Obligație de a face. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 158/R-CA
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.814 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsind intimații Casa Județeană de Pensii V și intimatul-chemat în garanție Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata Casa Județeană de Pensii
Se comunică recurentului-reclamant copie de pe întâmpinarea formulată de intimata Casa Județeană de Pensii
Acesta arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 13.12.2006 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii V pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i plătească suma de 117.267.213 lei ROL cu titlu de pensie restantă pentru perioada 01.10.2004 - 31.08.2006, să-l despăgubească cu o sumă de bani reprezentând devalorizarea leului pentru suma mai sus menționată pe perioada 1.10.2004 și până la data plății efective, să fie obligată pârâta să-i plătească beneficiul nerealizat constând în dobânda bancară pe care ar fi realizat-o dacă ar fi păstrat în depozit suma care reprezintă pensia neplătită, începând cu 01.10.2004, la zi.
A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâta ar fi trebuit să emită o nouă decizie de pensie cu ocazia reactualizării pensiilor, în care să arate noul cuantum al pensiei care i se cuvenea și data de la care se aplică mărirea respectivă. Totodată, ar fi trebuit ca pârâta să-i plătească pensia în noul cuantum.
Pârâta recalculează pensiile după 6-7 luni sau chiar mai mult, nu emite o nouă decizie sau dacă o emite acest lucru se întâmplă după multe luni de zile, astfel că în toată perioada acelor luni, pensionarul beneficiază doar de pensia anterioară măririi și înregistrează mari restanțe în plata drepturilor de pensie, drepturi care ulterior nici nu mai sunt plătite în totalitate, ci se plătește câte o sumă mică în câteva tranșe.
S-a susținut, de asemenea, că prin dispozițiile Legii nr.303/2004 s-a reglementat calcularea pensiei în raport cu venitul mediu brut realizat în anul de pensionare și că reclamantul avea o pensie de 17.045.278 lei la data de 01.10.2004, iar ca urmare a modificărilor legislative intervenite, ulterior a obținut o pensie de 31.624.776 lei, respectiv cu 14.579.498 lei mai mult.
Pârâta nu a plătit reclamantului pensia majorată în anul 2004 și abia la data de 19.01.2005 a emis o nouă decizie cu drepturi de pensie majorate.
Reclamantul a invocat faptul că începând cu 01.01.2005 pensia de 31.624.776 lei avută la data de 31.12.2004 a fost mărită la 32.762.280 lei lunar. Chiar dacă de la data de 01.10.2004 se majoraseră drepturile bănești de pensie, atât în luna ianuarie cât și în luna februarie 2005 i-a fost plătită o pensie tot în cuantum de 17.045.278 lei.
În concluzie, s-a susținut că în anul 2005 pârâta trebuia să-i plătească în total 393.147.360 lei cu titlu de drepturi de pensie și a plătit doar 362.178.641 lei, în care a fost inclusă și o restanță de 9.259.435 lei, cu toate că restanțele neplătite până la finele anului erau în cuantum total de 30.968.719 lei.
S-a susținut că de la 01 ianuarie 2006 drepturile de pensie au fost din nou majorate la suma de 3.809 lei lunar, însă, pe o perioadă anterioară de 8 luni de zile pârâta nu i-a achitat, de asemenea, o restanță totală de 42.560.000 lei.
În concluzie, s-a susținut că, la data de 01.09.2006 pârâta îi datora reclamantului suma de 117.267.213 lei (43.738.494 lei + 30.968.719 + 42.560.000 lei), la care se adaugă indexările.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Din deciziile de pensie pe care le-a emis rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul a primit integral drepturile de pensie care i se cuveneau pentru perioada 01.10.2004 - 31.12.2006.
Nu există sume restante și neîncasate cu titlu de pensie neplătită, astfel cum le denumește reclamantul.
De altfel, acesta a recunoscut prin acțiune plata pensiilor, dar a susținut că solicită actualizarea pentru plata cu întârziere a drepturilor bănești cuvenite.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la actualizarea sumelor restante cu coeficientul de inflație, pârâta a susținut că datorită procedurii de actualizare a pensiilor prevăzută de art.85 alin.20 și 3 din Legea nr.303/2004 și art.18 din Normele de aplicare a acesteia, nu se poate actualiza o astfel de pensie din inițiativa casei teritoriale de pensii, ci aceasta este obligată să aștepte realizarea procedurii prevăzută de dispozițiile legale menționate.
Astfel, casele teritoriale de pensii primesc de la. tabelele cu veniturile de referință actualizate după ce, la rândul ei, primește adeverințele cu sumele cuvenite de la inisterul Public sau Ministerul Justiției.
Pârâta a învederat că depune la dosar o serie de adrese și tabele prin care i s-au comunicat venituri reactualizate, în perioada 01.10.2004 - 31.12.2004, și anume: adresa nr.8838/20.12.2004 a Ministerului Public, adresa nr.16501/21.12.2004 a, precum și adresele nr.2182/15.04.2005 și nr.882/05.07.2005, din conținutul cărora se pot observa mari întârzieri în comunicarea pensiilor actualizate, întârzieri care nu sunt imputabile pârâtei.
Ca urmare, actualizarea cu întârziere nu se datorează neglijenței pârâtei, ci celorlalte instituții care concură la stabilirea veniturilor actualizate.
Referitor la beneficiul nerealizat solicitat prin acțiune, pârâta a susținut că neexistând vinovăția ei, nu se poate cere nici o despăgubire cu acest titlu.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru ca, în situația în care ar cădea în pretenții în raport de capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, chematul în garanție să fie obligat la plata eventualelor despăgubiri.
În motivarea acestei cereri, pârâta a susținut că potrivit dispozițiilor art.18 alin.1 lit.b și alin.2 din Normele de aplicare a Legii nr.303/2004, s-a instituit o procedură de reactualizare a pensiilor de serviciu în virtutea cărora s-a prevăzut că la începutul fiecărui an se face actualizarea acestor pensii în baza adeverințelor nominale întocmite de către ultimul angajator.
Ca urmare a acestora, pârâta a apreciat că întârzierile în actualizarea pensiei reclamantului nu îi pot fi imputate. De acestea se face vinovat chematul în garanție, care nu a depus toate diligențele pentru comunicarea veniturilor de bază reactualizate.
Chematul în garanție Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceaa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că nu are calitatea de angajator față de reclamant.
Procedura de actualizare anuală a pensiilor se derulează, în cazul procurorilor pensionari, între și
S-a susținut că potrivit art.18 din Norme, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceas -a conformat în termen solicitărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sens în care a depus la dosar acte doveditoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost înscris la pensie în anul 2004, astfel cum rezultă din decizia nr.-/1.06.2004 depusă la dosar.
Pârâta a virat în contul reclamantului drepturile de pensie stabilite potrivit deciziilor emise pe numele reclamantului pentru toată perioada 01.10.2004 - 31.08.2006.
La data de 28.02.2005 a fost depusă suma de 68.819.270 lei ROL cu mandat poștal pe numele reclamantului de către pârâtă, reprezentând drepturi de pensie restante care au fost calculate pentru acesta ca urmare a transmiterii de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a cuantumurilor drepturilor salariale în raport de care se reactualizau pensiile de serviciu.
În această situație, pârâta nu poate fi considerată în culpă pentru calcularea și achitarea ulterioară a unor restanțe de drepturi de pensie rezultate din reactualizarea pensiilor de serviciu, deoarece ea a procedat la efectuarea acestor operațiuni după ce, la rândul său, a primit de la ultimul angajator al reclamantului adeverințele cu drepturile salariale reactualizate în funcție de care se calculează pensia de serviciu a reclamantului.
Astfel cum rezultă și din adresele depuse la filele 18-25, s-a procedat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la înaintarea către a listelor nominale cu pensionarii magistrați cărora li se actualizează pensia de serviciu în raport cu indemnizațiile de încadrare brute lunare ale magistraților în activitate, potrivit reglementărilor legale privind creșterile salariale acordate personalului din sectorul bugetar și potrivit prevederilor art.83 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, în cuprinsul acestor liste fiind menționat și reclamantul.
Pârâta nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale cu privire la actualizarea pensiei de serviciu cuvenită reclamantului, în sensul de a determina cuantumul drepturilor bănești de pensie în urma comunicărilor care au fost făcute de către fostul angajator al reclamantului și de către
În aceste condiții, au fost respectate dispozițiile art.18 din nr.HG1275/2007, potrivit cărora, în aplicarea prevederilor art.85 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004 privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu s-a stabilit următoarea procedură:
transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna a fiecărui an, iar instituțiile publice menționate transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr.4-6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.
În raport de aceste prevederi legale, de datele care au fost comunicate, pârâta s-a conformat în urma primirii tabelelor cu actualizările pensiilor de serviciu, calculând și virând în contul curent al reclamantului sumele de bani cu titlu de pensie de serviciu.
Cu privire la concluziile formulate de către expertul contabil în cauză, în sensul că se cuvin reclamantului drepturi bănești restante, fie în cuantum de 9719,64 lei (sumă compusă din diferențe în cuantum de 6707,22 lei, indice de inflație în sumă de 1287,45 lei, precum și dobândă de referință în sumă de 1724,97 lei), fie în cuantum de 16401,57 lei (sumă compusă din 9719,64 lei și 6681,93 lei potrivit mandatelor poștale cu dungă albastră) s-a constatat că sunt cu totul neconvingătoare prin modul alternativ de prezentare și s-a reținut ca fiind neconcludente în cauză deoarece chiar expertul face mențiunea că în aceste sume de bani au fost cuprinse valori regăsite în mandate poștale prin care s-au expediat de către pârâtă restanțele de drepturi bănești, dar pe care reclamantul nu le recunoaște. Sumele de bani au fost virate în contul curent al reclamantului deschis la Sucursala CEC Râmnicu
Procedura instituită de lege cu privire la stabilirea și plata pensiilor vizează un sistem informatic de a cărui implementare și funcționare se ocupă în baza prevederilor art.144 lit.p) din Legea nr.19/2000, iar în cadrul acestei proceduri, de la data emiterii deciziei de pensie și până la primirea pensiei se scurge o perioadă de timp, însă drepturile bănești sunt achitate și pentru perioadele anterioare în situația în care există restanțe în plată, acestea plătindu-se în baza unui cupon de pensie distinct față de cel prin care se plătesc drepturile de pensie la zi, ceea ce s-a realizat în cauză de către pârâtă, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Față de împrejurarea că nu s-a făcut în cauză dovada că pârâta ar datora reclamantului sume de bani cu titlu de pensie neachitată, a fost respins ca neîntemeiat capătul principal de cerere cu privire la plata drepturilor de pensie restante pentru perioada 01.10.2004 - 31.08.2006.
Având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privind despăgubirea reprezentând coeficientul de inflație aplicat la sumele de bani pretins datorate cu titlu de pensie neachitată, potrivit principiului că accesoriul urmează soarta principalului, a fost respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Aceeași situație a fost reținută de către tribunal și în privința capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat, constând în dobânda bancară.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Având în vedere faptul că pârâta nu a căzut în pretenții față de respingerea tuturor capetelor de cerere formulate împotriva ei, s-a respins și cererea de chemare în garanție.
Pentru aceste considerente, prin sentința civilă nr.814/30.09.2008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Schimbând obiectul cererii de chemare în judecată, instanța și-a canalizat întreaga argumentație pe întârzierea emiterii deciziilor de pensie. S-a îndepărtat astfel de consecința acestei întârzieri ce face obiectul judecății și nu a analizat în întregime probatoriul administrat în cauză cu privire la momentul și modalitatea de efectuare a plății drepturilor de pensie actualizate cu întârziere.
Dovada cea mai puternică a neefectuării la timp a plăților o constituie faptul emiterii deciziilor de pensie la 6 sau 9 luni după data la care pensia de serviciu a fost mărită.
- În mod greșit a fost introdus în cauză, în calitate de chemat în garanție parchetul la cererea casei de pensii, deoarece instituția respectivă nu se face vinovată pentru emiterea cu întârziere a deciziilor de mărire a pensiei și pentru nepunerea lor în plată.
- Fără a analiza raportul de expertiză efectuat în cauză, cu completări, instanța a omis din vedere faptul că nu s-a făcut dovada plății prin mandat poștal a sumei de 6681 lei.
Pe de altă parte, față de sumele restante a căror certitudine a fost confirmată prin expertiză, au fost calculate corect despăgubiri pentru devalorizarea leului și beneficiul nerealizat.
Mai arată recurentul că nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției sinteza deciziilor de reactualizare a pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2004, precum și situația cupoanelor de pensie emise cu începere de la aceeași dată spre a se lămuri situația drepturilor de pensie restante sau întârzierile în plată.
În apărare, intimata Casa Județeană de Pensii Vaa rătat că expertiza contabilă efectuată în cauză nu a răspuns obiecțiunilor referitoare la viramentele efectuate către unitatea poștală plătitoare și la impozitul datorat de către contestator.
De aceea, în mod corect instanța de fond nu a avut în vedere expertiza contabilă judiciară și s-a limitat la aprecierea înscrisurilor pe care partea le-a depus la dosar, reținând că nu există drepturi de pensie restante.
Recursul este fondat în ceea ce privește critica asupra analizei consecințelor emiterii deciziilor de revizuire/actualizare a pensiei de serviciu a reclamantului.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară a rezultat că au rămas neachitate față de reclamant drepturi de pensie în sumă de 4000,64 lei.
Deducerea eventualelor obligații față de bugetul de stat este o operație prealabilă stabilirii drepturilor de pensie ce urmează să fie plătite pensionarului în baza deciziei de pensie, astfel că afirmația greșitei determinări a cuantumului sumei de mai sus prin nereținerea impozitului este neîntemeiată.
Art. 195 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare prevede că sumele stabilite cu titlu de drepturi de pensie vor fi plătite beneficiarului acesteia numai după deducerea eventualelor obligații.
Suma menționată mai sus nu a fost încă achitată reclamantului, deși i se cuvenea în baza unor decizii de pensie emise în perioada 19.01.2005 - 21.09.2006.
Față de această situație nu poate fi invocată procedura de actualizare sau revizuire a pensiilor de serviciu, reglementată de dispozițiile art.20 și următoarele din nr.HG263/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr.303/2004, cu modificările ulterioare și ale art.7 și următoarele din nr.HG1275/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004, republicată referitoare la pensiile de serviciu.
Aceasta înseamnă că nu are relevanță comunicarea cu întârziere a adeverințelor nominale cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu.
cu întârziere propriile decizii casa de pensii este singura culpabilă pentru prejudiciul cauzat reclamantului în perioada de la emiterea deciziilor și până la punerea în plată.
De aici rezultă lipsa calității procesuale pasive a chematului în garanție - parchetul în cadrul căruia și-a exercitat funcția reclamantul. A se vedea în acest sens dispozițiile art.18 și 20 din Norme potrivit cărora instituția care eliberează adeverința - tip poartă răspunderea cu privire la veridicitatea datelor menționate și la termenul în care le înaintează instituțiilor prevăzute de lege.
O reparație integrală a prejudiciului suferit prin neexecutarea deciziilor de pensie presupune actualizarea cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale.
Nu este fondată critica vizând greșita apreciere a probelor la stabilirea efectuării plății prin mandat poștal a sumei de 6681 lei.
S-a probat cu înscrisurile aflate la filele 233-235 din dosar efectuarea plății acestor drepturi de pensie prin mandat poștal întocmit în ziua de 28.02.2005.
Pentru aceste considerente, în baza art.3041coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 5901,92 lei reprezentând drepturi de pensie restante, actualizare și dobândă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.814/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V și chematul în garanție PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâta Casa Județeană de Pensii V să plătească reclamantului suma de 5901,92 lei reprezentând drepturi de pensie restante, actualizare și dobândă.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./08.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
