Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1446/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1446
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 608/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii C-S, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 16 octombrie 2009, reclamantul-recurent a depus răspuns la întâmpinare, copia adeverinței nr. 1889/12.03.2009, nr. 5610/03.07.2009 eliberate de SC - Sucursala Porțile de și extras din copia carnetului de muncă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și obligarea pârâtei să emită decizia de pensionare de la data formulării cererii, pentru motivele expuse în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 608/9.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, având ca obiect anularea deciziei nr. 1.-/20.01.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S, și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare pe seama reclamantului, prin care să-i acorde acestuia pensia pentru limită de vârstă începând cu data depunerii cererii de pensionare.
Pentru a pronunța această hotărârea, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată, sub nr.83635/14.08.2008, la Casa Județeană de Pensii C-S, reclamantul a solicitat pensionarea sa pentru limita de vârstă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000, modificată și completată.
Prin Decizia nr.1.-/20.01.2009, pârâta a respins cererea de pensionare a reclamantului, cu motivarea că vârsta acestuia, la data înscrierii la pensie, este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare.
În cuprinsul Deciziei nr.1.-/20.01.2009, pârâta a menționat că reclamantul are un stagiu de cotizare în condiții speciale, anterior datei de 01.04.2001, de 14 ani 11 luni și 3 zile și un stagiu în condițiile speciale, prevăzut de Legea nr.226/2006, de 3 ani 4 luni și 19 zile.
Potrivit dispozițiilor art.41 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraților care, la data pensionării, îndeplinesc cumulativ condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Prin derogare de la această regulă generală, art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 ani.
În conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000 sunt locuri de muncă în condiții speciale cele din unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50 % din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantului, instanța de fond a reținut că, în perioadele 25.10.1982 - 01.01.1993, 04.01.1993 -01.10.1997, 24.02.2003 - 30.06.2004 și 01.07.2004 - 01.04.2005, reclamantul și-a desfășurat activitatea la întreprinderi miniere, în subteran 100%.
Ulterior, reclamantul a fost angajat la B - Sucursala - C și la B - Sucursala Porțile de, desfășurându-și activitatea în subteran 100 %, în perioadele 28.08.2002-03.01.2003 și 01.09.2005-01.01.2007.
Având în vedere cele expuse anterior și adresa emisă de către P, prima instanță a constatat că reclamantul a realizat, în perioadele precizate mai sus, un stagiu de cotizare de 18 ani și 7 luni în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.a din Legea nr.19/2000, respectiv în subteran 100 %, însă nu are dreptul de a beneficia de pensie pentru limita de vârstă în condițiile art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000, respectiv începând cu vârsta de 45 ani. Aceasta întrucât, în perioadele 01.11.2000-28.02.2002 și 01.01.2007-01.08.2008, reclamantul a îndeplinit funcția de minier, respectiv artificier, însă nu a probat faptul că și-ar fi desfășurat activitatea în subteran.
Reclamantul a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 608/9.06.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, se arată că reclamantul a depus, la dosarul de pensionare și la dosarul instanței de judecată, adeverința nr. 1889/12.03.2009, prin care angajatorul SC SA clarifică mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului pentru perioada 1.09.2005 - 1.08.2008, arătând că acesta a lucrat în subteran 100%, în condiții speciale de muncă, conform art. 20 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu prevederile Legii nr. 226/2006.
Pentru clarificarea situației, reclamantul a solicitat o nouă adeverință de la angajator, respectiv adeverința nr. 5610/3.07.2009, pe care o anexează în copie la cererea de recurs și din cuprinsul căreia rezultă că a prestat activitate în condiții speciale de muncă, potrivit art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Perioada confirmată de cele două adeverințe cumulată cu stagiul de cotizare de 18 ani și 7 luni, stabilit prin decizia contestată, îi dă dreptul reclamantului să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, întrucât a lucrat peste 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății, iar hotărârea a fost dată cu respectarea mențiunilor din adresa emisă de P și a prevederilor art. 20 alin. 1 lit. a, art. 41 și art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, întrucât reclamantul nu a probat îndeplinirea condițiilor de pensionare prin raportare la dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Adeverința nr. 5610/3.07.2009, depusă în dosarul de recurs, nu poate fi valorificată, deoarece a fost emisă după decizia contestată și nu a fost depusă la sediul intimatei, conform dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea intimatei, arătând că adeverințele nr. 1889/12.03.2009 și nr. 5610/3.07.2009 au fost depuse la dosar, ca urmare a solicitării primei instanțe, respectiv a pârâtei-intimate, deși ele nu erau necesare prin raportare la mențiunea din finalul foii suplimentare a carnetului de muncă cu seria - nr. -, mențiune vizată de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă M, pe a cărui rază teritorială se află sediul angajatorului reclamantului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a contestat decizia nr. 1.-/20.01.2009, prin care Casa Județeană de Pensii C-S a respins cererea sa de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 19/2000, cerere înregistrată sub nr. 83635/14.08.2008.
În cuprinsul acestei decizii se menționează că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 34 de ani 4 luni și 10 zile, din care 20 de ani 8 luni și 13 zile în condiții speciale, după cum urmează: 14 ani 11 luni și 3 zile în perioada anterioară datei de 1.04.2001 și 3 ani 4 luni și 19 zile sub imperiul prevederilor Legii nr. 226/2006, 5 ani 2 luni și 7 zile în condiții normale, 7 ani stagiu aferent gr. I și II și 1 an 5 luni și 20 de zile ca stagiu asimilat.
Având în vedere aceste date, pârâta a apreciat că reclamantul nu îndeplinește prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, deoarece vârsta de 48 de ani și 2 luni a acestuia, la data înscrierii la pensie, este mai mică decât vârsta standard de pensionare, respectiv de 65 de ani, iar stagiul de cotizare realizat este mai mic decât stagiul complet de cotizare, respectiv de 35 de ani.
Pârâta a respins cererea reclamantului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă prin raportare la prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, deși acesta și-a întemeiat cererea de pensionare pe dispozițiile art. 43 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, iar din cuprinsul deciziei contestate rezultă că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 20 de ani 8 luni și 13 zile în condiții speciale, după cum urmează: 14 ani 11 luni și 3 zile în perioada anterioară datei de 1.04.2001 și 3 ani 4 luni și 19 zile sub imperiul prevederilor Legii nr. 226/2006. Din însumarea celor două perioade rezultă că durata stagiului de cotizare în condiții speciale este de 18 ani 3 luni și 22 de zile, astfel încât decizia contestată cuprinde date contradictorii cu privire la durata stagiului de cotizare realizat de către reclamant în condiții speciale.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 18 ani și 7 luni în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, deoarece nu a probat că în perioadele 1.11.2000 - 28.02.2002 și 1.01.2007 - 1.08.2008 a desfășurat activitatea în subteran. Din cuprinsul tip suplimentare la carnetul de muncă cu seria - nr. - al reclamantului rezultă că: "în perioada 1.09.2005 - 1.08.2008 a lucrat un număr de 2 (doi) și 11 (unsprezece) luni în condiții speciale de muncă, în procent de 100%, conform art. 20 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu Legea nr. 226/2006". Prin urmare, datele înscrise în carnetul de muncă al reclamantului probează că el a realizat un stagiu de cotizare de peste 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că adeverințele nr. 1889/12.03.2009 și nr. 5610/3.07.2009, emise de către angajator și depuse la dosar de către reclamantul-recurent, nu sunt necesare pentru probarea stagiului de cotizare de peste 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, iar apărările pârâtei-intimate privind neluarea în considerare a acestor adeverințe, pe motiv că sunt ulterioare deciziei contestate și nu au fost depuse la dosarul de pensionare, urmează a fi înlăturate ca irelevante.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că "asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani".
Prin urmare, reclamantul a îndeplinit, la momentul formulării cererii de pensionare, cerințele cumulative prevăzute de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă, respectiv vârsta de 48 de ani și 2 luni și un stagiu de cotizare în condiții speciale de peste 20 de ani.
Având în vedere considerentele menționate anterior și prevederile art. 312 alin. 1 - alin. 3 coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant ca fiind întemeiat și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, va anula decizia de respingere a cererii de pensionare nr.1.-/20.01.2009, emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, și va obliga pârâta Casa Județeană de Pensii C-S să emită, pe seama reclamantului, decizia de pensionare pentru limită de vârstă, în temeiul art.43 alin.1 din Legea pensiilor nr.19/2000, modificată și completată, cu începere de la data depunerii cererii de pensionare, respectiv de la data de 14.08.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 608/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii C-
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-
Anulează decizia de respingere a cererii de pensionare nr.1.-/20.01.2009, emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii C-
Obligă pârâta Casa Județeană de Pensii C-S să emită, pe seama reclamantului, decizia de pensionare pentru limită de vârstă, în temeiul art.43 alin.1 din Legea pensiilor nr.19/2000, modificată și completată, cu începere de la data depunerii cererii de pensionare, respectiv de la data de 14.08.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /27.10. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./27.10. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
