Contestație decizie pensie. Decizia 4295/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4295
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- --Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 6065/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat, a lipsit intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii
Avocat reprezentantul intimatului, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, depune chitanța.
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.09.2008 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la revizuirea drepturilor de pensie prin recalcularea acesteia, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa adeverinței nr. 1276/12.03.2008 emisă de SC SA C, precum și obligarea la plata diferențelor de drepturi ce se cuvin ca urmare a revizuirii începând cu 01.12.2005.
In fapt, reclamantul a arătat că a fost pensionat în anul 2000 și a beneficiat de recalcularea pensiei în baza legii nr 19/2000, etapa august 2005.
A menționat că în buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare au fost luate în considerare numai datele cuprinse în cartea de muncă, fără sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1972 - 1997, respectiv, a mai precizat că în această perioadă a beneficiat de adaosuri procentuale cu caracter permanent și care erau evidențiate în statele de plată, fiind virată contribuția de asigurări sociale de 15% conform Decr.389/1972.
Reclamantul a susținut că /2000 și OUG nr.4/2005 instituie obligativitatea calculării pensiei în baza principiului contributivității ca principiu de bază și ca sistem de calcul al drepturilor de pensii.
În scop probator,s-au depus la dosarul cauzei în fotocopii următoarele înscrisuri: cerere de revizuire adresată pârâtei, adeverința nr 1276/12.03.2008 și anexa, decizia de pensionare, actul de identitate, cupon de pensie, copie a carnetului de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea contestației.
A arătat că adeverința la care face referire reclamantul nu poate fi avută în vedere, deoarece potrivit prevederilor punctului VI din Anexa la OUG nr 4/2005 acele adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă au reprezentat munca în acord,or, formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
De asemenea, a mai arătat că susținerea în sensul că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avută în vedere, deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent, așa cum prevăd dispozițiile art 10 și art 64 din Lg nr 3/1977. În cuprinsul adeverinței invocate ca înscris probator a fost menționat faptul că unitatea nu a reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară, acest fapt însemnând că aceste venituri nu au avut caracter permanent.
Pârâta a arătat că disp. art.164 din legea nr.19/2000 sunt în deplină concordanță cu legislația anterioară, a respectat principiul contributivității deoarece și atunci și acum,la calculul pensiei se aveau și se au în vedere veniturile la care asiguratul a plătit contribuții la bugetul asigurărilor sociale care înainte de 01.04.2001 purta denumirea de pensie suplimentară, iar după această dată s-a numit CAS asigurat.
Prin sentința civilă nr. 6065 de la 12 noiembrie 2008, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantului și a obligat Casa Județeană de Pensii D să se recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin acesteia începând cu data de 01.12.2005 cu luarea în calcul a adeverinței nr. 1276/12.03.2008, emisă de Institutul de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Mine pe
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din salariul tarifar, spor vechime, adaosuri din diferențe de manopere, asistență tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, iar la această sumă s-au calculat și virat contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de stat.
Deși în OUG nr. 4/2005 se menționează că o parte din sumele de bani enumerate nu se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în conformitate cu legislația anterioară, nu se poate ignora faptul că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din același act normativ, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea 19/2000.
Instanța a considerat că neluarea în calcul a tuturor veniturilor ce au compus câștigul brut lunar contravine principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, aceasta precizează că, adeverința la care face referire prima instanță, nu poate fi avută în vedere, deoarece potrivit punct.VI din anexa la OUG 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă care reprezintă munca în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Susținerea contestatorului că aceste venituri au caracter permanent, deoarece unitatea a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, nu poate fi avută în vedere, deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent, așa cum prevăd dispoz. art.10 și 64 din legea 3/1977.
Unitatea nu a virat contribuția pentru pensia suplimentară, ceea ce înseamnă că aceste venituri nu au caracter permanent.
Susținerea contestatoarei că, OUG 4/2005 nu ar respecta principiul ierarhiei actelor normative este eronată, deoarece această prevedere expresă din ordonanță privind acordul global este în deplină concordanță cu Legea 19/2000.
În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de către angajator și asigurat, situație în care această adeverință nu poate fi considerat un act doveditor la stagiului de cotizare realizat de către contestator.
Se învederează, de asemenea că punctul de vedere al contestatorului, potrivit căruia există o lipsă de armonizare legislativă între Legea 19/2000 și OUG 4/2005, nu poate fi avut în vedere deoarece art.164 din Legea 19/2000 stabilește clar și expres elementele care se au în vedere la determinarea punctajului pentru perioadele anterioare intrării în vigoare ale acestei legi, și este în deplină concordanță cu legislația anterioară.
Diferența dintre cele două acte normative rezultă din faptul că, potrivit Legii 3/1977 se reținea contribuție numai la salariile tarifare plus sporurile cu caracter permanent, în timp ce potrivit art.23 din Legea 19/2000, se reține contribuție la salariile brute realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile.
Învederează faptul că prin deciziile 762/24.06.2008 și 120/15.02.2007 Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu privire la art.164 din Legea 19/2000 și OUG 4/2005 în sensul respingerii acestor excepții.
Intimatul depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Instanța de recurs a învederat părților necesitatea administrării probei cu înscrisuri referitoare la forma de retribuire și veniturile avute în vedere la stabilirea pensiei prin decizia inițială de pensionare nr.-/2005.
În acest sens au fost depuse la dosar înscrisuri: de către adresa nr.6498/2009,contractele colective de muncă și de către CJP fișa de calcul a pensiei inițiale.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță admis contestația, stabilind obligația acesteia de a revizui drepturile de pensie ale contestatorului cu luarea în considerare a adeverinței nr.1276/12.03.2008 emisă de SC " " SA
Din înscrisul respectiv depus la dosar de către contestator și invocat în susținerea cererii a reieșit faptul că acesta a fost salariatul acestei societăți în perioada 11.09.1972-26.12.1997 în funcția de tehnician proiectant principal, în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaosuri, diferență de manoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator) și au avut caracter permanent.
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Legea nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatorului, nu prevedea obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului în conformitate cu art.1 din Decretul 389/1972 potrivit căruia acesta era dator să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați,contribuție majorată la 25% prin L 49/1992.Calcularea și depunerea contribuțiilor se făcea lunar în contul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a doua a salariilor potrivit art.3 din D 389/1972.
Legea nr. 19/2000 prin art.18 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat -denumită contribuție individuală de asigurări sociale-, iar la art. 23 reglementat modalitatea de stabilire a acestei contribuții individuale,respectiv prin raportare la salariile individuale brute realizate lunar,inclusiv sporurile și adaosurile.
Aceasta nu înseamnă că abia de la intrarea în vigoare a acestei legi se poate vorbi de principiul contributivității ca principiu ce stă la baza constituirii fondului de asigurări sociale.
Acest principiu a stat și la baza constituirii fondului de asigurări sociale reglementat /1972 și L nr.3/1977,întrucât contribuția de 15% și respectiv de 25%, chiar dacă era vărsată de angajator, prin modalitatea în care era stabilită- prin raportare la câștigul brut presupunea implicit și contribuția salariaților.Acest câștig brut cuprindea toate veniturile salariaților inclusiv aceste adaosuri,neexistând practic deosebiri față de modul de stabilire a contribuției individuale reglementată de art.23 din L 19/2009.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată de către contestator, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" erau incluse în câștigul brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Nu se poate eluda însă, faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia recurenta și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară.
Este neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei.
Aceasta întrucât pensia suplimentară a fost reglementată, inițial ca o contribuție facultativă, devenită ulterior obligatorie, care se baza pe principiul mutualității între persoanele asigurate.Ea se reținea și se vira tot de către angajator într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni și pentru care se acorda o dobândă de 3% anual,așa um rezultă din disp.art 64 din Legea nr.3/1977,această contribuție stabilindu-se într-un procent din retribuția tarifară lunară.
Este și motivul pentru care angajatorul nu a reținut și nu putea reține această contribuție suplimentară și din aceste adaosuri care nu intrau în retribuția tarifară.
Rezultă așadar că fondul care se constituia în urma acestor contribuții suplimentare, era distinct de fondul care se constituia din contribuția de asigurări sociale, salariatul fiind beneficiarul a două pensii - una de asigurări sociale și una suplimentară, neavând relevanță la recalcularea pensiei de asigurări sociale a reclamantului împrejurarea că angajatorul pentru aceste adaosuri nu a reținut și virat contribuția la pensia suplimentară.
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestator au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei așa cum prevăd dispozițiile art.V din această ordonanță.
Împrejurarea că prin deciziile nr.762/2008 și 120/2007 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art 164 din L 19/200 și a OUG 4/2005, nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze întrucât Curtea a examinat excepția privind neconstituționalitatea acestor acte normative în raport de disp.art.15 din Constituție deoarece autorii excepțiilor au susținut că prevederile acestora ar dispune pentru trecut;în raport de disp. art.1 alin 5 privind obligativitatea respectării Constituției;ale art.16 alin 1 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor fără privilegii și fără discriminări;ale art.34.alin.1 privind ocrotirea sănătății și art.50 privind protecția specială a persoanelor cu handicap.
Față de aceste precizări, Curtea constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 cod procedură civilă,și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D.
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurenta va fi obligată la 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.6065/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. /2 ex. 13.07.2009
Jud. /
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Dorina Stoichin, Mihaela Cotora
