărora pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Punctajul mediu anual determinat în procedura de recalculare a fost calculat prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, după cum rezultă din copia buletinului de calcul, anexă la decizia de recalculare, de la fila 50 dosar, deși, conform mențiunilor din decizia de pensionare, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă o perioadă de 30 de ani, 7 luni și 17 zile. Pentru a reține că stagiul complet de cotizare utilizat de intimată, în procedura de recalculare nu este cel corect, se are în vedere faptul că, potrivit art. 4 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea HG nr. 1550/20004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1, alin. 3 și alin. 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzuta de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Conform art. 2 alin. 3 din anexa la HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de legea nr. 3/1977.
Cu privire la stagiul complet de cotizare, art. 8 din Legea nr.3/1977 arată că personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1997, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a-Il-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupele în aceste grupe de muncă câte:
a) - un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) - un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-Il-a de muncă."
Așadar, în Legea nr. 3/1977, pe lângă stagiile complete prevăzute de art. 8, sunt reglementate și alte stagii complete de cotizare, care se aplică în funcție de condițiile concrete în care beneficiarul prestației a lucrat.
Prin derogare de la această normă de principiu, art.14 din Legea nr. 3/1977 prevedea că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani bărbații, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special în raport cu regula generală stabilită prin art. 8, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât, în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I se impunea ca în procedura recalculării în temeiul OUG nr. 4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie.
Întrucât, în speță, contestatorul a desfășurat activități în grupa I de muncă o perioadă de 30 de ani, 7 luni și 17 zile iar dispozițiile art. 2 alin. 3 din anexa la HG nr. 1550/2004 fac trimitere la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 și nu se limitează doar la valorificarea unui anumit stagiu complet de cotizare dintre cele la care actul normativ face referire, ceea ce înseamnă că pentru fiecare situație concretă, în funcție de particularitățile respective, se impune utilizarea stagiului complet de cotizare aplicabil, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, Tribunalul a considerat că la calcularea punctajului mediu anual, trebuia utilizat un stagiu complet de 20 de ani.
În acest sens, Tribunalul are în vedere și dispozițiile din Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a constatat că în temeiul art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 și în baza art. 89 din Legea nr. 19/2000 a dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, conform OUG nr. 4/2005, începând cu data de 24.03.2009, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art. 24 lit. e) din HG. nr. 13/2004, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 20 de ani, în patrimoniul contestatorului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în raport de dispozițiile art. 7 din OUG nr. 4/2005, s-a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie dintre pensia cuvenită, conform prezentei sentințe și cea efectiv încasată începând cu data de 24.03.2009 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
A respins pretențiile reclamantului pe perioada 24.02.2006-24.03.2009 ca neîntemeiate.
Potrivit art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005, decizia casei teritoriale de pensii emisă în urma procesului de recalculare în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Astfel, în cauză, este real că plata drepturilor recalculate s-a făcut în cazul reclamantului de la data de 01.07.2005, însă drepturile modificate nu pot fi acordate în temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 decât în măsura în care persoana pensionată formulează o cerere de recalculare întemeiată pe actele doveditoare noi prezentate casei de pensii, cerere întemeiată pe acte doveditoare prezentate de pensionar, din care rezultă alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, drepturi cu caracter salarial ce se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Or, reclamantul solicită recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în temeiul prevederilor OUG nr. 4/2005 fără a face dovada că este în posesia unor acte doveditoare noi prezentate de pensionar casei de pensii, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, acesta fiind doar nemulțumit de calculul stagiului de cotizare utilizat la emiterea deciziei de recalculare, însă, în condițiile în care reclamantul nu a contestat nici anterior și nici prin prezenta cerere decizia în privința calculului stagiului de cotizare în temeiul prevederilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 și nu a obținut anularea deciziei de recalculare, în temeiul art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000, anulare care l-ar fi îndreptățit ca efect al caracterului retroactiv al nulității, care operează de la data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv începând cu data de 01.09.2005, la recalculare începând cu data menționată în cererea de chemare în judecată, situație în care decizia de pensionare necontestată fiind definitivă, potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, Tribunalul nu poate modifica prevederile acesteia cu caracter retroactiv și, în lipsa unei cereri a reclamantului de revizuire prin care să solicite îndreptarea erorilor din cuprinsul acesteia, astfel încât, până la data cererii de chemare în judecată reclamanta nu este îndreptățită la acordarea drepturilor recalculate.
Întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 și nici nu s-a formulat contestație împotriva deciziei emise potrivit art. 7 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, drepturile solicitate nu pot fi modificate și acordate prin derogare de la prevederile art. 95 și art. 169 din Legea nr. 19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, astfel încât nu sunt aplicabile nici prevederile art. 7 alin. 5 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora "Cererile prevăzute la alin. 3 (respectiv cererile întemeiate pe actele doveditoare noi prezentate de pensionar, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagiile de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii, întrucât, prin ipoteză, nu este îndeplinită nici cerința textului de a ne afla în situația reglementată de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și nici pe aceea de a se afla în prezența unei cereri depuse la casa de pensii, de la care să se calculeze termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 și art. 8 din Decretul nr.167/1958."
În acest context drepturile reclamantului la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să se îndrepte erorile de calcul al stagiului de cotizare produse la recalcularea drepturilor de pensie, nu pot fi acordate decât de la data cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, a admis în parte capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, dar sub aspectul cuantumului, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 274 alin. 3 din pr. civ. urmând să micșoreze cuantumul cheltuielilor cu onorariul avocatului la care a obligat pârâta, constatând că acesta este nepotrivit de mare față de durata procesului, acesta finalizându-se la primul termen de judecată, valoarea pricinii și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora instanța a avut a se pronunța, context în care s-a dispus micșorarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat de la 600 lei la 400 lei, sumă la care a fost obligată pârâta.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs și Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului său, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins pretențiile recurentului cu privire la plata diferențelor pe perioada, 24.02.2006-24.03.2009 motivând ca nu a depus la Casa de Pensii acte doveditoare noi din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial nu a formulat cerere de revizuire privind stagiul de cotizare (aceste cereri nici măcar nu sunt primite de către Casa de Pensii), cât și faptul că nu a contestat deciziile de recalculare în termen.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Având în vedere dreptul recurentului ca beneficiar al prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, iar intimata având obligația de a achita aceste drepturi conform art. 24 lit. e) din HG nr. 13/2004, ca urmare anu nui stagiu de cotizare de 20 ani, astfel că pensia are o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul sau s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efect încasată.
Mai mult, conform art. 5 din Legea nr. 262/2008 pentru modificarea alin.5 și 6 ale art. 7 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat " drepturile modificate se acordă prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plații drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenul general de prescripție."
Iar art.3 din OUG nr. 4/2005 stabilește: Plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape.
Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv.
Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
Astfel că în mod greșit instanța de fond a respins aceste pretenții, având în vedere principiul disponibilității, cât și principiile echității sociale și egalității în față legii.
Instanța de fond a încălcat principiul contributivității, care la contribuții egale impune drepturi de pensie egale.
Este inadmisibil ca aceeași instanță să aibă soluții diferite pentru aceeași speță. Recurentul solicită înaintarea cauzei la instanța competentă.
Prin recursul formulat, recurenta arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art. 304. pct. 9 Cod procedură civilă).
În fapt, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus-menționat, reclamantul a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care Casa de Pensii a Municipiului B să fie obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei având în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 30 ani, 7 luni și 17 zile în grupa I de muncă.
Tribunalul Bucureștia reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locală de Pensii Sector 3 dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 4/2005, art. 2, alin. 1 și 2 din HG1.550/2004, precum și a prevederilor art. 14, alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 3/1977.
Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioadă de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială prevedea în art. 14, alin. 1 că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a-II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a-II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplica prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Având în vedere cele arătate mai sus, recurenta solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare și, prin decizia civilă ce se va pronunța, modificarea sentinței civile nr. 5.096/11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr- în sensul respingerii în tot a acțiunii recurentului.
Cercetând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a făcut prima instanță aplicare în speță, dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie ale contestatorului, astfel că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de acest act normativ, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din anexa HG nr. 1550/2004.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani, în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, situația în speță, având în vedere că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului-intimat, acesta a lucrat în grupa I, o perioadă de 30 de ani, 7 luni și 17 zile.
Rezultă fără echivoc că vechimea necesară pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și implicit, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în același sens fiind tranșată chestiunea în discuție și prin decizia nr. 40 din 22.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, care a statuat, cu efecte obligatorii, că dispozițiile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31.03.2001și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Cât privește recursul declarat de contestatorul, Curtea îl apreciază întemeiat, având în vedere că solicitarea de recunoaștere a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel determinat prin decizia casei de pensii în urma recalculării nu reprezintă nici o cerere de recalculare în baza unor acte noi, prevăzută de ipoteza art. 7 alin. 5 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, nici o contestație împotriva deciziei casei teritoriale de pensii, în condițiile art. 87 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, pentru modul cum au fost culese datele din dosarul de pensie, stabilit punctajul și determinată valoarea drepturilor, ci o acțiune cu o configurație autonomă, de recunoaștere a unui drept corelativ unui element obiectiv, determinat ca atare de lege și care, neținând de exercițiul propriu-zis al atribuțiilor organului de pensii, poate fi valorificat oricând. Consecința este că, o dată recunoscut, în baza legii, un stagiu complet de cotizare mai favorabil, nimic nu împiedică persoana îndreptățită să solicite despăgubiri, întemeiat pe prevederile art. 998-999. civilă, pentru prejudiciul cauzat prin diminuarea nelegală a drepturilor cuvenite, determinate cu respectarea termenului general de prescripție, în speță, începând cu 24.03.2006, față de data de 24.03.2009, a introducerii acțiunii.
În consecință, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, iar potrivit art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ. va admite recursul contestatorului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată pentru perioada 24.03.2006-24.03.2009.
În temeiul art. 274 alin. 1. pr. civ. va obliga recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, căzută în pretenții, la plata către recurentul contestator, a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, reprezintând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5096/11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Admite recursul declarat de către intimatul-contestator împotriva sentinței civile nr.5096/11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe perioada 24.03.2006-24.03.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimata la plata sumei de 600 lei către recurentul, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./21.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
