Obligație de a face. Decizia 732/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7022/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.732/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.1826 din data de 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurențiiCasa Județeană de Pensii T și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.02.2010, întâmpinare din partea recurentului reclamant la cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Curtea, având în vedere împrejurarea că ambii recurenți, prin cererile de recurs, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie începând cu 3 ani în urmă de la data introducerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1826/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleormana fost admisă cererea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâtă Casa Județeană de Pensii T la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă de care beneficiază reclamantul, astfel încât la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani; a fost obligată pârâtă să plătească reclamantului diferența dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia stabilită prin decizia nr.-/23.05.2007; a fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă din sistemul de stat, conform deciziei nr.-/23.09.1998, drepturile de pensie fiind stabilite în baza prevederilor Legii nr.3/1977, începând cu data de 01.10.1998, reținându-se că acesta are o vechime în muncă întregită la 50 ani, din care 32 ani, 5 luni și 20 zile în grupa I de muncă.
La data de 23.05.2007, prin decizia nr.- emisă de Casa Județeană de Pensii T în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj anual mediu de 1,70604 puncte, calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, așa cum rezultă din buletinul de calcul anexat deciziei de recalculare.
Recalcularea pensiei, conform nr.OUG 4/2005, se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art.1 din anexa 1, dispune că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Cum reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 22 ani, 5 luni și 20 zile, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, care au caracterul unei norme speciale, ce prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 ani pentru persoanele care au lucrat minim 20 ani în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin decizia nr.40/22.09.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, decizia fiind obligatorie în raport de prevederile art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere că dreptul la pensie pentru limită de vârstă al reclamantului a fost deschis în baza Legii nr.3/1977, rezultă că orice recalculare a pensiei realizată în baza Legii nr.19/2000, chiar și până la data aplicării nr.OUG4/2005, trebuia să ia în considerare stagiul complet de cotizare și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia s-a făcut ieșirea la pensie, în cazul de față Legea nr.3/1977, criteriile prevăzute de anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 urmând a fi avute în vedere numai în cazul pensiilor deschise în baza acestui act normativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 09.12.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii T și reclamantul, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 15.12.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Tas usținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de .
Recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției tardivității invocate la instanța de fond prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, deși în încheierea de la termenul din 06.11.2009 a reținut ca pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat această excepție și a hotărât unirea ei cu fondul cauzei.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că instanța de fond în mod nelegal a interpretat și aplicat în speță dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, concluzionând că stagiul de cotizare în funcție de care trebuia să se recalculeze pensia reclamantului, în temeiul nr.OUG4/2005, este de 20 de ani și nu de 30 de ani așa cum prevedea Legea 3/1977.
În art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 se prevede că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977". Conform art.160 din Legea nr.19/2000, "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Dispozițiile legale pe baza cărora se determină vechimea completă în muncă necesară pensionarii pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr.3/1977 sunt cele prevăzute de art.8 în care se prevede că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile". Alineatul 2 al acestui text de lege prevede posibilitatea pensionării la cerere, la vârste reduse cu 2 ani, dar cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă de 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Rezultă că vechimea completă necesară pensionarii pentru muncă depusă și limită de vârstă reglementată de Legea nr.3/1977 este de 30 de ani, respectiv 25 de ani. Doar această vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare în funcție de care urmează a se recalcula pensia, în accepțiunea Legii nr.19/2000. Drept dovada stă și faptul că persoanele care nu îndeplineau condițiile acestor plafoane de vechime primeau o pensie diminuată în temeiul Legii nr.3/1977.
În cuprinsul art.14 din Legea nr. 3/1977, cel pe care tribunalul înțelege să-și întemeieze hotărârea, se folosește însă o altă noțiune, diferită de cea de vechime în muncă, respectiv "perioada lucrată efectiv" în grupa I sau II de muncă, diferită de termenul vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare la care fac referire art.2 alin.3 din HG nr. 1550/2004 și art.160 din Legea nr.19/2000.
Se poate observa că doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare an din cei lucrați în grupa I de muncă se atinge vechimea completă, care permite îndeplinirea primei condiții prevăzute de art.8 din lege, aceea de a realiza "vechimea în muncă de minim 30 de ani".
În concluzie, consideră recurenta-pârâtă că noțiunea de vechime în muncă și, implicit, cea de stagiu complet de cotizare, în sensul Legii nr.3/1977, nu-și regăsește reglementarea decât în art.8, nu și în art.14, așa cum a apreciat instanța de fond.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata diferențelor de pensie începând cu data de 02.04.2006.
A arătat că a solicitat instanței de fond obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 3 ani în urmă de la data introducerii acțiunii, respectiv cu trei ani în urmă de la data de 2.04.2009, adică începând cu data de 2.04.2006.
Având în vedere dreptul său ca beneficiar al prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, iar intimata având obligația de a achita aceste drepturi, conform art.24 lit.E din HG nr.13/2004, având în vedere că urmare a neutilizării unui stagiu de cotizare de 20 ani pensia are o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul său s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
Mai mult, conform art.5 din Legea nr.262/2008 prin care se modifică art.7 alin.(5) și (6) din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, drepturile modificate se acordă, prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție.
Ori, potrivit art.3 din OUG nr.4/2005, plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape. Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv. Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.02.2010, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Deși criticile de recurs ale recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii T nu sunt încadrate între motivele limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, din dezvoltarea acestora Curtea consideră că hotărârea instanței de fond poate fi analizată prin raportare la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă care permite verificarea modului de interpretare și aplicare a legii.
Un prim aspect criticat de recurenta-pârâtă vizează nesoluționarea excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de pensie.
Din modul de formulare a petitului cererii de chemare în judecată, se constată că a investit instanța de judecată cu o cerere de obligare a Casei de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie. Ori, emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de asigurări sociale reprezintă pretenția concretă de realizat printr-o obligație de a face.
Nu s-a contestat așadar decizia de pensie nr.-/23.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii T, nu s-a solicitat anularea acesteia, astfel că o eventuală tardivitate a formulării contestației nu poate fi pusă în discuție. Termenul de 45 de zile prevăzut de art.87 din legea pensiilor coroborat cu art. 7 alin. 7 din OUG nr. 4/2005, poate fi aplicat numai dacă s-ar fi solicitat anularea acestei decizii.
În plus, Curtea constată că cererea reclamantului a fost analizată de prima instanță în condițiile prevăzute de art.7 al.3 din OUG nr.4/2005, normă care permite asiguraților care au drepturi de pensie deschise în baza Legii nr.3/1977 să adreseze caselor teritoriale de pensii cereri de recalculare a drepturilor lor, în măsura în care prezintă adeverințe sau alte înscrisuri din care rezultă alte date cu privire la activitatea în muncă decât cele ce se găsesc în evidențele caselor locale de pensii. Ori, tocmai o astfel de cerere a formulat reclamantul, învederând o situație care era de natură să modifice stagiul său de cotizare reținut de instituția recurentă.
Critica ce vizează fondul cauzei va fi de asemenea înlăturată de către
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost deschise în temeiul Legii nr.3/1977 la 01.10.1998, fiind emisă decizia nr.-/23.09.1998 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului T - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 50 de ani, 2 luni și 21 zile, întregită la 50 de ani, din care activitate în grupa I de muncă timp de 32 de ani, 5 luni și 20 zile, iar în grupa a III-a 1 an, 9 luni și 1 zi. Ulterior, drepturile de pensie ale reclamantului au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr. -/23.05.2007 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, recurenta-pârâtă trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul asiguratului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977 se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3). O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării reclamantului îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al asiguratului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a reclamantului și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr.40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii T și va păstra hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Cât privește recursul declarat de recurentul-reclamant, Curtea găsește că acesta este fondat.
Partea a solicitat instanței acordarea diferențelor de drepturi de pensie între pensia recalculată pe baza stagiului complet de cotizare de 20 de ani și pensia efectiv încasată, în interiorul termenului general de prescripție. Ori, pretenția beneficiarului prestației de asigurări sociale era întemeiată, față de dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 282/2008, care permit plata drepturilor recalculate cu respectarea dreptului de prescripție, adică 3 ani în urmă de la data cererii de recalculare.
În atare situație, apare nelegală dispoziția tribunalului dea obliga instituția pârâtă la plata diferenței între pensia cuvenită și pensia stabilită prin decizia din 23.05.2007, fără a indica și durata.
În consecință, Curtea va admite recursul declarat de recurentul reclamant în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă și va modifica hotărârea primei instanțe în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor de la 02.04.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.1826 din data de 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de recurentul reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta la plata diferențelor de pensie cuvenite reclamantului începând cu data de 02.04.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./ 08.03.2010
Tribunalul Teleorman
Judecători; - -
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
