Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 155/R-CA
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.760 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, lipsind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar de către recurentul-contestator răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Casa Județeană de Pensii
Recurentul-contestator depune la dosar note de ședință și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că a data de 28.08.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea contestația formulată de împotriva deciziei nr.56131/1.07.2007 emise de intimata Casa Județeană de Pensii V, prin care s-a solicitat desființarea acesteia și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să fie stabilite în mod legal drepturile de pensie cuvenite.
În motivarea contestației s-a susținut că din cuprinsul deciziei care formează obiectul judecății, rezultă că la data de 01 iulie 2007 intimata i-a stabilit o pensie în cuantum de 841 lei conform Legii nr.19/2000, însă pensia trebuia să i se stabilească în baza dispozițiilor art.86 din legea specială, derogatorie, respectiv Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Contestatorul a susținut că s-a pensionat după o activitate de 35 ani, în care a funcționat ca judecător și notar de stat, în total 16 ani în calitate de judecător, în final desfășurând activitate în calitate de consilier juridic.
S-a susținut că potrivit dispozițiilor art.86 din Legea nr.303/2004, întreaga perioadă cât s-a prestat munca în profesiile de judecător și de notar este calificată drept vechime în magistratură, cu toate consecințele care decurg de aici.
Motivația dată de contestatoare prin decizie este necorespunzătoare deoarece s-a făcut trimitere la dispozițiile art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004, cu toate că baza legală corectă ar fi trebuit să fie dispozițiile art.86 din legea menționată.
În contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția contencios administrativ, sub nr.2170/90/16.05.2007 contestatorul a chemat în judecată intimata Casa Județeană de Pensii V pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se desființeze decizia nr.56131/14.11.2006, prin care a fost anulată decizia nr.56131/19.01.2006 cu privire la acordarea drepturilor de pensie pentru vechime în magistratură în condițiile Legii nr.303/2004 republicată, să fie reluată plata lunară a pensiei de 3.339 lei, care îi fusese stabilită prin decizia nr.56131/19.01.2006, începând cu data de 01 2006 și să fie restituite sumele reținute.
În motivarea acestei contestații s-a susținut că îi sunt aplicabile contestatorului dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004 republicată, și nu cele ale art.82 din aceeași lege, cum a apreciat intimata, situație față de care, îndeplinind condițiile de vechime în magistratură prevăzute de lege, contestatorul ar fi trebuit să beneficieze în continuare de pensia în cuantum de 3.339 lei cum inițial se stabilise de către intimată.
Prin încheierea nr.65/04.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea dosarului Secției civile - conflicte de muncă a aceluiași tribunal.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în cazul acțiunilor având ca obiect anularea deciziilor de stabilire a pensiilor, competența de soluționare în primă instanță aparține tribunalului în completul specializat în litigiile supuse jurisdicției asigurărilor sociale, potrivit prevederilor art.155 din Legea nr.19/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 22.10.2007 în dosarul nr- s-a dispus, în baza prevederilor art.164 alin.1 Cod procedură civilă, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât, la data pensionării, contestatorul a avut o altă ocupație decât aceea de judecător sau procuror și, în consecință, îi sunt aplicabile dispozițiile art.86 alin.5 din Legea nr.303/2004, contestatorul neîndeplinind condiția de vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător sau procuror, astfel cum s-a prevăzut la alin.1 al articolului menționat.
Dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004 nu îi sunt aplicabile contestatorului deoarece ele se referă la judecătorii și procurorii care, la data pensionării, ocupă aceste funcții și nu la persoanele care la data pensionării au ocupat o altă funcție, chiar de natură juridică.
Prin sentința civilă nr.910/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de către contestator împotriva deciziei nr.56131/1.07.2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a funcționat pe postul de judecător o perioadă de 16 ani, iar la data pensionării a deținut funcția de consilier juridic, totalizând o vechime în muncă juridică de 35 ani.
Potrivit art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG100/2007, judecătorii și procurorii cu o vechime de 25 ani în magistratură se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 ani și pot beneficia de pensie de serviciu. Aceștia se pot pensia la cerere și înainte de împlinirea vârstei de 60 ani și beneficiază de pensie de serviciu dacă au vechime de cel puțin 25 ani numai în funcția de judecător sau procuror. Aceeași pensie de serviciu se acordă și pentru judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 ani, dar cu limita de vârstă, caz în care cuantumul pensiei de serviciu va fi micșorat potrivit art.82 alin.3.
Prin dispozițiile art.82 alin.5 din același act normativ s-a instituit dreptul de a beneficia de pensie de serviciu și în favoarea persoanelor care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin.1 și 3 numai în funcția de judecător sau procuror, deci cel puțin 25 ani în funcția de judecător sau procuror sau între 20 și 25 ani cu penalizarea legală a cuantumului pensiei, în funcție de împlinirea vârstei de 60 ani, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație.
În speța dedusă judecății contestatorul s-a pensionat având la data deschiderii dreptului la pensie funcția de consilier juridic, iar anterior acesteia a exercitat funcția de judecător timp de doar 16 ani, în consecință beneficiul acordat prin prevederile art.82 alin.5 din Legea nr.303/2004 nu poate fi aplicat acestuia.
Susținerea reclamantului, conform căreia a desfășurat muncă juridică de 35 ani și că potrivit art.86 din Legea nr.303 /2004, astfel cum a fost completată prin nr.OUG100/2007, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul a îndeplinit și funcțiile de notar și consilier juridic putea fi luată în calcul doar dacă la data deschiderii dreptului la pensie ar fi avut funcția de judecător sau procuror astfel cum este prevăzut în art.82 alin.1, 2 și 3 din același text legal.
Cum reclamantul a deținut la data pensionării o altă ocupație, și nu pe cea de judecător sau procuror, acestuia îi sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art.82 alin.5 din Legea nr.303/2004, astfel cum a fost explicitat mai sus.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatorul, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
Prin decizia nr.17/R-CA/12.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de contestator, s-a casat sentința civilă nr.910/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, prin contestația formulată la data de 28.08.2007, recurentul-contestator a solicitat anularea deciziei de pensionare nr.56131/01.07.2007 întrucât cuantumul pensiei este greșit calculat în raport cu activitatea prestată, iar prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2007, același contestator a solicitat și anularea deciziei nr.56131/14.11.2006 și reluarea în plată a pensiei de 3339 lei stabilite prin decizia nr.56131/19.01.2006. Prin hotărârea instanței de fond a fost respinsă doar contestația formulată de recurent împotriva deciziei nr.56131/01.07.2007, fără ca instanța să se fi pronunțat în vreun fel și asupra contestației formulate împotriva deciziei nr.56131/14.11.2006.
În fond, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.612/90/26.02.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.56131/01.07.2007 întocmită de intimată s-a stabilit un total al drepturilor de pensie în sistemul public pentru contestator, începând cu data de 01.07.2007 în cuantum de 841 lei pentru un punctaj mediu anual determinat conform nr.OUG19/2007, de 2,01378 puncte, data înscrierii la pensie a contestatorului fiind 01.03.1986.
Anterior emiterii acestei decizii, prin decizia nr.56131/19.01.2006, intimata stabilise pentru contestator acordarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004, într-un cuantum de 3339 lei începând cu data de 01.09.2005.
În cuprinsul acestei din urmă decizii s-au menționat datele care au condus la stabilirea drepturilor de pensie de serviciu, constând în vechimea în funcția de judecător de 34 de ani și media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate de 37.510.068 lei ROL.
Prin decizia nr.56131/14.11.2006 intimata a anulat decizia nr.56131/19.01.2006 începând cu data de 01.12.2006 și a stabilit că pentru contestator rămâne în plată pensia de asigurări sociale în sumă de 841 lei, iar pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2006 s-a constituit un debit în sumă totală de 37.470 lei, reprezentând pensie de serviciu încasată necuvenit, motivându-se că nu sunt îndeplinite condițiile art.81 alin.4 și 5 din Legea nr.303/2004 (potrivit înscrisului depus la fila 5 dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal).
Pentru examinarea temeiniciei contestației având drept obiect anularea deciziei nr.56131/1.07.2007 emisă de intimată, precum și a contestației conexe având drept obiect anularea deciziei nr.56131/14.11.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii V, tribunalul a verificat dacă în cauză sunt aplicabile contestatorului dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004, astfel cum s-a susținut de către acesta.
În acest context, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.86 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.(1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.(1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ.
Dispozițiile legale mai sus menționate reglementează în mod expres ceea ce constituie vechimea în magistratură.
Această noțiune juridică nu se confundă însă cu cea referitoare la vechimea efectivă numai în funcția de judecător sau de procuror, pentru care legea cuprinde reglementări speciale.
Prin Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, s-a prevăzut la art.4 lit.a) că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care la data solicitării acesteia au calitatea de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și o vechime de cel puțin 25 ani în magistratură, potrivit prevederilor art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004.
La lit.d) a aceluiași articol s-a prevăzut că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care la data solicitării acesteia nu au calitatea de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, dar care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au o vechime de cel puțin 25 ani realizată numai în funcția de judecător sau de procuror, iar eliberarea din funcție a fost din motive neimputabile acestora, potrivit dispozițiilor art.82 alin.5 și 6 din Legea nr.303/2004.
Prin dispozițiile art.82 alin.5 din Legea nr.303/2004 s-a prevăzut că "ersoanele p. care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin.(1) și (3) în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile".
Prin dispozițiile art.82 alin.6 din Legea nr.303/2004 s-a prevăzut că " e prevederile alin.(1), (3) și (4) pot beneficia și judecătorii și procurorii pensionați anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public și care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de judecător sau procuror, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție".
Condițiile prevăzute în mod expres de textele de lege mai sus, menționate a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru a se putea beneficia de pensie de serviciu s-a reținut că nu sunt îndeplinite de contestator.
Chiar dacă acesta, astfel cum rezultă din datele înscrise în fișa de pensie, a desfășurat activitate în calitate de judecător în perioada 01.06.1951 - 01.01.1961, apoi de notar de stat, în perioada 01.01.1961 - 19.07.1968 și din nou de judecător în perioada 19.07.1968 - 20.06.1975, pentru ca în perioada 01.07.1975 - 01.01.1986 să desfășoare activitate în calitate de consilier juridic, perioada de timp în care a desfășurat activitate numai în funcția de judecător, astfel cum prevăd dispozițiile art.4 lit.d) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004, nu este de cel puțin 25 ani.
În cauză nu interesează întreaga perioadă cât contestatorul a desfășurat activitate juridică, ci, pentru a putea beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.303/2004, este necesar să se îndeplinească condiția expres prevăzută de lege, aceea a vechimii efective numai în funcția de judecător de cel puțin 25 ani.
Intimata a emis în mod legal decizia nr.56131/14.11.2006 privind anularea deciziei nr.56131/19.01.2006 deoarece a constatat că nu îi sunt aplicabile contestatorului prevederile art.86 din Legea nr.303/2004 care, pentru a avea eficiență, se referă la persoanele care dețin funcția de magistrat la data pensionării.
În mod legal s-a stabilit de către intimată că pensia care se cuvine contestatorului este cea calculată în temeiul dispozițiilor Legii nr.19/2000, modificată și completată și tot legal s-a constituit în sarcina contestatorului debitul reprezentând pensia încasată necuvenit, deoarece nu îndeplinea condițiile cerute de Legea nr.303/2004 în ceea ce privește acordarea pensiei de serviciu.
Având în vedere faptul că la data solicitării pensiei de serviciu, contestatorul nu avea calitatea de judecător și nici nu îndeplinea condiția vechimii de cel puțin 25 ani realizată numai în funcția de judecător sau de procuror, contestația având drept obiect anularea deciziei nr.56131/01.07.2007 emisă de intimată, precum și contestația conexă având drept obiect anularea deciziei nr.56131/14.11.2006 au fost privite ca neîntemeiate, fiind respinse.
Drept consecință, capătul de cerere accesoriu privind obligarea intimatei la plata pensiei care îi fusese stabilită contestatorului prin decizia nr.56131/19.01.2006, precum și capătul de cerere privind reluarea plății pensiei de serviciu în cuantum de 3339 lei începând cu data de 01 2006 până la aducerea la zi și în continuare, plus majorările intervenite după data de 01 2006 urmează soarta soluției pronunțate în cererile principale vizând anularea celor două decizii mai sus menționate și anume a respingerii lor ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, prin sentința civilă nr.760/16.09.2008, Tribunalul Vâlceaa respins contestația formulată împotriva deciziei nr.56131/01.07.2007 și a deciziei nr.56131/14.11.2006, precum și cererea de reluare a plății pensiei de 3339 lei cu majorările intervenite după 01.12.2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Sentința este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Tribunalul nu a făcut distincția între cele două categorii profesionale cărora art.85 (86) le conferă vechimea în magistratură și anume, între magistrați și personalul asimilat acestuia.
Astfel, art.3 din Legea nr.303/2004 prevede la pct.1 că este constituită vechimea în magistratură din perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile enumerate la lit.a) și b).
Oricare dintre funcțiile enumerate la lit.a) sau b) conferă prin exercițiul ei vechimea în magistratură în mod egal, indiferent dacă cei de la lit.b) au fost ori nu un anumit număr de ani judecători sau procurori.
Un alt argument adus în susținerea motivului de recurs este acela că instanța face o confuzie între dispozițiile art.82 și cele ale art.86 din Legea nr.303/2004.
Spre deosebire de trimiterea la art.86 pentru vechimea în magistratură ca noțiune juridică generală, instanța nu indică în mod corespunzător care sunt acele reglementări speciale cu privire la vechimea efectivă numai în funcția de judecător sau procuror.
la examinarea cauzei în raport de dispozițiile art.86 din lege și făcând referire numai la cele ale art.82, instanța face o judecată incompletă atât din punct de vedere al logicii, cât și din punct de vedere al legislației existente.
Textul art.82 nu poate fi extins personalului enumerat de art.86 din lege. Art.82 are caracterul de lege specială, vizând modalitatea și dreptul la pensie al judecătorilor și procurorilor, în schimb, art.86 reprezintă reglementarea generală în materie de vechime în magistratură.
De altfel, pentru vechimea în magistratură a recurentului-contestator a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a stabilit obligația eliberării unei adeverințe care să ateste întinderea acesteia în conformitate cu dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004.
Câtă vreme există hotărâre judecătorească pentru atestarea vechimii în magistratură nu mai este posibilă oad oua hotărâre prin care să se dispună că pentru a obține vechimea în magistratură petentul trebuie să îndeplinească condițiile cerute de art.81 (82) din lege.
- Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia soluția instanței de fond este rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.
Mențiunile din adeverința eliberată de conducerea tribunalului, în sensul că la data pensionării persoana nu are funcția de magistrat sunt stipulate numai pentru a se delimita pensionarea judecătorilor și procurorilor de pensionarea altor persoane cu vechime în magistratură.
- O motivare care stârnește nedumerire este aceea că nu interesează întreaga perioadă în care contestatorul a desfășurat activitate juridică, ci doar aceea a vechimii efective în funcția de judecător sau procuror.
Față de dispozițiile art.86 din lege, nu s-ar putea ca perioada în care recurentul-contestator a fost notar de stat, consilier juridic, să nu fie luată în calcul pentru stabilirea vechimii în magistratură.
Nu ar trebui luată în calcul numai activitatea de judecător de 16 ani, cum consideră instanța.
- Următoarea critică vizează soluționarea incompletă a motivelor contestației.
Astfel, se arată, instanța nu răspunde apărărilor făcute cu privire la aplicarea art.20 din nr.HG1275/2005, nu rezolvă conflictul dintre două hotărâri contradictorii la care s-a făcut referire mai sus.
Deși nu poartă răspunderea pentru mențiunile din adeverința- tip ce atestă vechimea în magistratură, casa de pensii și-a arogat dreptul de control asupra adeverinței nr.486/2005 eliberată de Tribunalul Vâlcea, refuzând punerea în aplicare pe considerații vizând vechimea în magistratură.
Pentru aceste motive recurentul-contestator a solicitat casarea sentinței și admiterea contestației împotriva celor două decizii emise de casa de pensii, cu consecința reluării plății pensiei de 3339 lei lunar, la care se adaugă majorările legale începând cu 01.12.2006, precum și a restituirii sumelor imputate începând cu aceeași dată.
În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat următoarele apărări:
Instanța de fond a reținut corect că noțiunea de vechime în magistratură este diferită de cea de vechime efectivă numai în funcția de judecător sau procuror.
Conform art.4 lit.d) din nr.HG1275/2005 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004, pentru a beneficia de pensie de serviciu este necesară îndeplinirea condiției de vechime efectivă numai în funcția de judecător de cel puțin 25 ani.
Contestatorul nu are această vechime, așa cum s-a arătat în considerentele hotărârii și în consecință nu poate beneficia de pensie de serviciu.
În plus, la data solicitării pensiei de serviciu nu mai avea calitatea de judecător.
Mai arată intimata că hotărârea invocată de recurent nu îi este opozabilă, iar aceasta se referă la vechimea în magistratură, nu la vechimea efectivă numai în funcția de judecător, așa cum impune legea pentru acordarea pensiei de serviciu.
Pentru aceste motive intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Față de situația de fapt constând în pensionarea contestatorului din funcția de consilier juridic anterior intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instanța de fond a examinat dacă sunt aplicabile contestatorului prevederile art.82 din Legea nr.303/2004, care stabilesc dreptul la pensia de serviciu.
În forma aflată în vigoare la data emiterii deciziei nr.56131/01.07.2007, art.82 din Legea nr.303/2004 prevedea la alin.(5) că pot beneficia de pensia de serviciu și persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin.(1) și (3) numai în funcția de judecător sau procuror chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație.
Precizarea "numai în funcția de judecător sau procuror" lipsește de eficiență - în cazul acestor persoane - noțiunea de vechime în magistratură definită la art.86 din lege, invocată în susținerea contestației.
Altfel spus, persoanele care la data pensionării au o altă ocupație decât aceea de judecător sau procuror, pot beneficia de pensie de serviciu dacă au o vechime numai în funcția de judecător sau procuror de cel puțin 25 de ani.
Vechimea în magistratură în care sunt asimilate și alte funcții decât cea de judecător sau procuror potrivit art.86 din lege are aplicare numai la înscrierea la pensie de serviciu a persoanelor care la data pensionării îndeplinesc funcția de judecător sau procuror.
De aceea existența unei hotărâri judecătorești prin care se constată vechimea în magistratură a contestatorului nu are relevanță, față de limitele învestirii instanței prin obiectul contestației. Iar prevederile art. 20 din nr.HG 1275/2005, care reglementează răspunderea pentru stabilirea vechimii în magistratură nu au incidență în cauză.
Acesta fiind și raționamentul juridic al instanței de fond, rezultă că soluția atacată cu recurs este rezultatul interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în materia pensiilor de serviciu.
Nu în ultimul rând trebuie observat că la data la care s-a dispus restituirea drepturilor de pensie de serviciu încasate necuvenit, dar și la data emiterii celei de-a doua decizii prin care s-a stabilit pentru contestator cuantumul drepturilor de pensie în sistemul public de pensii nu era reglementat dreptul persoanelor care îndeplineau condițiile art.82 alin.5 din lege și fuseseră pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 în sistemul public de pensii la pensia de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art.82 din lege, de prevederile art.82 alin.5 beneficiau numai persoanele care se înscriau la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004.
Pe de altă parte, beneficiul calculării vechimii de cel puțin 25 de ani la care s-a făcut referire mai sus și prin luarea în considerare a vechimii ca personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor este recunoscut prin lege abia în forma intrată în vigoare din data de 18. 04.2008.
Respectarea acestei noi dispoziții legale nu poate fi examinată în raport de decizia de pensie sau de restituire a sumelor încasate necuvenit emise anterior intrării sale în vigoare.
Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.760 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./09.01.2009/Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
