Obligație de a face. Decizia 7034/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5511/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7034/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5768 din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39128/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 02.12.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.11.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, cu luarea în considerare a deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, s-a raportat.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5768 din data de 30.06.2009, pronunțată în dosarul nr.39128/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să emită decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, conform nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 20.10.2005; a obligat intimata să emită decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, conform nr.OUG 19/2007, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 01.07.2007; a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi dintre pensia cuvenită, conform sentinței, și pensia încasată, începând cu data de 20.10.2005, precum și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorului i s-a deschis dreptul la pensie în data de 31.12.1990, conform mențiunilor din copia deciziei de pensionare nr.-/23.01.1991 emisă de Comisia de Pensii Sector 2, acesta fiind beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 1.07.2005, conform nr.HG 550/2005.
Prin decizia nr.-/31.08.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 2, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile nr.HG1550/2004 și ale nr.HG1456/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Același stagiu complet de cotizare de 30 de ani a fost utilizat și la emiterea deciziei de recalculare nr.-/21.08.2008 de către Casa de Pensii Sector 2.
În aceste condiții, instanța de fond a considerat întemeiată cererea contestatorului de a se dispune obligarea intimatei la emiterea unor decizii conform nr.OUG4/2005 și nr.OUG19/2007, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1550/2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 2 alin. 3 din anexa HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Din copia deciziei de pensionare nr.-/23.01.1991 emisă de Comisia de Pensii Sector 2, rezultă că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr.3/1977, în data de 31.12.1990.
Potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr. 3/1977 "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. Pe aceasta bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile. Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".
Așadar, a conchis instanța de fond, în Legea nr. 3/1977, pe lângă stagiile complete prevăzute de art.8 (pentru cei care au muncit în condiții obișnuite), sunt reglementate și alte stagii complete de cotizare, care se aplică în funcție de condițiile concrete în care beneficiarul prestației a lucrat fie în grupa I fie în grupa II de muncă.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile din decizia nr.40 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Întrucât, în speță, contestatorul a desfășurat activități în grupa II-a de muncă o perioadă de 30 ani 5 luni 15 zile, întrucât dispozițiile art. 2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004 fac trimite la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977 și nu se limitează doar la valorificarea unui anumit stagiu complet de cotizare dintre cele la care actul normativ face referire, ceea ce înseamnă că pentru fiecare situație concretă, în funcție de particularitățile respective, se impune utilizarea stagiului complet de cotizare aplicabil, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, prima instanță considerând că, la calcularea punctajului mediu anual, trebuia utilizat un stagiu complet de 25 de ani.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art. 24 lit. e) din nr.HG13/2004, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani în loc de 25 de ani, în patrimoniul contestatorului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, ce se impune a fi reparat,în raport și de dispozițiile art.7 din nr.OUG 4/2005.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs motivat Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat că entința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Privitor la obligarea de a utiliza la stabilirea drepturilor de pensie a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, recurenta susține că pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum dispune art.2 alin.1 din Normele Metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Se mai susține că potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare și că, la alineatul 3 al textului menționat anterior, se prevede ca entru p. persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Astfel, recurenta apreciază că din interpretarea textului de lege, rezultă indubitabil că facilitățile oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I și II-a de muncă, sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, conform dispozițiilor art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare, utilizat la recalcularea pensiei.
În atare situație, este lipsită de relevanță împrejurarea că potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 77 alin.2 din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Mai mult, recurenta arată că noua legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul perioadei de cotizare și având în vedere principiul mai sus enunțat, pentru fiecare lună și întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie, stabilit prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, cu punctajul mediu realizat, stabilindu-se cuantumul pensiei.
Așa fiind, articolul 14 din Legea nr.3/1977, invocat de contestator, se aplică persoanelor care au lucrat cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă și vor să iasă la pensie, dar nu îndeplinesc condițiile pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, beneficiul acordat fiind reducerea vârstei standard de pensionare, dar nu și a stagiului complet de cotizare.
Având în vedere cele enunțate, recurenta consideră că intenția legiuitorului nu a fost să creeze o discrepanță atât de mare între categoriile de asigurați, mai cu seamă că aceia care au desfășurat activități în grupe superioare de muncă au beneficiat de-a lungul anilor de beneficii salariale, în sensul unui spor suplimentar la salariu și de reducerea vârstelor standard de pensionare.
A mai susținut recurenta că, prin menținerea soluției instanței de fond, s-ar încalcă dispozițiile art. 992 Cod civil, deoarece încasarea unei sume nedatorate reprezintă o îmbogățire fără just temei, ceea ce ar duce la o prejudiciere nejustificată a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al intimatului și din decizia nr. -/23.01.1991, definitivă (fila 4 dosarului instanței de fond), acesta a realizat o vechime efectivă, necontestată, în grupa a II-a de muncă de 30 de ani 5 luni și 15 zile, cum corect a reținut instanța de fond.
În mod judicios prima instanță a reținut că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art. 2 alin. 1 din Anexa 1 se dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa a II-a de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect Tribunalul s-a raportat.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul intimatului, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță.
Cum recurentul era îndreptățit la recalcularea pensiei prin stabilirea punctajului mediu anual cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, este lipsită de suport critica recurentei în sensul că, menținerea soluției instanței de fond ar conduce la nesocotirea dispozițiilor art. 992 din Codul civil, urmând a fi făcută asiguratului o plată nedatorată.
De altfel, în mod corect Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 7 din nr.OUG 4/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, în cauză, nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Cum prima instanță a interpreta corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 316 din 2.12.2009 (fila 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului B,cu sediul în B, nr. 6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.5768 din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39128/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în B, sector 2,-,. 17,. F,. 3,. 210.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./Tehnored.:
4 EX./30.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
