Recalculare pensii. Decizia 733/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6795/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.733/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiuluiîmpotriva sentinței civile nr.6329 din data de 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23762/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 09.02.2010 depusă la dosar-fila 10, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât la dosarul cauzei se află depusă adeverința emisă de angajator din care rezultă că intimata în perioada anilor 1973-1992 și-a desfășurat activitatea pentru care a achitat contribuția asigurărilor sociale către stat.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6329/16.10.2009, Tribunalul București -Secția a-VIII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa De Pensii A Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 55/16.04.2009 eliberată de SC SA începând cu 01.05.2009; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a analizat buletinul de calcul constatând că parata nu a luat in considerare veniturile obținute sub formă de prime si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr.55/16.04.2009 eliberată de SC SA
Instanța de fond a apreciat că veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, întrucât retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, potrivit Legii nr. 27/1966 și art. 1 din Decretul nr. 389/1972, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Tribunalul a invocat dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite" și ale art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
A apreciat prima instanță că prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. În anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
Tribunalul a considerat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Instanța de fond a apreciat că, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința în baza art. 304, pct. 4 si 9 cod proc. civilă, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedura civila), sentința civila fiind data cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila).
Astfel, recurenta a susținut că motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4 are in vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor in domeniul altor puteri constituite, in dauna ordinii constituționale si a interesului public.
In privința veniturilor obținute de reclamantă cu titlu de "acord, prime si ore suplimentare", recurenta a arătat că normele juridice se clasifica, dupa sfera aplicării lor, in norme generale si norme speciale.
Normele generale se caracterizează prin aceea ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept. In domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant) Actele normative referitoare la sporuri sunt, a susținut recurenta, in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special, derogatorii, întrucât, in procesul aplicării lor, cunosc un regim restrictiv, fiind de stricta interpretare.
Prin urmare, OUG nr. 4/2005, aprobata prin Legea nr. 78/2005, fiind o normă juridica cu un caracter special, nu ia in calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4. pr. civ. Curtea reține că acesta nu a fost motivat de recurentă, care nu a indicat modalitatea concretă în care s-ar fi săvârșit excesul de putere al primei instanțe.
Se reține că prima instanță a soluționat cauza, exercitând controlul jurisdicțional în limitele competențelor ce i-au fost conferite de art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale atunci când a obligat intimata să includă în baza de calcul a pensiei sumele obținute de reclamantă în sistemul acordului global și alte sporuri pentru care a fost achitată contribuția de asigurări sociale.
Recurenta a susținut că aceste venituri nu au un caracter permanent și nu sunt prevăzute expres de actele normative aplicabile.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate în condițiile în care acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având un caracter permanent iar pentru aceste drepturi salariale, care erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, angajatorul era obligat să verse o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat. De altfel, în adeverință angajatorul a stipulat expres că, pentru aceste venituri cu caracter permanent și pentru primele sau orele suplimentare plătite, s-au achitat cotele S, conform actelor normative în vigoare la data plăților.
Față de prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000, act normativ la care art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 face referire, indiferent dacă aceste venituri au sau nu caracter permanent, în sensul art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de intimata-reclamantă trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie pentru a nu se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond ar fi aplicat cu prioritate normele generale în dauna unor norme speciale, aceasta apreciere este nefondată întrucât în mod corect au fost coroborate dispozițiile legale incidente, neputându-se aprecia că nr.OUG4/2005 derogă de la principiile generale reglementate de Legea nr.19/2000 în materia asigurărilor sociale.
Față de aceste împrejurări Curtea constată că recurenta nu a dovedit prin probele administrate în cauză criticile referitoare la nelegalitatea sau netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond, nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispoz.art. 274 Cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6329/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23762/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
