Cerere recalculare pensie. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/AS
Ședința publică din 23 Februarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str.- nr.11, -.115A,.20, județul C și cu domiciliul ales în B,-, -.14.S,.1,.2,.9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 430/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conf.cu art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conf.art.242 al.2 cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că la dosar s-a depus alături de motivele de recurs împuternicirea avocațială nr.30/2009 a d-nei av. și chitanța nr.803/09.12.2009 (seria - nr.803).
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua apelare.
După reluarea cauzei, la a doua apelare, se constată lipsa părților.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă conf.art.242 pct.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra soluției.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, la data de 28.08.2009, reclamantul a chemat în judecată pe parata Casa Județeană de Pensii C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată parata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu plata diferențelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări, începând cu data de 08.07.2006, cu cheltuieli de judecata, constând in onorariu pentru avocat.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru limita de vârsta in baza Legii nr. 3/1977, drepturile inițiale fiindu-i stabilite prin decizia nr. -/25.09.1998, începând cu data de 01.09.1998.
Fiind o pensie stabilita anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia reclamantului a intrat in procesul de recalculare prevăzut de nr. 1550/2004 si se încadrează in categoria pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 44/2005, potrivit cărora "pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat, stabilite in baza legislației in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează in condițiile prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta".
Mai mult, in conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997, stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 ani si nu de 30 ani cum in mod eronat a stabilit intimata in buletinul de calcul ce a stat la baza deciziei din 11.05.2009 emisa conform OUG nr. 4/2005, având in vedere ca reclamantul are o vechime totala in munca întregita la 40 ani, din care in grupa I de munca 25 ani, 10 luni si 19 zile.
A susținut reclamantul ca deoarece la recalcularea pensiei stabilita prin decizia nr. -/22.08.2008, trebuiau avute in vedere condițiile de stagiu si de vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977, fapt ce rezulta din prevederile HG 1550/2004, se confirma principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân si pe perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.
Având in vedere ca reclamantul a desfășurat activitate care se încadrează in grupa I de munca timp de 25 ani, 10 luni si 19 zile, in mod eronat, la recalcularea pensiei, parata a avut in vedere, un stagiu de cotizare de 30 ani, in loc de 20 ani, întrucât art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 01.iulie.1977-31.martie.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
A mai susținut reclamantul ca potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977 "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, cel puțin 25 de ani in grupa a II-a de munca, au dreptul, la cerere, sa fie pensionate la împlinirea vârstei de: a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații; b)50 ani pentru grupa I si 52 de ani pentru grupa II, femeile. Persoanele care au o vechime in munca prevăzuta de lege si au lucrat efectiv 15 ani in locurile încadrate in grupa I de munca sau cel puțin 20 ani in locurile încadrate in grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, in mod proporțional cu anii lucrați in grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații sau 50 ani pentru grupa I sau 52 ani pentru grupa II, femeile".
de aceste temeiuri de drept, reclamantul a susținut ca, in cazul sau, pentru o activitate desfășurata in grupa I de munca de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 ani si nu de 30 ani, așa cum, in mod eronat, a reținut parata.
La data de 23.07.2009 reclamantul a solicitat paratei recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 ani.
In acest sens, a susținut reclamanta, ca s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 40/22.09.2008, decizie obligatorie pentru instanțe si prin care s-a stabilit ca " dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 19/2000, se interpretează in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.iulie.1977-31.martie.2001 si care au desfășurat activitate in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977".
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii 19/2000 modificată, Legea nr.3/1997, HG.1550/2004, OUG nr.4/2005, iar pentru dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, reclamantul rezervându-și dreptul la orice probă concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă si s-au anexat copii certificate ale deciziilor invocate in motivarea acțiunii, buletinele de calcul, carnetul sau de muncă seria și copia ale cărții de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că, în mod corect, a procedat la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, acesta fiind stagiul complet de cotizare prevăzut de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
S-a mai arătat că stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977, temei legal în baza căruia reclamantul a fost înscris la pensie, este reglementat de art. 8 alin.2 potrivit căruia "persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile".
Se poate constata că, din întreg cuprinsul Legii nr. 3/1977, singurul articol care dispune asupra stagiului complet de cotizare este art. 8 din actul normativ sus indicat si nicidecum art. 14, care prevede doar reducerea vârstei de pensionare si reglementează suplimentul de stagiu acordat pentru fiecare an prestat in grupa superioara de munca si nu stipulează reducerea stagiului complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin.3 din HG. nr.1550/2004 "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare fiind 30 ani conform art.8 din Legea nr.3/1977.
A mai menționat parata ca nici calea aleasa de reclamant nu este legala, întrucât acesta nu se afla în nicio situație prevăzuta de OUG nr. 4/2005, pentru a cere recalcularea pensiei, iar pe de alta parte deciziile de stabilire sau recalculare a drepturilor la pensie se pot contesta în termenul prev. de art. 87 si art. 88 din Legea nr. 19/2000, necontestarea lor ducând la rămânerea definitiva a deciziilor respective, fără posibilitatea titularilor drepturilor de a le contesta ulterior, cu nerespectarea termenului susmenționat.
In speța decizia contestata fiind cea de recalculare din anul 2008, după cum chiar reclamantul a recunoscut in motivarea acțiunii, este evident ca este rămasa definitiva iar contestarea ei acum este tardiva.
S-a anexat copia dosarului administrativ cuprinzând deciziile indicate de reclamant in cerere, buletinul de calcul.
Prin sentința civilă nr. 430/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/25.09.1998, a fost admisă cererea petentului și, în baza Legii nr. 3/1977, s-a acordat acestuia - începând cu 01.09.1998 - o pensie pentru limită de vârstă și munca depusă în sumă de - lei vechi calculată având în vedere o vechime totala în muncă de 40 ani, 2 luni si 6 zile, din care vechime in grupa I de munca de 25 ani, 10 luni si 19 zile.
Drepturile i-au fost recalculate ulterior, în baza OUG. 4/2005 și HG.1550/2004 prin deciziile aflate la dosar, ultima decizie de recalculare fiind cea din 11.05.2009.
Reclamantul, in prezenta cauza nu a contestat niciuna dintre aceste decizii, care, conform art. 7 alin. 7 din OUG. 4/2005 și art. 87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare și al punctajului calculat, dar a solicitat, pe calea prezentei acțiuni, recalcularea pensiei utilizându-se un stagiu de cotizare diferit de cel avut in vedere de parata.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Această recalculare se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor OUG. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
În temeiul acestor dispoziții legale, devin aplicabile prevederile art.2 alin.3 din HG1550/2004, conform cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Dispoziția legală este oarecum contradictorie avându-se în vedere situația că Legea nr.3/1977 prevedea un mod de calcul cu totul diferit de cel introdus de Legea nr.19/2000, conceptele devârsta standard de pensionare,stagiu complet de cotizareșipunctajfiind implementate, pentru prima oară, prin Legea nr.19/2000.
Totuși, explicând această prevedere legală, în baza principiului că dispoziția legală trebuie interpretată astfel încât să aibă un înțeles, o aplicare și pe bază de argumente de interpretare istorică, coroborând cu Legea nr.31/1977 și Legea nr.19/2000, se poate extrage un stagiu complet de cotizare din Legea nr.31/1977 (deși acest act normativ nu are expres o astfel de mențiune).
Orice discuție asupra acestei noțiuni trebuie să pornească de la prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care au un rol de normă tranzitorie între vechile dispoziții privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și noile norme ce reglementează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel, art. 2 alin.1 din HG1550/2004 statuează expres căstagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncăprevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Stagiul complet de cotizare este un concept care apare în Legea nr.19/2000 care, în art. 41 alin.1, privind pensia pentru limită de vârstă prevede că această pensie se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, astfel cum acestea sunt reglementate în anexa nr. 3 legii
Strict din acest text, reiese că stagiul complet de cotizare nu are nicio însemnătate în privința condițiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru a se putea acorda pensia pentru limită de vârstă care sunt doar două și prevăzute cumulativ: împlinirea vârstei standard și cotizarea la sistemul public de asigurări sociale pentru o perioadă minimă (stagiul minim de cotizare).
Totuși stagiul complet de cotizare este un element determinant înstabilirea cuantumuluipensiei (oricare ar fi natura acesteia) potrivit secțiunii 6 Legii nr.19/2000 intitulată calculul pensiilor.
Potrivit art. 76 alin.1, începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie; punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
Rezultă așadar că, stagiul complet de cotizare este un concept abstract, desprins de situația reală, avută în vedere de art. 41 din lege, a asiguratului, ce dorește înscrierea la pensie care se folosește exclusiv în procedura de calcul a pensiilor.
În privința rațiunilor care au impus edictarea acestei noțiuni, se poate considera că stagiul complet de cotizare este perioada la care statul se așteaptă ca o persoană să contribuie la bugetul asigurărilor de stat pentru a putea beneficia de drepturile de pensie în cuantumul care să reflecte în modul cel mai real activitatea în muncă.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3 (art. 41 alin. 4 din Legea nr.19/2000).
Astfel, persoana care a îndeplinit vârsta standard de pensionare va avea o pensie mai mare sau mai mică în funcție de punctajul total realizat și stagiul complet de cotizare folosit la calcul.
, Legea nr.3/1977 prevedea la art. 8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are ovechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile; persoanele încadrate în muncă care au ovechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Și în cazul acestui act normativ, legiuitorul a prevăzut o perioadă - 30 ani bărbații, 25 ani femeile - în care salariații trebuie să plătească asigurările sociale pentru a putea beneficia, la împlinirea vârstei legale, de o pensie în cuantum care să echilibreze drepturile salariatului la o pensie și necesitatea statului de a obține pentru o perioadă mai mare contribuții la bugetul asigurărilor sociale și care să, totodată, fie rezultatul corect al activității sale în muncă
Rezultă că, deși Legea nr.3/1977 nu putea conține conceptul de stagiu complet de cotizare, totuși prin decelarea rațiunilor care au stat la baza noțiunii se poate considera că "stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977" (astfel cum prevede art. 2 al.3 din HG. 1550/2004, citat) este "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații și 25 ani femeile" stabilită de art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977.
Aceasta și din cauză că - asemănător situației în care persoana a contribuit la bugetul asigurărilor de stat o perioadă mai mică decât stagiul complet de cotizare, precum și în exemplul anterior - în ipoteza în care solicitantul pensiei are o vechime mai mică decât cea prevăzută la art.8 din Legea nr.31/1977, pensia i se reduce corespunzător.
Astfel, art. 13 alin.1 din Legea nr.3/1977 prevede că, persoanelor care nu au vechime integrală în muncă dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional (este vorba aici de o reducere proporțională) cu numărul anilor de vechime.
Apoi, nu în mod întâmplător, la stabilirea stagiului complet de cotizare în anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 se pornește de la 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, exact vechimea pentru pensionare prevăzută de art. 8 al Legii nr.31/1977.
Existența art. 14 din Legea nr.3/1977, care adaugă un stagiu suplimentar pentru fiecare an prestat în grupa I sau a II- de muncă (alin.1), nu contrazice concluzia anterioară. Dimpotrivă, art. 14 alin.1 întărește rezultatul demonstrației că perioada de 30 și 25 de ani sunt stagii complete de cotizare prevăzute de Legea nr.31/1977 având în vedere că textul statuează că, stabilirea pensiei lise ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: ) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Or, rezultatul acestei suplimentări de stagiu necesar "la stabilirea pensiei" (deci, pentru îndeplinirea condițiilor legale) este chiar "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații" pentru că 20 de ani a câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă înseamnă exact 30 de ani.
În sfârșit, în cazul în care legiuitorul a considerat necesar a face derogări de la regula generală cuprinsă în anexa 3 Legii nr.19/2000 (excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare) ar fi făcut-o expres precum în situația art.2 alin.2 din HG. 1550/2004 conform căruia, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Reclamantul a dat o interpretare proprie deciziei nr. 40/22.09.2008 pronunțata in recursul in interesul legii de către Înalta Curte de Casație si Justiție, susținând ca prin aceasta s-a stabilit, cu titlu obligatoriu pentru toate instanțele, ca la stabilirea stagiului complet de cotizare, pentru toți asigurații care se afla in situații similare cu a lui, parata trebuia sa utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani si nu 30 cum greșit a reținut.
Este adevărat ca potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedura civila, dezlegarea data problemelor de drept judecate, cu ocazia soluționării recursului in interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, dar soluția pronunțata in aceasta cauza nu este in contradicție cu cea pronunțata de instanța suprema, ci dimpotrivă.
Astfel instanța suprema a stabilit ca au procedat corect, in aplicarea disp. art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 din Legea nr. 19/2000, instanțele care au considerat ca pentru persoanele pensionate in baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare, in vederea determinării punctajului mediu, este cel prevăzut de legea in vigoare la data pensionarii. Aceasta pentru ca, potrivit art. 1 cod civil si art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactiva, astfel ca este evident ca legea noua, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei in vigoare, deci persoanelor a căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 01 aprilie 2001, nu si persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
S-a mai stabilit ca au procedat corect instanțele care au considerat ca singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului de grupa si posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu stipulează reducerea stagiului de cotizare, așa cum greșit susține reclamantul si au fost avute in vedere de parata la stabilirea stagiului complet de cotizare, astfel după cum a recunoscut parata prin întimpinare. Aceste dispoziții reglementează situația asiguraților care si-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca si ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 01 aprilie 1977-31 martie 2001, prevăzând ca aceștia beneficiază atât de reducerea vârstei legale de pensionare cat si de majorarea vechimii in munca, deci a perioadei de contribuție, denumita in actuala reglementare stagiu de cotizare.
In egala măsura a stabilit instanța suprema, ca principiul invocat de reclamant in acțiune, "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu este aplicabil in speța atât timp cat in lege nu exista o prevedere expresa potrivit căreia si persoanelor care au lucrat in grupele speciale de munca si s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplica acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare si, in raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare.
Pe de alta parte este întemeiata si cealaltă susținere a paratei, ca reclamantul nu poate solicita, pe calea aleasa, cea a recalculării pensiei, reducerea stagiului de cotizare de la 30 la 20 ani, pentru ca nu se regăsește in niciuna dintre situațiile prevăzute de OUG 4/2005 si care l-ar fi îndreptățit sa solicite recalcularea pensiei, iar pe de alta parte, ultima decizie de recalculare emisa reclamantului, cea din 11.05.2009, nefiind atacata in termenul legal, a rămas definitiva si reclamantul nu o mai poate contesta la acest moment, cu depășirea termenului prev. de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
de toate acestea, având in vedere ca reclamantului i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.09.1998, anterior intrării in vigoare a legii nr. 19/2000, in mod corect parata i-a stabilit stagiul complet de cotizare prin raportate la disp. art. 8 coroborat cu art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, in vigoare la acea data, singurul temei legal care prevedea stagiul de cotizare ce trebuie avut in vedere la determinarea punctajului mediu anual.
Pentru aceste motive, s-a constatat că în mod corect drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost calculate prin raportarea la stagiul complet de cotizare de 30 de ani, cererea reclamantului fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului a arătat următoarele: activitatea desfășurată în grupa I de muncă însumează 25 ani, 10 luni și 19 zile și în mod greșit instanța de fond nu a recunoscut această vechime; instanța de fond nu a aplicat decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii care este obligatorie; în cauză nu sunt aplicabile prevederile referitoare la activitatea în locuri de muncă în condiții speciale la care se referă Legea nr. 19/2000 întrucât a fost pensionat în baza Legii nr. 3/1977 iar în conformitate cu art. 14 din această lege trebuie avut în vedere la determinarea punctajului este de 20 de ani; față de acest mod de calcul are dreptul și la plata diferențelor dintre pensia efectiv încasată și pensia cuvenită, în temeiul art. 5 din OUG nr. 4/2005 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2008; în acest sens a solicitat acordarea drepturilor de la data de 23.07.2006, făcându-se trimitere la termenul general de prescripție de la data depunerii cererii la casa de pensii; s-au solicitat de asemenea cheltuieli de judecată aferente judecății în primă instanță și în recurs.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probatorii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de pensie nr. -/25.09.1998 s-a stabilit în favoarea reclamantului pensie pentru limită de vârstă reținându-se în cuprinsul deciziei o vechime încadrată în grupa în muncă de 25 ani, 10 luni și 19 zile.
Pensia reclamantului s-a stabilit în baza Legii nr. 3/1977, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Ca urmare, pensia de care beneficiază reclamantul a intrat în procesul de evaluare în temeiul HG nr. 1550/2004 și apoi în procesul de recalculare în temeiul OUG nr. 4/2005.
Din buletinul de calcul nr.- din 01.10.2004 emis în baza HG nr. 1550/2004 rezultă că pârâta a utilizat la determinarea punctajului mediu anual în acord cu modul de calcul stabilit de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 un stagiu complet de cotizare de 30 de ani deși a reținut aceeași vechime în muncă încadrată în grupa Punctajul stabilit a fost de 1,50448 puncte.
Urmare a procesului de recalculare a fost emisă decizia nr. -/11.05.2009 prin care s-a stabilit același punctaj mediu anual de 1,50448 puncte, rezultând că a fost folosit același stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Or, potrivit art.1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență iar în art.4(1) din același act normativ s-a stabilit că "determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000".
Apoi, în conformitate cu art. 2(3) din Norme metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1550/2004, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Așadar, în acest caz nu se folosește la determinarea punctajului mediu anual în formula stabilită de art. 78(1) din Legea nr. 19/2000 stagiul complet de cotizare prevăzut în Anexa 3 la această lege ci stagiul prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii pensiei.
Așa cum a reținut și instanța de fond, ca regulă generală, Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Așadar, în principiu, stagiul complet de cotizare este de 30 pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Dar, pentru persoanele care au desfășurat activități în grupa I și II de muncă un anumit număr minim de ani, aceeași lege stabilea în art. 14 (1) că "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
Aceste prevederi derogatorii se aplică așadar doar persoanelor care au activat în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani sau în grupa II de muncă cel puțin 25 de ani, nu și persoanelor care au activat pentru o perioadă mai mică într-o astfel de grupă de muncă.
Se pune astfel problema interpretării acestor prevederi legale, în sensul de a stabili dacă în formula de calcul prevăzută de art. 78(1) din Legea nr. 19/2000 se folosește un stagiu complet de cotizare de 30 de ani sau de 20 de ani respectiv de 25 de ani pentru persoanele care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 20.05.2009) s-a stabilit că "dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".
Contrar susținerilor formulate în recurs, însă, nu se poate reține că instanța de fond nu a respectat această decizie care este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă întrucât aceasta se referă la interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 care nu sunt în discuție în această cauză.
În cauză, însă, se pot reține, pentru identitate de rațiune, considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, întrucât problema de drept este similară.
Astfel, trebuie avut în vedere că modul de stabilire a pensiei în sistemul Legii nr.3/1977 este fundamental diferit de modul de stabilire a pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000 astfel încât, în cazul recalculării pensiilor stabilite conform Legii nr.3/1977 pe baza formulei folosite de Legea nr. 19/2000 trebuie să se aibă în vedere și finalitatea acestor acte normative.
Astfel, art.10 și 11 din Legea nr. 3/1977 stabileau cuantumul în lei al pensiei în funcție de media retribuției tarifare avute în activitate cu condiția îndeplinirii cerinței legii de a avea o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile.
Prin efectul art. 14 din aceeași lege, persoanele care activaseră cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiau de pensie ca și cum ar fi desfășurat 30 respectiv 25 de ani în condiții normale, deci ca și cum ar fi îndeplinit regula stabilită de art. 8 din lege deși nu realizaseră acel stagiu minim de cotizare.
Așa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, "asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare".
Totodată, raportat la art. 11 din Legea nr. 3/1977 cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activaseră în grupa I sau II de muncă.
Ca urmare, această categorie de persoane beneficia de un dublu avantaj - erau considerați a îndeplini condițiile standard de pensionare mai repede și beneficiau de pensie într-un cuantum mai mare decât cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiții 20 respectiv 25 de ani.
Or, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat tocmai pentru această categorie de persoane nu a activat decât 20 sau 25 de ani prevalându-se de prevederile legii în vigoare și astfel s-ar ajunge la situația în care o persoană care a activat în condiții normale 30 de ani să beneficieze de un punctaj mai mare decât una care a activat în grupa I sa II de muncă prin împărțirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani tot la un stagiu de 30 de ani ceea ce contravine fundamental scopului și finalității Legii nr. 3/1977 în vigoare la data pensionării, dar și scopului și finalității Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
Ca urmare, este necesar ca în calculul punctajului mediu anual să se folosească un stagiu complet de cotizare care să asigure un rezultat de natură a conduce la concluzia că pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I sau II de muncă în numai 20 respectiv 25 de ani de muncă, asiguratul beneficiază de pensie ca și cum ar fi realizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei și într-un cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obținute în activitate pentru compensarea dificultății și consecințelor muncii în grupa I sau II, ceea ce nu se întâmplă dacă se folosește stagiul de 30 de ani pentru împărțirea punctajului total realizat.
În acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I și 25 de ani pentru grupa II de muncă astfel încât prin trecerea dintre cele două sisteme de calcul să nu se contravină finalității legilor aplicabile.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 40/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, raportat la art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, "este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977".
Or, folosirea unui stagiu de 30 de ani ar conduce la efecte contrare prevederilor Legii nr. 3/1977 ceea ce înseamnă că Legea nr. 19/2000 și OUG nr.4/2005 ar produce efecte pentru trecut, retroactivând prin aplicarea noii formule de calcul a pensiei unor situații ivite anterior intrării lor în vigoare.
Așa cum s-a arătat, deși se referă în dispozitiv doar la dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii poate fi aplicată pentru identitate de rațiune tuturor persoanelor pensionate în baza Legii nr. 3/1977 care se încadrau în prevederile art. 14 din această lege iar nu doar persoanelor la care se referă art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, respectiv personalul unităților miniere, care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în fiecare lună [art. 20 alin. (1) lit. a)], de cei care și-au desfășurat activitatea ca personal navigant în aviația civilă prevăzut în anexa nr. 1 [art. 20 alin. (1) lit. c)] sau în una dintre profesiile ce țin de activitatea artistică, prevăzute în anexa nr. 2 la lege [art. 20 alin. (1) lit. d)], care anterior erau încadrați tot în grupa I de muncă.
Ca urmare, în cazul reclamantului, pensia trebuie calculată în aplicarea HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pe de altă parte, potrivit art. 7(3) din OUG nr. 4/2005, decizia prevăzută la alin. (1) poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001. Apoi, alineatul (4) al aceluiași articol stabilește că, "în situația în care se constată erori de calcul, decizia de pensie poate fi revizuită din oficiu, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
În sfârșit, alineatul (5) al art. art. 7 din OUG nr. 4/2005 prevede că "cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii".
În conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar art. 3 din același act normativ stabilește că termenul prescripției este de 3 ani.
Din prevederile alin. 6 al. art. 7 din OUG nr. 4/2005 rezultă că derogarea cuprinsă în alineatul 5 al aceluiași articol se aplică numai dacă cererea a fost formulată în termen de 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, condiție care în cauză este îndeplinită.
Este adevărat că la dosar reclamantul a depus o cerere adresată pârâtei în care solicita recalcularea pensiei cu folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, care datată de reclamant - 23.07.2009, însă, această cerere nu poartă număr și dată de înregistrare la Casa Județeană de Pensii C,neexistând dovada depunerii acesteia la sediul pârâtei la aceeași dată. Ca urmare, având în vedere că reclamantul solicită totuși acordarea drepturilor restante făcând în mod expres referire la termenul general de prescripție, acest termen va fi calculat de la data formulării cererii la Tribunalul Constanța, drepturile restante urmând a fi acordate pentru perioada astfel determinată.
Ca urmare, reclamantul are dreptul la diferența dintre pensia încasată și pensia recalculată prin folosirea unui stagiu complet de cotizare mai mic pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civilă se va admite recursul și se va modifica sentința recurată în sensul celor expuse anterior.
În temeiul art. 274 Cod.pr.civilă va fi obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1.000 lei - onorariu avocat (chitanța seria - - nr. 803/09.12.2009 (depusă în recurs - pentru 500 lei), respectiv seria - - nr. 529/26.08.2009 (depusă în primă instanță pentru 500 lei) - avocat - Baroul București ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str.- nr.11, -.115A,.20, județul C și cu domiciliul ales în B,-, -.14.S,.1,.2,.9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 430/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în temeiul nr.OUG4/2005 având în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Obligă pârâta către reclamant la plata diferențelor de pensie rezultate din recalcularea acesteia, începând cu 28.08.2006.
Obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.- /22.03.2010
Tehnored.disp.gref.RD/4ex/23.03.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
