Cerere recalculare pensie. Decizia 735/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6446/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.735/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtăCasa Județeană de Pensii Tîmpotriva sentinței civile nr.1565 din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant,având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentaCasa Județeană de Pensii Tși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data 28.01.2010, întâmpinare de către intimatul reclamant.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii T, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.07.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie, începând de la data introducerii acțiunii cu 3 ani în urmă, conform art.7 alin.5 din Legea nr.262/2008.
Prin sentința civilă nr.1565 din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă cererea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii T să emită decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor reprezentând drepturi de pensie ca urmare a recalculării, începând cu data de 01.07.2006 și până la data emiterii deciziei de recalculare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr.- din 23.07.1997 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Întrucât drepturile la pensie pentru limită de vârstă ale reclamantului au fost deschise în baza Legii nr.3/1977, orice recalculare a pensiei are ca bază de calcul stagiul complet de cotizare și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia s-a făcut ieșirea la pensie, iar criteriile prevăzute în anexa Legii nr.19/2000 se iau în considerare numai în cazul pensiilor stabilite inițial în baza acestei legi.
Argument în acest sens sunt și prevederile art. 2 alin.1 și 2 din nr.HG1550/2004 care se aplică numai pe viitor și care confirmă faptul că la recalcularea pensiei se iau în calcul condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de Legea nr. 3/1977.
S-a mai reținut, din decizia nr.- din 23.07.1997 emisă de pârâtă, că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 23 ani, 11 luni și 27 zile. Ori, potrivit art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare în cazul reclamantului este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a apreciat pârâta.
Conform art.2 alin.3 din anexa nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. În acest sens este și decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul iulie 1977 - martie 2001 și care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale și asistență socială.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa Județeană de Pensii Tad eclarat recurs la data de 11.11.2009, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 18.11.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Tas usținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de .
Recurenta pârâtă consideră nefondate susținerile conform cărora cererea reclamantului ar avea ca obiect obligația de a face deoarece, în cazul emiterii deciziei de pensie, părțile nu se afla în prezența unui raport obligațional de drept civil care să permită promovarea unei cereri având ca obiect "obligația de a face" întemeiată pe prevederile art.1075-1079 Cod civil, ci se află în prezența unui raport juridic reglementat strict de legislația din domeniul pensiilor. Așadar, se impunea recalcularea pensiei reclamantului numai în condițiile în care erau depuse acte doveditoare noi.
Susține recurenta-pârâtă instanța de fond a interpretat și aplicat în mod nelegal în speță dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, stabilind că stagiul de cotizare în funcție de care trebuia să se recalculeze pensia reclamantului în temeiul nr.OUG4/2005 este de 20 de ani.
În art.2 alin.3 din nr.1550/2004 se prevede că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977". Conform art.160 din Legea nr.19/2000 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Dispozițiile legale pe baza cărora se determină vechimea completă în muncă necesară pensionarii pentru muncă depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr.3/1977 sunt cele prevăzute de art.8 în care se prevede că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile". Alineatul 2 al acestui text de lege prevede posibilitatea pensionării la cerere la vârste reduse cu 2 ani, dar cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă de 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Rezultă că vechimea completă necesară pensionarii pentru muncă depusă și limită de vârstă reglementată de Legea nr.3/1977 este de 30 de ani, respectiv 25 de ani. Doar această vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare în funcție de care urmează a se recalcula pensia în accepțiunea Legii nr.19/2000. Drept dovada stă și faptul că persoanele care nu îndeplineau condițiile acestor plafoane de vechime primeau o pensie diminuată în temeiul Legii nr.3/1977.
În cuprinsul art.14 din Legea nr. 3/1977, cel pe care tribunalul înțelege să-și întemeieze hotărârea, se folosește însă o altă noțiune, diferită de cea de vechime în muncă, respectiv "perioadă lucrată efectiv" în grupa I sau II de muncă, diferită de termenul vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare, la care fac referire art.2 alin.3 din HG nr. 1550/2004 și art.160 din Legea nr.19/2000.
Se poate observa că doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare an din cei lucrați în grupa I de muncă se atinge vechimea completă, care permite îndeplinirea primei condiții prevăzute de art.8 din lege, aceea de a realiza "vechimea în muncă de minim 30 de ani".
Față de cele arătate mai sus, consideră că noțiunea de vechime în muncă și, implicit, de cea de stagiu complet de cotizare, în sensul Legii nr.3/1977, nu-și regăsește reglementarea decât în art.8, nu și în art.14, așa cum a apreciat instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.01.2010, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși criticile de recurs ale recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii T nu sunt încadrate între motivele limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, din dezvoltarea acestora Curtea consideră că hotărârea instanței de fond poate fi analizată prin raportare la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă care permite verificarea modului de interpretare și aplicare a legii.
Un prim aspect criticat de recurenta-pârâtă vizează greșita calificare a obiectului pricinii, calificarea juridică având consecințe diferite sub aspectul termenului legal de formulare a acțiunii. Deși excepția tardivității acțiunii nu a fost ridicată de instituția pârâtă la judecata în fond sau în recurs, Curtea va cerceta aspectul invocat pentru că neformularea unei cereri în termenul prevăzut de lege este un aspect de ordine publică ce poate fi ridicat și de instanță, din oficiu.
Ori, din modul de formulare a petitului cererii de chemare în judecată, se constată că a investit instanța de judecată cu o cerere de obligare a Casei de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie. Ori, emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de asigurări sociale reprezintă pretenția concretă de realizat printr-o obligație de a face.
Nu s-a contestat așadar vreo decizie de pensie emisă de Casa Județeană de Pensii T, nu s-a solicitat anularea acesteia, astfel că o eventuală tardivitate a formulării contestației nu poate fi pusă în discuție. Termenul de 45 de zile prevăzut de art.87 din legea pensiilor coroborat cu art. 7 alin. 7 din OUG nr. 4/2005, poate fi aplicat numai dacă s-ar fi solicitat anularea vreunei decizii.
În plus, Curtea constată că cererea reclamantului a fost analizată de prima instanță în condițiile prevăzute de art.7 al.3 din OUG nr.4/2005, normă care permite asiguraților care au drepturi de pensie deschise în baza Legii nr.3/1977 să adreseze caselor teritoriale de pensii cereri de recalculare a drepturilor lor, în măsura în care prezintă adeverințe sau alte înscrisuri din care rezultă alte date cu privire la activitatea în muncă decât cele ce se găsesc în evidențele caselor locale de pensii. Ori, tocmai o astfel de cerere a formulat reclamantul, învederând o situație care era de natură să modifice stagiul său de cotizare reținut de instituția recurentă.
Critica ce vizează fondul cauzei va fi de asemenea înlăturată de către
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost deschise în temeiul Legii nr.3/1977 la 10.09.1997, fiind emisă decizia nr.-/23.07.1997 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului T - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 43 de ani, 3 luni și 15 zile, întregită la 43 de ani, din care activitate în grupa I de muncă timp de 23 de ani, 11 luni și 27 zile, iar în grupa a III-a 7 ani, 9 luni și 18 zile. Ulterior, drepturile de pensie ale reclamantului au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr. -/03.10.2007 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, recurenta-pârâtă trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul asiguratului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977 se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării reclamantului îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al asiguratului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a reclamantului și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr.40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii T și va păstra hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
În baza art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă care se găsește în culpă procesuală să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța nr.997/27.01.2010 eliberată de Cabinet de Avocat " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.1565 din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta pârâtă la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclșamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./ 08.03.2010
Tribunalul Teleorman
Judecători: ;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
