Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 371/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR. 7566,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 371

Ședința publică din data de 25 februarie 2010

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei nr. 2304 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-,. 15,.C,. 46, județul P, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea, personal, și intimata Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic potrivit delegației nr. 12296 din 08.02.2010.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar întâmpinare formulată de intimata Casa Județeană de Pensii și concluzii scrise din partea contestatoarei.

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Contestatoarea, personal, având cuvântul arată că instanța de fond în mod greșit a respins recursul ca nefondat, față de împrejurarea că nu s-a judecat obiectul cauzei inițiale, iar conform art. 318 Cod pr.civilă hotărârea instanței de recurs poate fi contestată când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau s-a omis a se cerceta vreunul din motivele de casare. Astfel, deși motivele de recurs au fost probate cu acte, în motivarea deciziei contestate se fac mențiuni doar din cuprinsul întâmpinării formulate de intimată, fără ca acestea să fie dovedite.

Așadar, precizează că a fost depusă la casa de pensii adeverința nr. 23245 din 11.10.1999 și anexa la decizia de pensie nr. 95273/20.10.1987 eliberate de fostul angajator SNP SA, prin care s-a stabilit că în perioada 1.12.1969 până la 01.11.1987, contestatoarea a avut funcția de șef laborator, încadrându-se în grupa I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990.

Totodată, arată că la aplicarea OUG nr. 100/2008, casa de pensii în mod ilegal a înmulțit cei 17 ani și 11 luni cu 75 și a obținut 13 ani, 5 luni și 11 zile înscriși în grupa I de muncă, iar 4 ani și 6 luni au fost înscriși în grupa III de muncă.

În concluzie, menționează că motivele de fapt și de drept care stau la baza contestației în anulare a deciziei pronunțată de instanța de recurs sunt, în esență, împrejurarea că în mod greșit nu au fost analizate toate înscrisurile depuse, precum și faptul că ilegal i-a fost calculată pensia, întrucât nu au fost respectați anii lucrați în grupa I de muncă de 17 ani și 11 luni, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele arătate expres în aceasta.

Consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii P, având cuvântul arată că hotărârea instanței de recurs nu cuprinde erori materiale și nici nu s-a omis de către instanță a cerceta vreunul din motivele de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă, motiv pentru care solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

CURTEA

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:

Reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Pas olicitat anularea deciziei nr.93273 din 1 octombrie 2008 și emiterea unei noi decizii care să cuprindă date corecte, respectiv să se stabilească că a lucrat în grupa I de muncă 17 ani și 11 luni și pârâta să-i calculeze suplimentul de pensie pentru aceasta grupă de muncă.

Reclamanta a mai susținut că, în mod greșit, în conținutul deciziei de pensie nr. 95273 din 6 octombrie 2008, prin care s-au luat în calcul două adeverințe ce au modificat punctul mediu anual, recalculat la 1 iulie 2008, s-a stabilit că punctul de pensie este de 2,52873 în loc de 2,51000, astfel încât suplimentul de puncte de 0,01873 nu s-a luat în plată în luna noiembrie 2008.

A mai arătat reclamanta că, această eroare s-a comis din cauza faptului că nu s-a înscris cererea nr.50416/30 mai 2008.

În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: cererea înregistrată sub nr.77424 din 16.09.2008 la Casa de Pensii P; decizia de pensie nr.95273/01.10.2008; carnetul de muncă - titular; adeverința nr.23245/11.10.1999 emisă de SNP SA B, Sucursala; Ordonanța de urgență nr.100/2008; cererea înregistrată sub nr. 50416 din 30 mai 2008 la Casa de Pensii P; cererea înregistrată sub nr.77018 din 15.09.2008 la Casa de Pensii; adeverința nr.308/14.02.2006 emisă de România; adeverința nr.1752/15.09.2008 emisă de România, decizia de pensie nr.93273 din 06.10.2008, decizia de pensie nr.95273/30.06.2005; cupoane de pensii din 11/07, 01/08, 09/2008, 10/2008, 11/2008.

La data de 20 ianuarie 2009 reclamanta a învederat instanței că înțelege "să-și retragă plângerea", formulând cerere scrisă în acest sens la care a anexat o serie de înscrisuri emise de pârâtă, însă instanța nu a făcut aplicarea disp. art. 246 Cod procedură civilă privind renunțarea la judecată, pentru că la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2009, reclamanta a arătat că nu mai înțelege să susțină această solicitare, ci formulează o cerere de suspendare a judecății, având nevoie de timp pentru a procura o serie de înscrisuri necesare soluționării juste a cauzei.

Această cerere a reclamantei a fost respinsă de tribunal întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite în cauză disp. art. 244 Cod procedură civilă care privesc existența unei legături cu judecata unei alte cauze aflate în curs de soluționare, însă la solicitarea reclamantei, tribunalul a dispus prin încheierea din 23 ianuarie 2009, amânarea judecății pentru a da posibilitatea reclamantei să procure înscrisurile necesare.

Prin sentința civilă nr.626/12.03.2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 100/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a fost introdus art.782conform căruia "asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează: 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă; 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.

De asemenea, dispozițiile art.782din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform disp. OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cum este și cazul reclamantei.

Reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.95273/21.10.1987, începând cu data de 01.02.1987, în conformitate cu disp. Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, în vigoare până la data de 01.04.2001.

Pensia de asigurări sociale a reclamantei a fost recalculată în conformitate cu HG nr.1550/2004 coroborate cu prevederile OUG nr. 4/2005, așa cum rezultă din decizia nr. 95273/06.10.2008.

Încadrarea în grupa superioară de muncă se face de către unitatea angajatoare, proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în această grupă.

Astfel, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă Seria - nr.-, activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.12.1969-01.11.1987 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 75%.

În consecință, prin valorificarea perioadei 01.12.1969-01.11.1987 în procent de 75%, la recalcularea pensiei de asigurări sociale, a fost stabilit în mod corect un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 13 ani, 5 luni și 11 zile.

În mod corect în decizia nr.95273/06.10.2008 a fost înscris sporul aferent activității desfășurate în grupa I de muncă de 6 ani, 6 luni cu respectarea disp. art. 14 din Legea nr.3/1977 ( actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al reclamantei prin decizia nr.95273/20.10.1987) întrucât potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 20 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: un an și șase luni pentru grupa I de muncă; un an și trei luni pentru grupa II de muncă.

Modelul deciziei nr.95273/26.11.2008 reprezintă modelul tip aprobat la nivel național, emis în baza legislației în vigoare în această materie, prevederile OUG nr.100/2008 nu stipulează obligativitatea emiterii și comunicării unui astfel de document, întrucât însăși decizia de pensionare cuprinde stagiul de cotizare realizat în grupa superioară de muncă, utilizat la recalcularea punctajului mediu anual.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că, în conformitate cu Ordinul nr.50/1990, locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea se încadra în grupa I-a de muncă și, deși există înscrisuri doveditoare - carnet de muncă, adeverință de salariu, - Casa Județeană de Pensii P la stabilirea pensiei a încadrat-o în grupa a III-a de muncă, cu toate că în Combinatul toți salariați erau încadrați în grupele I-a și a II-a de muncă, inclusiv personalul administrativ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Prin decizia civilă nr.2304 din data de 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca nefondat recursul.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că

recurenta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.95273/21.10.1987, începând cu data de 01.02.1987, în conformitate cu disp. Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, în vigoare până la data de 01.04.2001, pensia stabilită făcând obiectul recalculării în conformitate cu HG nr.1550/2004 coroborate cu prevederile OUG nr. 4/2005, așa cum rezultă din Decizia nr. 95273/06.10.2008.

Încadrarea în grupa de muncă se face de către unitatea angajatoare și este evidențiată în carnetul de muncă.

Potrivit înscrierilor din acest document, rezultă că prin valorificarea perioadei 1.12.1969 - 1.11.1987, când recurenta a beneficiat de grupa I de muncă în procent de 75%, s-a stabilit în mod corect un stagiu de cotizare aferent grupei I de muncă de 13 ani, 5 luni și 11 zile.

A apreciat instanța de control judiciar că în mod corect a reținut instanța de fond și faptul că în decizia nr.95273/06.10.2008 a fost înscris sporul aferent activității desfășurate în grupa I de muncă de 6 ani, 6 luni, cu respectarea disp. art.14 din Legea nr.3/1977 ( actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al reclamantei prin decizia nr 95273/20.10.1987) întrucât, potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 20 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: un an și șase luni pentru grupa I de muncă; un an și trei luni pentru grupa II de muncă.

Prin urmare, instanța de contril judiciar a apreciat că, din analiza întregului material probator rezultă că pensia de asigurări sociale cuvenită recurentei a fost calculată corect, cu luarea în considerare a tuturor elementelor prezentate de recurentă și cu aplicarea exactă a metodologiei de calcul stabilită de actele normative în vigoare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea în baza art. 317, 318 Cod pr. civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a invocat motive de fond, încercând așa numitul "recurs la recurs". Contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe actele normative pe care și-a motivat recursul, a criticat motivarea instanței de recurs asupra modului în care s-au coroborat probatoriile și prevederile legale.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la contestație solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea constată că motivele invocate de către contestatoare nu se înscriu între cele prev. limitativ de art. 317-318 Cod pr. civilă.

Astfel, nepronunțarea instanței de recurs asupra unui capăt de recurs nu este același lucru cu nepronunțarea acesteia pe motivele recursului, în fapt și în drept.

Actele normative învederate de către contestatoare au fost avute în vedere parțial de instanța de recurs, ele fiind numai motive de drept al căror control judiciar ar determina așa numitul "recurs la recurs". Același raționament se aplică și cu privire la probele care au fost coroborate de instanța de recurs și care nu mai pot fi criticate pe calea contestației în anulare.

Așa fiind, văzând și disp. art. 317-318 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-,.15,.C,.46, județul P, împotriva deciziei civile nr.2304 din data de 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 februarie 2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./12.03.2010

operator de date cu caracter personal;

număr notificare 3120/2006

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 371/2010. Curtea de Apel Ploiesti