Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 151
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1090 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna Lungă, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 185/14.02.2008, și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 12.02.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Curtea, comunică recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii D copie de pe întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, depune la dosar decizia asupra capacității de muncă nr. 168 din 30.01.2008 emisă de
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul arată că are cunoștință de actul depus de intimată la acest termen, nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, iar, pe fond, menținerea deciziilor emise de casa de pensii ca fiind legale și temeinice, potrivit motivelor expuse pe larg în recursul declarat.
Astfel, arată că instanța de fond eronat a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art. 39 din Ordinul 340/2001, deoarece în mod corect și legal, așa cum este prevăzut în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării îl reprezintă prevederile art. 41, capitolul III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât potrivit art. 39 alin.3 din Ordinul 304/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000, urmărirea penală declanșată împotriva cadrelor medicale ale M nu are relevanță atâta timp cât ulterior emiterii deciziilor contestate, organele medicale au confirmat starea de boală a reclamantei, de natură a susține și demonstra obiectivitatea pensionării pe caz de boală.
Referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001, precizează că deciziile de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestate în termen, sunt definitive, în conformitate cu prevederile art. 56 alin.(6) din Legea nr. 19/2000, iar potrivit art. 41 din Ordinul 304/2001 deciziile rămase definitive pot fi revizuite. Astfel, din coroborarea art. 41 cu art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001, se concluzionează că dispozițiile cu caracter de decizie ale organului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ca urmare a acțiunii de control, se aplică de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
De asemenea, față de împrejurarea că organele de control ale asigurărilor sociale au pretins ulterior existența unor disfuncționalități la emiterea deciziilor ulterior anulate, imputabile propriului personal, împotriva căruia s-a formulat plângere penală, nu constituie și nu poate constitui un motiv pertinent de anulare, cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate invoca propria culpă, care a justificat și anularea deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.4088/120/06.07.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/2.05.2007, a răspunsului nr.840/04.06.2007 emis de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă D, precum și a deciziei nr.490/27.04.2007, acestea fiind nelegale și netemeinice.
În motivare reclamanta a arătat că în anul 1989, ca urmare a faptului că îndeplinea toate condițiile cerute de lege,a fost încadrată în gradul II de invaliditate, urmând să fie chemată la revizuire la fiecare 12 luni, prezentându-se anual și îndeplinind cerințele de efectuare a controalelor medicale, motiv pentru care, de fiecare dată s-a emis o nouă decizie de pensionare.
La 27.04.2007 i-a fost comunicată decizia nr.490/2007, prin care i se aducea la cunoștință că i-au fost anulate toate cele 4 decizii de pensionare emise în favoarea sa în perioada 2002-2006, în baza unei note de constatare al cărei conținut nu îi este cunoscut, nefiindu-i comunicată, motiv pentru care a contestat această decizie la Cabinetul de expertiză medicală, iar prin adresa nr.840/2007 se pretinde că i s-a răspuns acestei contestații.
Înainte de expirarea termenului de contestare a primei decizii i-a fost comunicată și decizia nr.-/2007 prin care se dispune încetarea plății pensiei de invaliditate și obligarea sa la restituirea sumei.
Reclamanta a mai precizat că motivele invocate nu justifică măsurile dispuse, cu atât mai mult cu cât face dovada că este bolnavă și nu este capabilă de nici o încălcare a dispozițiilor Legii nr.19/2000, Casa Județeană de Pensii D neputându-și invoca propria culpă în lipsa verificărilor necesare și a îndeplinirii procedurii.
S-au anexat în copie deciziile contestate și acte medicale.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, deciziile contestate fiind emise în condiții de legalitate deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.
Pe fondul cauzei s-a menționat nota de constatare nr.19163/26.04.2007, întocmită de Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS în baza căreia s-a concluzionat că la dosarul medical există documente medicale, formularul privind concluziile medicului expert care este o fotocopie a concluziei autentice, pe care s-au efectuat modificări ale anului, deciziile există în două exemplare dar sunt redactate diferit, iar în Registrul unic de activitate a fost emisă decizia pentru o altă persoană.
Odată cu întâmpinarea s-au anexat în copie deciziile contestate, nota de constatare nr.19163/2007, scrisoare medicală.
Prin sentința civilă nr.1090 din 14.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, a anulat decizia nr.490/27.04.2007 emisă de pârâtă, adresa nr.840/04.06.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și decizia nr.-/2.05.2007 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.490/27.04.2007 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr.1042/25.03.2002, 3021/22.07.2005, 1044/10.06.2005 și 2010/26.03.2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr.-/2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 77273 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 2004-2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.
A mai reținut instanța de fond ca fiind întemeiată contestația pentru următoarele considerente:
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale-Direcția de Audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuparare a capacității de muncă-Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art.39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de meținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte, contestatorul susține în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr conform art.56(6) din Legea nr.19/2000 decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea pârâtei, nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau, altfel spus, nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Faptul că petenta și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate rezultă din actele medicale depuse la dosar.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că petenta nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, a constatat instanța de fond că nu poate fi primită deoarece petenta s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză M, conform art.56 (2) din Legea nr.19/2000 modificată, după cum i s-a indicat în decizia nr.490/27.04.2007 și a primit un răspuns la contestația formulată sub nr.840/04.06.2007, pe care pârâta nu-l consideră o decizie în sensul art.56, aspect care de asemenea ține de propria sa culpă, deși prin acest răspuns se menționează că i se respinge reclamantului contestația și rămân valabile elementele deciziei nr.490/2007.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art.56 alin,2 din Legea nr.19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care pârâta nu a respectat-o, neputându-se menționa de către aceasta că este vorba despre o situație atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe dispozițiile art.53-56 și 62-63 din Legea nr.19/2000 și a indicat drept temei al contestării art.56 alin.2 din Legea nr.2000,cale pe care reclamanta a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta,solicitând admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziilor emise ca legale și temeinice.
A susținut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ca urmare a împrejurării că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale dela M,cabinet ce a emis decizia medicală contestată.De asemenea,în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art.39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41,capitolul III,secțiunea C din Ordinul nr.340/2001conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis,la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
A mai precizat că documentele medicale depuse de reclamantă
la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală.
De asemenea,în speță nu e obligatorie consultarea B,ea fiind doar o posibilitate pentru intimată.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pe fondul contestației prima instanță a reținut în mod just că,urmare a controlului efectuat de CNPAS-Direcția de Audit Intern și Control conform art. 39 din Ordinul nr.340/2001 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru petentă pe considerentul că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare(neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute),ulterior emițând decizia nr. -/2007 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de7273 RON reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
Acest control a fost efectuat în baza art. 39 din Ordinul nr.340/2001,deciziile emise neputând produce efecte retroactive,astfel cum rezultă din disp.art.39 alin.3 din același ordin ce stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii,indiferent de modul de rezolvare.Raportat la dispoziția legală anterior invocată în mod corect prima instanță a reținut că în ipoteza în care ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală,recurenta -pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în aceleși grad,de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor,anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca temeinică și legală și în considerarea împrejurării că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M,aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
De asemenea,dispoziția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a judecății întrucât s-ar fi dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la M,cabinetul care a emis și decizia medicală contestată,e legală în condițiile în care nu s-a stabilit că petenta ar avea legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată și nu s-a pronunțat o hotărâre privind existența unor infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale sau fals intelectual și nu s-a dispus anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate emise cu ocazia săvârșirii acestor infracțiuni.
Din considerentele expuse,apreciind ca temeinică și legală sentința recurată,în baza art. 312 proc.civ. Curtea urmează a respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței nr.1090/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D împotriva sentinței civile nr. 1090 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna Lungă, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.MP/SȘ
2 ex./29.02.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
