Contestație decizie pensie. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 72/AS

Ședința publică din 23 Februarie 2010

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Răzvan Anghel

JUDECĂTOR 2: Maria Apostol

JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str.- nr.2, -.112,.3,.1,.312, județul C și cu domiciliul ales în B,-, -.14.S,.1,.2,.9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 489/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită în conf.cu art.87 și urm.cod pr.civilă.

Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conf.art.242 al.2 cod pr.civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua apelare.

După reluarea cauzei, la a doua apelare, se constată lipsa părților.

Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă conf.art.242 pct.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra soluției.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform OUG4/2005, cu stabilirea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 03.08.2006.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost pensionat prin decizia nr. -/21.06.1994, iar în temeiul HG1550/2004 și al OUG4/2005, pensia sa a intrat în procesul de recalculare după intrarea în vigoare a Legii 19/2000.

Reclamantul a mai susținut că a avut o vechime în grupa I de muncă 32 ani, 7 luni și 8 zile. În aceste condiții, la recalcularea pensiei, pârâta trebuia să respecte dispozițiile HG1550/2004, care în art. 2 alin.4 fac trimitere la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea 3/1977.

A învederat totodată reclamantul că problema dedusă judecății a fost tranșată în mod irevocabil prin Decizia în interesul legii nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia nr. -/21.06.1994 de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, cerere de recalculare a pensiei înregistrată la casa județeană de pensii la data de 03.08.2009.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamantul nu a contestat nici una dintre deciziile de pensionare sau de recalculare a pensiei în termenul prevăzut de art. 87 din Legea 19/2000.

În ce privește stabilirea dreptului de pensie al reclamantului, pârâta a susținut că această operațiune s-a realizat potrivit art. 8 coroborat cu art. 14 alin.4 din Legea 3/1977, stagiul complet de cotizare sub imperiul legii vechi fiind de 30 de ani.Art.14 din Legea 3/1977 reglementează suplimentul acordat pentru fiecare an prestat în grupa superioară de muncă și nu o reducere a stagiului complet de cotizare.

Prin sentința civilă nr. 489/18.11.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă stabilită sub imperiul Legii 3/1977 prin decizia nr. -/21.06.1994.

Reclamantul nu a contestat niciodată decizia de stabilire pensiei sau deciziile de recalculare ulterioare care, conform art.7 alin.7 din OUG. 4/2005 și art.87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare și al punctajului calculat.

Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

Această recalculare se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor OUG. 4/2005.

Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.

În temeiul acestor dispoziții legale, devin aplicabile prevederile art.2 alin.3 din HG1550/2004, conform cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Legea nr.3/1977 prevedea un mod de calcul cu totul diferit de cel introdus de Legea nr.19/2000, conceptele devârsta standard de pensionare,stagiu complet de cotizareșipunctajfiind implementate, pentru prima oară, prin Legea nr.19/2000.

Orice discuție asupra noțiunii de stagiu complet de cotizare trebuie să pornească de la prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care au un rol de normă tranzitorie între vechile dispoziții privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și noile norme ce reglementează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Astfel, art.2 alin.1 din HG1550/2004 statuează expres căstagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncăprevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are ovechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile; persoanele încadrate în muncă care au ovechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.

Rezultă că, deși Legea nr.3/1977 nu conține conceptul de stagiu complet de cotizare, totuși și în reglementarea acestui act normativ, înțelesul acestei noțiuni, astfel cum prevede art. 2 al.3 din HG. 1550/2004, citat este "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații și 25 ani femeile" stabilită de art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977.

Existența art. 14 din Legea nr.3/1977, care adaugă un stagiu suplimentar pentru fiecare an prestat în grupa I sau a II- de muncă (alin.1), nu contrazice concluzia anterioară. Dimpotrivă, art. 14 alin.1 întărește rezultatul demonstrației că perioada de 30 și 25 de ani sunt stagii complete de cotizare prevăzute de Legea nr.3/1977 având în vedere că textul statuează că, stabilirea pensiei lise ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: ) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.

În ce privește dispozițiile art. 14 alin.4 din Legea 3/1977 potrivit cu care "persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile", aceste dispoziții nu reglementează decât condițiile în care persoanele ce au realizat stagii de cotizare în grupa I sau a II a de muncă pot beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare.

Aceste prevederi sunt similare celor cuprinse în anexa4 a Legii 19/2000 ce reglementează de asemenea reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, cu impunerea unui stagiu total de cotizare necesar realizat în aceste condiții speciale.

Prin urmare, condițiile de vechime în grupele de muncă impuse de art. 14 din Legea 3/1977 au semnificația impunerii unui stagiu minim de cotizare în grupa I sau a II a de muncă, astfel încât asiguratul să poată beneficia fie de suplimentarea stagiului efectiv realizat, fie de reducerea vârstei standard de pensionare. Doar din interpretarea textului legal nu se poate deduce intenția legiuitorului de a stabili și o reducere a stagiului complet de cotizare, întrucât o astfel de derogare de la regula generală presupunea o reglementare expresă, știut fiind că excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare.

Or, sunt cazuri în care legiuitorul a considerat necesar a face astfel de derogări, precum în situația art.2 alin.2 din HG. 1550/2004 conform căruia, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.

În ce privește aplicabilitatea în speță a Deciziei în interesul legii nr. 40/2008, instanța reține că această decizie a vizat interpretarea dispozițiilor art.77 alin2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000, dispoziții ce reglementează situația asiguraților ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă enumerate de art. 20 din Legea 19/2000 și ale căror drepturi de pensie au fost stabilite în perioada 01.07.1977-31.03.2001.

În primul rând trebuie reținut că reclamantul nu se încadrează în ipoteza textelor de lege menționate, întrucât nu a prestat activitate în locurile de muncă enumerate de art.20.

Pe de altă parte, în cuprinsul considerentelor deciziei în interesul legii se prevede clar că singura interpretare corectă a dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977 este aceea care se referă la acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard, aceste dispoziții neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

În esență, problema de drept căreia i se asigură o interpretare unitară prin decizia în interesul legii amintită se circumscrie soluționării conflictului în timp dintre legile 3/1977 și 19/2000, în ceea ce îi privește pe asigurații ale căror drepturi s-au deschis sub imperiul legii vechi. În orice caz, această decizie obligatorie pentru instanțe se referă numai la asigurații ce au desfășurat activitate în locurile de muncă limitativ enumerate de art. 20 din Legea 19/2000 și cărora la calcularea pensiei li se ia în calcul un stagiul special de cotizare redus față de vechimea integrală în muncă impusă de art. 8 din Legea 3/1977.

Pentru aceste motive, constatându-se că în mod corect drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost calculate prin raportarea la stagiul complet de cotizare de 30 de ani, cererea reclamantului este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

Împotriva sus-menționatei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitae și netemeinicie, invocând în esență următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a desfășurat activitate în grupa I de muncă, ci în condiții normale, considerând în mod greșit aplicabile disp. art.8 din Legea nr.3/1977, cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 de ani.

Instanța de fond nu cunoaște noțiunea de grupa I de muncă, nu observă din conținutul deciziei inițiale de pensionare, respectiv decizia nr. -/21.06.1994 emisă de intimată, cât și din buletinul de calcul din data de 01.10.2004 emisă conf. nr.HG1550/2004, faptul că a desfășurat o activitate în grupa I de muncă de 32 ani, 7 luni, 8 zile.

Susține că, Legea nr.19/2000 nu se poate aplica decât situațiile ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977.

Pe fond, susține că în mod eronat intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 în loc de 20 ani, deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 arată că (1) "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

(2) pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977"

Dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 sunt dispoziții cu caracter special, în ceea ce privește stagiul complet, astfel încât, în cazul pensionarii unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I sau a II-a de muncă, se impunea ca în procedura recalculării în temeiul OUG nr.4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limita de vârsta.

Solicită a se reține dispozițiile din decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de ÎCCJ constituită în Secții unite, publicată în Of.nr.334/20.05.2009, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "dispozițiile art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială "decizie obligație pentru instanță conform art.329 alin.3 cod pr.civilă".

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. -/21.06.1994 a fost admisă cererea petentului, dispunându-se pensionarea acestuia pentru limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977.

La recalcularea drepturilor de pensie în baza nr.OG4/2005 și nr.HG1550/2004, pârâta a folosit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani.

Potrivit art.2 alin.4 din nr.HG1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.

În conformitate cu prevederile art.14 alin.(1) din Legea nr.3/1977: "persoanele care au lucrat cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:

a) un an și 6 luni pentru grupa I de muncă;

b) un an și 3 luni pentru grupa II de muncă;

(2) Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul la cerere să fie pensionate la împlinirea vârstei de:

a) 52 ani pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații;

b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II femeile.

Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.

Prin urmare, 20 de ani lucrați în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 de ani lucrați în condiții normale.

Întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis la 1.07.1994, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.

Reclamantul având peste 20 de ani lucrați în grupa I de muncă beneficiază de reducerea stagiului complet de cotizare necesare de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977.

Susținerea pârâtei că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.3/1977, care prevăd un stagiu complet de cotizare de 30 de ani nu poate fi reținută, întrucât stagiul complet de utilizare de 30 de ani este prevăzut pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții normale de muncă.

Dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, derogă de la cele ale art.8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri.

În consecință, pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, această soluție decurgând și din aplicarea principiului "tempus regit actum".

În acest sens, prin decizia nr.40/222.09.2009 pronunțată de s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001 și care au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale și asistență socială.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.-312 cod pr.civilă, curtea a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința recurată în sensul că obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.12.2005.

În ceea ce privește plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, Curtea a avut în vedere prevederile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora drepturile modificate se acordă prin derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000 de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3 cu respectarea termenului general de prescripție.

Astfel, curtea a obligat pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare începând cu 03.09.2006, respectiv cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str.- nr.2, -.112,.3,.1,.312, județul C și cu domiciliul ales în B,-, -.14.S,.1,.2,.9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 489/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul

Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea.

Obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005 având în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Obligă pârâta către reclamant la plata diferențelor de pensie rezultate din recalcularea acesteia începând cu 03.09.2006.

Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2010.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud.fond:;

Red.dec.jud. -/01.03.2010

Tehnored.gref.RD/4ex/02.03.2010

Președinte:Răzvan Anghel
Judecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie pensie. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Constanta