Contestație decizie pensie. Decizia 1586/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cont. decizie pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1586
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Ciută
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în municipiul B, Calea Națională, nr.85, județul B, împotriva sentinței civile nr.654 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat, pentru contestatorul intimat, care lipsește, lipsă fiind și reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestatorul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. A arătat că motivele invocate de recurentă reprezintă de fapt o reluare a celor susținute la instanța de fond, motive care au fost infirmate de adeverințele depuse la dosar de către intimat. De asemenea, încadrarea activității intimatului în grupa I de muncă rezultă și din cuprinsul carnetului de muncă, care este un act oficial prin care se dovedește timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite. Mai mult, la pct.3 din preambulul Ordinului nr.50/2990 este prevăzut clar faptul că beneficiază de încadrarea în gradul I de muncă și persoanele care efectiv au lucrat sub denumirea altor meserii - cum este cea de strungar. Din adeverințele depuse de către contestator rezultă și faptul că, pentru salariații încadrați în grupele I și II de muncă societatea a constituit și virat în cote procentuale fiecărei grupe de muncă, în conformitate cu reglementările legale în vigoare fiecărei perioade de acordare a grupelor de muncă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă la 10.04.2009 sub nr-, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B să de dispună anularea deciziei nr. 11629 din 19 martie 2009 emisă de intimată și aceasta să fie obligată la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a perioadei 28.01.1077 - 31.03.2001 ca vechime în grupa I de muncă.
Totodată a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că cererea de pensionare s-a fost respinsă fără a se lua în considerare că perioada 28.07.1977-31.03.2001 cât a lucrat la FORMA SA B se încadrează în grupa I de muncă, aspect rezultat din adeverința pe care le-a prezentat intimatei cât și din cuprinsul carnetului de muncă. Acesta a arătat că meseria de strungar face parte din categoria celor pentru care s-a acordat grupa I de muncă, conform art. 107 din Ordinul 50/1990.
În drept a invocat art. 1 din Decretul nr. 92/1976 și art. 87 din Legea 19/2000.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, pe motiv că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 41 din Legea nr. 19/2000, contestatorul nu îndeplinește condiția vârstei standard de pensionare de 65 de ani și nu poate recunoaște perioada 28.07.1977 - 31.03.2001 ca lucrată în grupa I de muncă, deoarece meseria de strungar nu se regăsește la punctul 107 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 republicat și nici în tabelul nr. 3232 din 1.05.2001 înaintat pârâtei de către unitatea angajatoare. A invocat Ordinul Ministerului Muncii nr. 590/2008.
Prin sentința civilă nr. 654/19.05.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, s-a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. /19.03.2009 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii B, s-a anulat această decizie, iar intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a unui stagiu de 23 ani, 2 luni și 3 zile, ca fiind lucrată în grupa I de muncă din intervalul 28.07.1977 - 31.03.2001, a unui stagiu complet de cotizare de 32 ani, a vârstei standard de pensionare de 63 ani și 6 luni, drepturile de pensie urmând a fi acordate începând cu 02.02.2009. De asemenea, intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetului de muncă al contestatorului (39 dosar fond) acesta a fost angajat la FORMA SA B inclusiv în perioada 28.07.1977- 31.03.2001, iar în acest interval a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, respectiv o perioadă de 23 de ani, două luni și 3 zile, cu un procent de 100%.
Același aspect rezultă și din adeverințele depuse de către contestator ( 7, 8, 9-17 dosar fond), în plus arătându-se că pentru salariații încadrați în grupele I și II de muncă societatea a constituit și virat CAS-ul în cote procentuale fiecărei grupe de muncă, în conformitate cu reglementările legale în vigoare fiecărei perioade de acordare a grupelor de muncă.
Intimata a procedat în mod greșit, neluând în considerare aceste mențiuni din carnetul de muncă și din adeverințele emise de către angajator.
Conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 pct. 6 rezultă că, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă este în responsabilitatea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, cu luarea în vedere a condițiilor concrete în care angajatul își desfășoară activitatea.
Totodată, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate precum și timpul lucrat în locurile de muncă cu condiții de muncă.
Față de aceste reglementări, apare ca neîntemeiată cenzurarea de către intimată a mențiunilor din carnetul de muncă și adeverințe.
Prin urmare, prima instanță a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. 1162 din 19 martie 2009, obligând intimata să emisă o nouă decizie pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a stagiului de 23 de ani, 2 luni și 3 zile, ca fiind lucrată în grupa I de muncă din intervalul 28.07.1977 - 31.03.2001.
În analizarea contestației, prima instanță a avut în vedere și că, potrivit art. 15 din HG nr. 261/2001, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și II de muncă până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care conform Legii nr. 19/2000 sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 19/2000, asigurații ce au realizat un stagiu complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare conform Tabelului nr. 1 iar potrivit art. 167 din același act normativ până la momentul în care stagiile complete de cotizare sunt de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați, persoanele care au desfășurat activități încadrate în condiții deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 42 în raport cu vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa 3.
Potrivit anexei menționate, vârsta standard de pensionare pentru contestator la momentul formulării cererii era de 63 de ani și 6 luni iar stagiul complet de cotizare era de 32 de ani.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului, intimata Casa Județeană de Pensii Baa rătat, în esență, că referitor la perioada 28.07.1977 - 31.03.2001, evidențiată în adeverința nr. 3232/01.05.2001, prin care FORMA B certifică faptul că acesta și-ar fi desfășurat activitatea în grupa I de muncă, nu o poate recunoaște decât ca fiind lucrată în condiții normale de muncă, întrucât meseria de "strungar" nu se regăsește la punctul 107 din Anexa I la Ordinul 50/1990 republicat și nici în tabelul nr. 3232/01.05.2001 înaintat Casei Județene de Pensii B de către unitatea angajatoare. De asemenea, în conformitate cu Ordinul Ministrului nr. 590/2008 publicat în nr. 665/24.09.2008, unitatea angajatoare este obligată să elibereze o adeverință în forma precizată în acest ordin. Instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale exprese, în sensul că intimatului nu i s-a cerut să prezinte o astfel de adeverință din care să rezulte fără echivoc faptul că acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă și locurile de muncă nominalizate de către Adunarea Generală a Acționarilor care se încadrează în această grupă de muncă.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 19/2000, Ordinului 590/2008, Ordinului 50/1990 și Codului d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu disp. art. 15 din nr.HG 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, "Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilorLegii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale."
Potrivit disp. art. 42 al. 1 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, " Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.", iar art. 167 din aceeași lege, prevede:
"(1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data în care stagiile complete de cotizare cerute sunt de 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați:
a) persoanele care au desfășurat activități încadrate prin prezenta lege în condiții deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condițiilor prevăzute laart. 42, în raport cu vârstele standard de pensionare prevăzute înanexa nr. 3;
b) persoanele care au desfășurat activități încadrate prin prezenta lege în condiții speciale de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile prevăzute înanexele nr. 4și5.
(2) Pentru perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, în înțelesulart. 49și50, sunt cele prevăzute înanexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data nașterii."
Potrivit anexei menționate, vârsta standard de pensionare pentru contestatorul intimat la momentul formulării cererii, era de 63 de ani și 6 luni, iar stagiul complet de cotizare era de 32 de ani.
Conform mențiunilor din carnetului de muncă al contestatorului intimat, acesta a fost angajat la FORMA SA B inclusiv în perioada 28.07.1977- 31.03.2001, iar în acest interval a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, respectiv o perioadă de 23 de ani, două luni și 3 zile, cu un procent de 100% (f 39 - dosar fond).
Același aspect rezultă și din adeverințele depuse de către contestator, în plus arătându-se că pentru salariații încadrați în grupele I și II de muncă societatea a constituit și virat CAS-ul în cote procentuale fiecărei grupe de muncă, în conformitate cu reglementările legale în vigoare fiecărei perioade de acordare a grupelor de muncă ( 7, 8, 9-17 dosar fond).
În conformitate cu disp. art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate precum și timpul lucrat în locurile de muncă cu condiții de muncă.
Conform prevederilor pct. 6 al Ordinului nr. 50/1990 emis de MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA, "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)."
De asemenea, Ordinul nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificările și completările ulterioare, prevede la pct. 4 că:
"Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează."
Față de prevederile sus-menționate, nu pot fi primite apărările recurentei, în sensul că referitor la perioada 28.07.1977 - 31.03.2001, evidențiată în adeverința nr. 3232/01.05.2001, prin care FORMA B certifică faptul că intimatul și-ar fi desfășurat activitatea în grupa I de muncă, nu o poate recunoaște decât ca fiind lucrată în condiții normale de muncă.
De asemenea, nu pot fi primite apărările recurentei, în sensul că unitatea angajatoare este obligată să elibereze o adeverință în forma precizată în Ordinul Ministrului nr. 590/2008 publicat în nr. 665/24.09.2008.
Aceasta, întrucât Ordinul nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, prevede, la pct. 6 că:
"Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexa."
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în municipiul B, Calea Națională, nr.85, județul B, împotriva sentinței civile nr.654 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 8.01.2010
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Ciută
