Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 212/AS
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 251/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 11,. C,. 54, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 11019 din 17.11.2008, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat și că hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei la data de 12.09.2008, iar recursul a fost declarat la data de 1.10.2008.
Apărătorul intimatul reclamant invocă excepția tardivității declarării recursului, față de data comunicării hotărârii atacate - 12.09.2008 și data declarării recursului - 1.10.2008 și solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv declarat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
După strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic, în baza delegației nr. 1780/17.11.2008, depusă la dosar, căreia i se comunică că instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului. Reprezentantul recurentei pârâte, în referire la excepția invocată, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația formulată la data de 21.12.2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, anularea Deciziei nr. -/23.11.2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la despăgubiri în sumă de 10.000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că începând cu data de 19.02.2001, contestatoarea a beneficiat de pensie de invaliditate stabilită de pârâtă prin Decizia nr. -/19.02.2001, decizia rămasă definitivă prin necontestare, în baza căreia contestatoarea a încasat drepturi până în luna noiembrie 2005.
La data de 23.11.2005 pârâta emite Decizia nr. -, prin care anulează decizia administrativă anterioară și totodată, dispune recuperarea sumei de 7.006 RON, pe care o consideră încasată nelegal în perioada 1.12.2002-1.12.2005.
Decizia atacată este nelegală deoarece dispune anularea deciziei de pensionare pentru invaliditate, motivat de neîncadrarea într-un grad de invaliditate - art. 56 din Legea nr. 19/2000 la data reexaminării impusă de art. 62 din aceeași lege.
Faptul că la data reexaminării contestatoarei, în anul 2005, se presupune că nu a mai întrunit condițiile impuse de lege pentru a primi în continuare pensia de invaliditate, nu atrage nulitatea actului administrativ emis valabil în anul 2001, ci cel mult o sistare a plății sumelor reprezentând pensie de invaliditate.
În speță, nu este în discuție nerespectarea unor norme juridice la emiterea deciziei din anul 2001, ci de faptul că la această dată s-a apreciat în mod arbitrar că nu se mai încadrează în gradul de invaliditate stabilit anterior.
Însăși pârâta emite la data de 9.11.2006 o altă decizie cu nr. -, prin care se confirmă că în continuare se încadrează în gradul de invaliditate și trebuie să beneficieze de pensia respectivă.
Din textul art. 187 din Legea nr. 19/2000, rezultă că pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit este necesară stabilirea sumelor reprezentând pensie încasată necuvenit, se putea dispune sistarea plății pensiei de invaliditate și nu anularea deciziei inițiale.
S-a solicitat repararea daunelor morale conform art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității formulării cererii, motivat pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, însoțită de dovada de comunicare a acestei decizii.
Totodată, s-a solicitat pe fondul cauzei, respingerea contestației ca nefondată, motivat de faptul că la data de 8.11.2005 s-a întocmit nota de constatare nr. 11102, în care apăreau mai multe neconcordanțe privind pe reclamantă, iar din verificările efectuate a rezultat că aceasta nu s-a prezentat la termenul de revizuire - ianuarie 2004, fiind înregistrată în opisul alfabetic ca nerevizuibilă deși nu sunt îndeplinite condițiile art. 62 alin. 7 lit. "c" din Legea nr. 19/2000. Din nota de constatare nr. 11802/22.11.2005 rezultă că reclamanta nu clarifică situația medicală, nota nefiind concludentă sub acest aspect.
Prin sentința civilă nr. 251/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis, în parte, contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C și s-a dispus anularea Deciziei nr. -/23.11.2005 emisă de intimată.
S-a respins cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale, ca nefondată și cererea de obligare la cheltuieli de judecată, că nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost beneficiară a pensiei de invaliditate stabilită definitiv prin Decizia nr. -/2001, grad de invaliditate confirmat ulterior de actele medicale prezentate și care au fost în măsură să determine pârâta să emită o nouă decizie de invaliditate la data de 14.11.2006, care confirmă că pe toată perioada din anul 2001 și până în prezent, contestatoarea a avut același grad de invaliditate.
Motivarea pârâtei în sensul că în speță culpa aparține contestatoarei -neprezentarea la revizuire în luna ianuarie 2004, nu este relevantă, deoarece revizuirea se realizează prin grija autorității administrative, care dispune de medic specialist și care deține evidența persoanelor asigurate cu situațiile specifice fiecăreia dintre acestea.
Decizia de pensionare poate fi anulată în condițiile Legii nr. 19/2000 -art. 187, dar doar când se constată nereguli ce vizează emiterea sa, imputabile persoanei beneficiare, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Articolul 62 prevede în alin. 4 că în situația neprezentării, din culpa beneficiarului, la revizuirea medicală, sancțiunea este suspendarea plății drepturilor începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea și nicidecum anularea deciziei definitive.
Alineatul 5 al art. 62 reglementează posibilitatea de efectuare a revizuirii și la cererea beneficiarului, în condițiile în care starea de sănătate s-a îmbunătățit sau s-a agravat.
Singura obligație instituită de art. 63 alin. 1 este aceea de respectare a programului recuperatoriu stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale, iar sancțiunea nerespectării acestei obligații este tot suspendarea plății drepturilor de pensie începând cu luna următoare constatării și nicidecum anularea deciziei.
S-a mai reținut, de asemenea că, în opisul alfabetic contestatoarea figurează la poziția 154 ca nerevizuibil prin lege, ceea ce înseamnă că nu mai avea nicio posibilitate de prezentare la revizuire, astfel că i se impută eronat această neprezentare.
De fapt nota de constatare reține că în urma unui control efectuat de, s-a stabilit răspunderea medicului și a referentului, pentru emiterea deciziei medicale fără examinarea beneficiarului și pentru nesemnarea deciziei medicale de către toți membrii comisiei.
Astfel, nu se poate constata culpa contestatoarei pentru nereguli de care se fac culpabile alte persoane, sancțiunea anulării deciziei nu era justificată, singura posibilitate în aceste condiții fiind aceea de suspendare a plății drepturilor de pensie în ceea ce o privește pe contestatoare, activitatea pârâtei în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor legale în materie putând fi circumscrise faptelor de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a acesteia.
Totodată, situația medicală a acesteia s-a clarificat ulterior, în sensul că i s-a stabilit contestatoarei același grad de invaliditate, rămânând în plată cu pensia de invaliditate din anul 2006, deoarece contestatoarea a făcut dovada cu înscrisuri din cele prevăzute la art. 28 lit. "a" și "b" - secțiunea B, capitolul VII din normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 că se încadrează în categoria persoanelor cu grad de invaliditate îndreptățite la pensie pe acest motiv.
Instanța a apreciat însă că deși a solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, reclamanta nu a făcut un minim de probatoriu sub acest aspect, nu a demonstrat prejudiciul cauzat prin fapta pârâtei, a angajaților acesteia, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat, iar cel referitor la plata cheltuielilor de judecată, a fost respins ca nedovedit, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi ale acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe, la data de 1.10.2008 a declarat recurs recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, s-a invocat excepția tardivității declarării recursului și instanța a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Verificând actele dosarului, instanța constată că excepția este fondată.
Având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C poartă data de 12.09.2008 și față de data declarării recursului - 1.10.2008, ultima zi legală pentru declararea recursului fiind 27.09.2008, constată că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Potrivit dispozițiilor art. 3017Cod procedură civilă, "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Cum în cauză recurenta pârâtă nu a respectat aceste dispoziții legale și a depus cererea de recurs cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 3017Cod procedură civilă, cu toate că hotărârea recurată a fost comunicată la adresa indicată în dosar, nu a formulat cerere de repunere în termenul de recurs și nici nu a produs probe prin care să dovedească faptul că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recursul în termen, excepția va fi admisă și recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 251/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 11,. C,. 54, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 25.11.2008.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
