Obligație de a face. Decizia 7035/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.5752/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.7035/

Ședința publică de la 02 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina

JUDECĂTOR 3: Uță Lucia

GREFIER - - -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.4009 din data de 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40809/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatulG,având ca obiect:"obligația de a face - plată diferențe de pensie."

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul Ministerul Administrației și Internelor și intimatulG.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.11.2009, întâmpinare din partea intimatului G.

Curtea, în ședință publică, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 30.10.2008, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 iunie 2005 - 28 octombrie 2005 și având în vedere împrejurarea că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.4009/13.05.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calități procesuale pasive a paratului ca neîntemeiata; a admis acțiunea formulata de reclamantul G, in contradictoriu cu paratul Ministerul Administrației și Internelor; a obligat paratul la calcularea si plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită prin luarea în considerare a perioadei lucrate in condiții speciale conf. adev. nr. -/16.04.2008 si pensia efectiv încasată pe perioada 01.06.2005- 31.12.2007, suma ce va fi actualizata in raport cu indicele de inflație la data plați efective.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în mod corect, reclamantul a formulat prezenta acțiune împotriva Ministerului Internelor și Reformei Administrative, organ al administrației publice, investit cu personalitate juridică, Casa de Pensii din cadrul, fiind o entitate lipsită de personalitate juridică potrivit disp. nr.OUG30/2007.

Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că prin decizia nr. -/02.08.2005 Casa de Pensii din cadrul Aas tabilit în favoarea reclamantului o pensie în cuantum de 1960 lei începând cu data de 01.06.2005.

În baza adeverinței nr. -/16.04.2008 emise de, Serviciul Management Resurse Umane ce atestă faptul că reclamantul a desfășurat activități în perioadele 16.08.1979-01.03.1990 și respectiv 01.12.1990-31.05.2005 in locuri de muncă încadrate în condiții speciale-grupa I de muncă, Casa de Pensii din cadrul Aar evizuit drepturile de asigurări sociale cuvenite reclamantului, majorând pensia acestuia la suma de 3241 lei începând din data de 01.01.2008 în baza art. 24 al.2 lit.b din Legea nr. 179/2004.

Tribunalul a apreciat că drepturile de pensie recalculate prin luarea în considerare a întregii perioade de activitate desfășurate în condiții speciale de muncă se cuvin reclamantului nu de la data de 01.01.2008 ci de Ia data înscrierii la pensie, respectiv pe perioada 01.06.2005-31.12.2007, în cauză fiind incidente disp. art.55 al.1 din Legea nr. 179/2004 potrivit cărora în cazul în care Casa de pensii constată unele erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările corespunzătoare, conform dispozițiilor legale.

Prima instanță a constatat că datele consemnate în cuprinsul adeverinței nr. -/16.04.2008 emise de, Serviciul Management Resurse Umane corectează erori consemnate în cuprinsul dosarului de pensie aparținând reclamantului chiar de către direcții subordonate pârâtului, nefiind elemente total inedite. Astfel, în mod eronat, din propria sa culpa, Aar evizuit drepturile de asigurări sociale cuvenite reclamantului, începând din data de 01.01.2008, data intrării în vigoare a disp. Legii nr.90/2007, de vreme ce potrivit art.II rap. la art.I din aceeași lege drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse prin prezenta lege, se acordă și se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, adică a Legii nr. 164/2001, în termenul legal de prescripție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Ministerul Administrației și Internelor, susținând că intimatul-reclamant a activat în rândul cadrelor permanente ale în perioada 16.08.1979 - 31.05.2005, încetarea raporturilor de serviciu efectuându-se prin aplicarea prevederilor art.69 lit. b din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, având gradul profesional de comisar.

Intimatul-reclamant a fost înscris la pensie de serviciu anticipată, în temeiul art. 13 din Legea nr. 179/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu începere de la data de 01.06.2005. La acea dată intimatul-reclamant a probat cu acte o vechime totală în serviciu de 32 de ani, conform datelor rezultate din Partea a Il-a a de pensie.

Pe baza actelor aflate în dosarul de pensionare al intimatului-reclamant și înregistrat la data de 28.06.2005 la organul de pensii, a fost emisă Decizia de pensie nr. - din 02.08.2005, necontestată de reclamant, astfel că decizia a rămas definitivă potrivit art.54 alin.5 din Legea nr.179/2004, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 21.07.2008, după aproximativ 3 ani de la înscrierea la pensie, a fost înregistrată la Casa de Pensii a adeverința nr.- din 16.04.2008, emisă de, potrivit căreia intimatul-reclamant a desfășurat activități încadrate în condiții speciale (similare grupei I) de muncă în perioadele: 16.08.1979-01.03.1990 și 01.12.1990-31.05.2005. In baza acestui document, vechimea în serviciu a reclamantului s-a modificat la 40 de ani, conform Deciziei de pensie nr. -/26.08.2008, care nu a fost contestată.

Având in vedere că reclamantul nu a înțeles să conteste decizia de pensie emisă pe numele său în termenul prevăzut la art. 54 din lege, decizia în cauză a rămas definitivă, astfel că, raportat la prevederile Legii nr. 179/ 2004, instanța de fond trebuia să respingă acțiunea ca fiind inadmisibilă.

Recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât aceasta a admis acțiunea intimatului-reclamant fără a ține cont de faptul că nu este vorba de o eroare in stabilirea și plata pensiei, ci de aplicare a unor dispoziții legale de la data intrării în vigoare a actului normativ care le conține, instanța, prin soluția pe care a adoptat-o, obligând greșit pe să aplice retroactiv aceste prevederi și astfel să încalce principiul neretroactivității legii civile.

În acest sens recurentul a susținut că adeverința nr. - din 16.04.2008 emisă de, potrivit căreia intimatul-reclamant a desfășurat activități încadrate in condiții speciale (similare grupei I) de muncă a fost înregistrată la Casa de Pensii a la data de 21.07.2008, temeiul legal în baza căruia a fost recunoscută încadrarea activității desfășurate in condiții speciale fiind Legea nr.90/2007, act normativ ce a fost emis după încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant, conform căruia drepturile de pensie recalculate conform art.9 alin.5 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările.aduse prin prezenta lege, adică a Legii nr.90/2007, se acordă și se plătesc de la data intrării in vigoare a prezentei legi în termenul legal de prescripție.

Având in vedere prevederile art.3 din legea menționată, potrivit cărora "Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008, documentele necesare stabilirii dreptului de pensie se pot depune de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I", noile drepturi de pensie ale intimatului-reclamant s-au acordat cu începere de la data de 01.01.2008, conform art.III din Legea nr.90 2007 pentru completarea art.9 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.

Recurentul a susținut că revizuirea vechimii în serviciu s-a efectuat de către Casa de Pensii a. în baza adeverinței emise de unitatea menționată, în conținutul adeverinței emise ulterior pensionării intimatului-reclamant, nefiind menționat faptul că datele înscrise în Fișa de pensie ar fi eronate și, implicit, drepturile de pensie plătite până în prezent ar fi necorespunzătoare situației de fapt.

Dacă s-ar merge pe raționamentul instanței, ar însemna că prevederile art. III din Legea nr.90/2007 stipulează că data de 01.01.2008 este data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001.

De asemenea, dacă s-ar accepta cele reținute de către instanța de fond cu privire la faptul că drepturile de pensie ar trebui acordate și plătite intimatului-reclamant de la data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001, la data intrării în vigoare a Legii nr.90/2007 niciuna dintre eventualele solicitări de revizuire a pensie intimatului-reclamant nu s-ar mai afla in termenul general de prescripție, fiind astfel imposibil de aplicat prevederile art. II din aceasta lege.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

În ședința publică din data de 2.12.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 01 iunie 2005 - 28 octombrie 2005.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Intimatul a fost înscris la pensia de serviciu pentru limită de vârstă, cu începere din data de 1.06.2005, în temeiul art. 12 din Legea nr. 179/2004, cu modificările și completările ulterioare, acesta având gradul profesional de comisar de poliție.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 90/2007, intimatului i-a fost recunoscută încadrarea activității desfășurate în condiții speciale, conform adeverinței nr. -/16.04.2008 emisă de, în baza căreia, prin decizia nr. -/26.08.2008, vechimea acestuia în serviciu a fost modificată de la 32 de ani la 40 de ani, din care 12 ani și 6 luni "spor vechime condiții speciale".

Nu poate fi primită critica recurentului în sensul că, în cauză, cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât acesta nu ar fi contestat decizia nr. -/26.08.2008 în condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 179/2004, față de prevederile înscrise la alin 4 ale textului legal evocat, coroborate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000.

Curtea reține, pe de o parte, că recurenta nu s-a prevalat de această apărare în fața instanței de fond, iar pe de altă parte, reclamantul nu a contestat decizia emisă de Casa de Pensii a MIRA în anul 2008, ci, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat aplicarea acesteia cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 90/2007, în privința termenului de la care se aplică.

În ceea ce privește data de la care se acordă drepturile de pensie recalculate în baza Legii 90/2007, Curtea mai că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat au fost completate prin Legea nr. 90/2007, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2008.

Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 90/2007, după alin. 4, fost introdus alin. 5, în conformitate cu care prevederile alin. 1-3 ale art. 9 din Legea nr. 164/2001 sunt aplicabile, după caz, și cadrelor militare care aveau calitatea de pensionar militar la data intrării în vigoare a legii.

În mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 2 din Legea nr. 90/2007, care dispun în sensul că " Drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse prinprezenta lege, se acordă și se plătescde la data intrării in vigoare a prezentei legi, în termenul legal de prescripție."

Însă instanța de fond a apreciat că data menționată se referă la data intrării în vigoare a Legii 164/2001, interpretare eronată, întrucât textul de lege menționat face trimitere la data de 1.01.2008, data intrării în vigoare a Legii 90/2007.

Curtea reține că, din interpretarea textului legal la care s-a făcut referire, rezultă că drepturile de pensie pot fi acordate pe trei ani în urmă, în limita termenului general de prescripție, calculat începând cu data de 1.01.2008 - data intrării în vigoare a Legii nr. 90/2007, fără a fi nesocotit principiul constituțional al neretroactivității legii, cu condiția ca titularul pensiei să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru recalcularea pensiei în sensul celor prevăzute.

Sub acest aspect, criticile recurentei sunt întemeiate întrucât în cauză nu poate fi reținută existența unor erori de calcul, așa cum a apreciat instanța de fond, care a dispus acordarea diferențelor de pensie de la data deschiderii dreptului la pensie, ci aplicarea unor noi reglementări privind recalcularea pensiei, cu acordarea diferențelor astfel recalculate, în termenul de prescripție.

Sub acest aspect, Curtea a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.06.2005-26.08.2005, față de data formulării cererii de chemare în judecată - 28.10.2008, având în vedere caracterul patrimonial al dreptului pretins și dispozițiile speciale ale Legii 90/2007.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul în baza art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge acțiunea pentru perioada menționată, ca prescrisă.

Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.4009/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G.

Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.06.2005-28.10.2005 și respinge acțiunea pentru acest interval, ca prescrisă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.:

Dact.:

2 ex.

04.01.2010

Jud.fond:

Președinte:Cristescu Simona
Judecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 7035/2009. Curtea de Apel Bucuresti