Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1463/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1463/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-, împotriva sentinței civile nr. 153 din 16.03.2009 a Tribunalului Bistrița -, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, din Baroul Bistrița -N, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul reclamantei intimate, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială.
Curtea, constată că prin registratura instanței, la data de 5 iunie 2009, reclamanta intimată a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărarii atacate.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărarii atacate, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 153 din 16.03.2009 a Tribunalului Bistrița -, pronunțată în dosar nr-, s-a dmis ca fiind întemeiată contestația precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa județeană de pensii B N și în consecință s-a dispus anularea deciziei de pensionare 96792/16.12.2008 emisă de către intimată; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare pe numele contestatoarei în care să se ia în calcul la stabilirea punctajului și al pensiei și veniturile realizate în Regatul de aceasta în perioada 16 septembrie1976 - 16 septembrie 1977 și 16 septembrie 1978 - 16 septembrie 1980.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, contestatoarea a fost înscrisă la pensie prin decizia nr.-/6.10.2005 emisă de intimată, pensie acordată pentru limită de vârstă și muncă depusă de 39 ani, 10 luni și 29 zile în condițiile legii nr.19/2000, având stabilit un punctaj mediu anual de 2.08744, respectiv o pensie în cuantum de 617 lei.
Ulterior întrucât contestatoarea și-a continuat activitatea aceasta a formulat mai multe cereri de recalculare a pensiei, invocând noi stagii de cotizare, sens în care s-au emis mai multe decizii de recalculare a pensiei, ultima fiind decizia de pensionare 96792/16.12.2008 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2.24737 și o pensie în cuantum de 1552lei, fără a se avea în vedere la stabilirea acestora perioada de 3 ani în care contestatoarea a lucrat în.
Anterior emiterii acestei decizii, contestatoarea s-a adresat intimatei cu o cerere prin care a solicitat recalcularea punctajului și pensiei pentru perioada în care a funcționat ca profesor detașat în Regatul, anexându-se în acest sens copia de pe cererea respectivă 117-118, aceasta având viza de intrare de la intimată în data de 10.03.2008. Casa județeană de pensii i-a răspuns la această cerere printr-o adresă 119, prin care se arată că perioada la care a făcut referire nu se încadrează în prevederile art.3 din Legea nr.3/1977, întrucât angajatorul nu a achitat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat care dă dreptul la pensie. S-a precizat că protocolul încheiat între ministerele Educației dintre cele două state, cât și contractul de angajare, nu prevede clauze referitoare la contribuția de asigurări sociale pentru pensie, astfel că s-a apreciat că perioada în care a activat în regatul nu constituie vechime pentru pensie.
Acest procedeu al intimatei, tribunalul îl găsește nelegal întrucât s-au încălcat dispozițiile convenției încheiate între Republica România și Regatul, privitor la asigurările sociale, ratificată prin decretul nr.215/1984, convenție prin care s-a reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia dintre cele două state și care prevedeau că în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, persoana respectivă să fie supusă în continuare legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este, iar potrivit art.8 din aceeași convenției perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate potrivit legislației unuia dintre cele două state contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate însă cu condiția că aceste stagii să nu se suprapună. Art.15 al Convenției dintre cele două state stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor intervenite înainte de intrarea in vigoare a acestui act bilateral.
Având în vedere probatoriul administrat de contestatoare, respectiv contractele de angajare cu Ministerul învățământului primar din și adeverința emisă de Inspectoratul școlar județean B-N-fila6-13, prin care a demonstrat că în perioada 16 septembrie 1976 - 16 septembrie 1977 și respectiv 16 septembrie 1978 - 16 septembrie 1980, acesta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul și în condițiile în care salariul acordat acesteia în străinătate era impozabil, reținându-se contribuțiile de asigurări sociale în condițiile prevăzute în convenția încheiată între cele două state, instanța apreciază că această perioadă trebuie avută în vedere la stabilirea pensiei, constituind nu doar vechime în învățământ așa cum susține intimata, ci și vechime în muncă.
Ținând seama de disp. art.8 din Legea nr.19/2000 care prevăd că reprezintă stagii de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, raportat la probele administrate în cauză ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textele legale invocate, instanța apreciază că contestatoarea a desfășurat raporturi de muncă cu instituțiile angajatoare în Regatul în condițiile arătate și că salarul acordat era impozabil, reținându-se contribuțiile la asigurări sociale în condițiile prevăzute de convenția la care statul român este parte, situație în care veniturile realizate din activitatea didactică desfășurată pe durata detașării în străinătate se impuneau a fi supuse reținerii și achitării contribuțiilor de asigurări sociale. În acest sens, se impune ca statul marocan să-i transmită României baremul actual în vigoare privind calculul acestor contribuții întrucât, din înscrisurile depuse la dosar nu există o dovadă certă a cuantumului acestor rețineri făcute de către statul respectiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurspârâta Casa Județeană de Pensii B-N solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.96792/16.12.2008.
În motivare pârâta arată că, conform art.3 din Legea nr.3/1977, lege în vigoare până la data de01.04.2001, dreptul la pensie era recunoscut cetățenilor țării care desfășurau o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile depuneau contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
Potrivit prevederilor art.2 alin.2 din decretul nr.233/1974, cetățenii români angajați în străinătate erau considerați în concediu fără plata la unitățile de la care aceștia proveneau.
La alin.3 al aceluiași articol se prevede că perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și specialitate. Actul normativ menționat nu cuprinde prevederi referitoare la beneficiul vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie. Întrucât reclamanta în perioada în care a muncit în regatul nu mai avea raporturi de muncă cu unitatea la care a fost angajat anterior, plata contribuției de asigurări sociale de stat nu reprezenta o obligație în sensul prevăzut de art.2 și art.3 din decret, astfel încât să fie acoperită din sumele transferate în țară. Precizează de asemenea că cetățenii români angajați în-/1974 aveau obligativitatea, conform art.3, să transfere lunar, în țară, din veniturile nete, o cotă parte în scopul întreținerii familiilor și acoperirii celorlalte obligații.
Din textul art.3 reiese că sumele transferate se calculează din venitul net, veniturile brute obținute fiind supuse practic legislației țării în care se desfășura activitatea, în ce privește impozitarea și obligațiile de asigurări sociale.
Potrivit înscrisurilor care se afla în dosarul de drepturi al reclamantei, rezultă că perioada cât a funcționat în constituie "vechime în învățământ" ceea ce nu este același lucru cu vechimea în muncă.
Instanța de fond a reținut că intimata recurentă a dovedit prin probatoriul administrat că în perioada 15 septembrie 1974-15 septembrie 1976 desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul. Este de necontestat acest fapt, cu atât mai mult cu cât în contractul de angajare este precizată renumerația brută lunară încasată în perioada de activitate. În paragraful imediat următor celui în care se cuantifică salarizarea, se regăsește precizarea ca aceasta este supusă impozitului în conformitate cu regimul fiscal în vigoare în.
În încercarea de a conferi o dezlegare pricinii deduse judecății, instanța de fond a apreciat că statul marocan să-i transmită României baremul actual în vigoare privind calculul contribuțiilor. Nu numai că subscrisei nu îi sunt conferite astfel de atribuții (în Regulamentul de Organizare de Funcționare a nu sunt prezentate), dar se constată anevoința de a face demersuri în regatul. marocan nici nu a fost cotat de Banca Națională a în perioada 1974-1978. Ar fi fost oportun ca intimata recurentă să procedeze în vederea soluționării cererii de recalculare, identic cu celelalte situații în care depus acte doveditoare în susținerea unei astfel de acțiuni. Reiterează ca, potrivit documentației care însoțește cererea de recalculare a pensiei, aceasta este imposibil de realizat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și prima instanță, recurenta Casa Județeană de Pensii B-N a emis intimatei decizia de pensionare 96792/16.12.2008 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2.24737 și o pensie în cuantum de 1552lei, fără a se avea în vedere la stabilirea acestora perioada de 3 ani în care contestatoarea a lucrat în.
În acest mod, au fost nesocotite dispozițiile Convenției dintre Republica România și Regatul, convenție prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele două state contractante, unde potrivit art. 5 alin. 1 se prevede că, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie spusă legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea, art. 15 al convenției precizate stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea în vigoare.
Așa fiind, cum în cauză s-a dovedit că urmare a detașării în Regatul, contestatorul a realizat venituri la un alt nivel decât cel reținut de intimată prin documentația care a stat la baza emiterii deciziei atacate, nivel de altfel inexistent odată ce contractul de muncă al contestatoarei în România, în perioada menționată anterior a fost suspendat, iar prin Decretul nr. 215/1984 Statul Român a consfințit dreptul persoanelor detașate în Regatul de a beneficia de asigurări sociale - pensie - la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora, sub acest aspect decizia atacată este nelegală.
Probele depuse de contestatoare demonstrează că în perioadele 16 septembrie 1976 - 16 septembrie 1977 și 16 septembrie 1978 - 16 septembrie 1980 aceasta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul, în condițiile atestate prin înscrisurile atașate la dosar, ce conduc la concluzia că salariul acordat era impozabil, reținându-se contribuii la asigurări sociale din România și alte țări în condițiile prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care România este parte, context în care, deși considerată în concediu fără plată, contestatoarei i-a fost recunoscută perioada în discuție ca reprezentând doar vechime în muncă.
Or, potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000, în considerarea probelor produse, ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul invocat, respectiv impozitarea salariului și reținerea contribuțiilor către stat, inclusiv CAS etc. Statul fiind obligat să transmită României baremul actual în vigoare privind calculul impozitelor și în lipsa demonstrării faptului neachitării contribuțiilor în discuție (în care sens nu există nici o probă), singura concluzie ce se poate desprinde este aceea că demersul contestatoarei se impune a fi soluționat favorabil, aceasta neputând fi lipsită de beneficiul implicat de plata unor astfel de contribuții, în raport de veniturile obținute de contestator în Regatul.
Având în vedere aceste considerente, se reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurenta Casa Județeană de Pensii B-N să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B-N împotriva sentinței civile nr. 153 din 16.03.2009 a Tribunalului Bistrița - pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red.D/Dact.
2 ex./29.06.2009
Jud.fond:,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
