Recalculare pensii. Decizia 373/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 373
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în P,-, -.2,. 6, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2055 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 19.01.2010, și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic, conform delegației nr. 17394 din 23.02.2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul arată că în mod eronat instanța de fond nu face nicio diferență între veniturile obținute în acord global și prime pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale.
Astfel, precizează că, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, persoanele încadrate în muncă pot contribui benevol cu încă 2% din retribuția tarifară lunară pentru pensia suplimentară și nu cum, în mod eronat, s-a reținut de instanța de fond în sensul că angajatul avea obligația contribuției la pensia suplimentară.
Totodată, menționează că în cadrul altor instanțe au fost soluționate favorabil contestatorilor acțiunile privind același obiect din prezenta cauză, situație în care mulți dintre aceștia au preferat să se judece în alte instanțe de judecată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, având cuvântul arată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, față de împrejurarea că veniturile suplimentare reprezentând prime și acord global nu pot fi luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual recalculat, întrucât nu există temei legal în acest sens.
Așadar, menționează că, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și a sporurilor, cu precizarea că acordul global nu reprezintă sporuri, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor.
De asemenea, se mai arată că potrivit art. 1 din Decretul 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise și practică judiciară, respectiv decizia nr. 182 din 3 februarie 2010 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, reclamanta -- a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Casa Județeana de Pensii P, ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună recalcularea pensiei de asigurări sociale prin luarea în considerare a perioadei menționate în adeverința nr.2861/06.07.2009 emisă de SC SA
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că veniturile suplimentare brute au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, fiind plătite atât cotele CAS cât și contribuția la pensia suplimentară, în conformitate cu prevederile Legii nr.27/1966, Decretul nr.389/1972, Legea nr.3/1996 și Decretul nr.32/1986.
A mai arătat reclamanta că veniturile suplimentare au avut caracter permanent conform Legii nr.57/1974 și art.23, art.24 din Legea nr.19/2000, însă nu au fost luate în calcul la stabilirea punctului de pensie.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei copii de pe cartea de identitate, adeverința nr.2861/06.07.2009 eliberată de SC SA, Decizia de pensionare nr.-/10.10.1989, Decizia nr.-/06.03.2006 de recalculare a pensiei, talon de pensie din luna mai 2009, carte de munca seria nr.-.
In temeiul disp.art.115 pr.civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta, în apărare și in dovedirea măsurii dispuse, a depus la dosar în copie, întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare a reclamantei.
Prin sentința nr.2055 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiata, acțiunea formulata de reclamanta - -, reținând în fapt că reclamanta --, prin Decizia nr.-/10.10.1989 a fost înscrisă la pensie pentru limita de vârstă începând cu data de 01.07.2005, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2001 modificată și completată.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei, motivat de faptul că nu au fost valorificate sumele obținute în acord global și prime aferente perioadei 1962-1990, înscrise în adeverința nr.2861 /06.07.2009 emisă de SC SA
S-a mai reținut de către instanță că OUG nr.4/2005 a reglementat operațiunea de recalculare a pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor nr.19/2001.
Potrivit art.4 al.3 din OUG nr.4/2005 privind operațiunea de recalculare a pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor 19/2000, s-a arătat că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție tarifară care, potrivit legislației anterioară datei de 01.05.2001 au făcut parte din baza de calcul pensiilor și care s-a utilizat la determinarea punctajului mediu anual au fost cele prevăzute în anexă.
In conformitate cu pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, la stabilirea punctajului mediu anual, nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord sau cu bucata în regie, ori după timp pe baza de tarife sau cote procentuale, participarea la beneficii, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Raportat la dispozițiile legale sus-menționate, a rezultat că veniturile suplimentare obținute în acord, primele, participarea la beneficii și orele suplimentare, nu au fost reglementate ca sporuri care să facă parte din baza de calcul a pensiei, astfel că adeverința prezentată de către reclamantă, nu a fost valorificată la recalcularea dreptului de pensie.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza disp.art.154 și urm. din Legea nr.19/2000, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sens în care a invocat dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
A arătat recurenta, sub un prim aspect, că în ceea ce privește veniturile obținute în acord global, ele reprezintă venituri de tip salarial și nu sporuri.
Prima instanță însă, nu le-a diferențiat de sumele obținute cu titlu de prime.
Referitor la sumele obținute în acord global, recurenta a precizat că, anterior datei de 01.04.2001, nu constituiau un spor cu caracter nepermanent, erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie și pentru obținerea lor se datora și s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
În dovedirea acestor susțineri, recurenta a invocat dispozițiile art. 117(3) din legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, dispozițiile art.21 alin.1 lit.b din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale, art. 1, 2 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În ceea ce privește veniturile obținute cu titlu de " prime", similar veniturilor obținute în acord global, recurenta precizează că acestea au stat atât la baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale, cât și la baza de calcul a pensiei de asigurări sociale, anterior datei de 01.04.2001, așa cum prevedeau dispozițiile art.1 și2 din Decretul nr.389/1972, Legea nr.57/1974, art.10 alin.ultim al Legii nr.3/1977 așa cum a fost modificat prin Legea nr.49/1992.
A precizat recurenta că prima instanță trebuia să se pronunțe asupra caracterului permanent sau nepermanent al acestor prime.
A mai arătat recurenta că enumerarea veniturilor la punctul VI din Anexa I la OUG nr.4/2005 are doar un caracter exemplificativ și că la punctul IV din Anexă legiuitorul a optat pentru luarea în calcul la stabilirea pensiei a oricăror sporuri acordate și pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, dovada acestora făcându-se prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințele întocmite conform legii de către foști angajatori.
Recurenta a precizat că în raport de cele precizate, pârâta era obligată să îi recalculeze pensia ținând cont de toate sumele obținute, cu titlu de venituri în acord global și prime, pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale și au fost avute în vedere la stabilirea pensiei anterior date de 01.04.2001,în vederea respectării principiului contributivității reglementat prin art.2 lit.e din Legea nr.19/2001.
Totodată, recurenta a invocat și jurisprudența altor instanțe din țară, care, în spețe similare, au apreciat ca îndreptățite pretențiile contestatorilor.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea contestației.
Intimata Casa Județeană de pensii Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, și art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul fondului dreptului dezlegat prin sentința recurată, Curtea constată pe de o parte că în mod greșit este invocat ca fiind incident principiul contributivității instituit de art.2 lit.3 din Legea pensiilor și care anterior acestui act normativ nu era prevăzut în legislația în materie.
Reclamanta s-a pensionat la data de 10 octombrie 1989 sub imperiul Legii 3/1977 astfel că principiul contributivității, consacrat legislativ 5 ani mai târziu, nu exista și nici nu retroactivează pentru a putea fi invocat în cauza de față.
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, prevedea în art.3 că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. aveau obligația plății contribuției numai pentru pensia suplimentară.
Decretul nr.389/1972 instituia obligația angajatorului iar nu a angajatului, de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15% - majorată ulterior prin Legea nr.49/1992-asupra câștigului brut realizat de salariat, situație în care este evident că nu opera principiul contributivității existent după anul 2001 în sistemul public de pensii.
Curtea mai reține că plata în acord global nu constituie un spor ci o formă de retribuire a muncii, așa cum se prevede în Legea nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară, astfel încât acestea să fie considerate că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum impune art.164 din Legea pensiilor.
Veniturile obținute în acord global și primele nu au fost și nu sunt reglementate ca sporuri, nu au caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1002, iar prin pct.VI al Anexei la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat se prevede expres că nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent si nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001, între altele, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, așa cum în mod legal și temeinic a evocat și interpretat aceste dispoziții legale tribunalul prin sentința recurată.
Este real că practica judiciară, la care s-a raportat și recurenta nu este unitară în privința acestei probleme, fiindcă fiecare cauză trebuie analizată circumstanțial, însă chestiunile de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești sunt interpretate și aplicate unitar numai prin efectul deciziilor în interesul legii date în competența exclusivă a instanței supreme, așa încât invocarea unor soluții pronunțate anterior chiar de aceeași instanță, sau de alte instanțe, nu poate fi impusă ca un atare argument.
Însăși recurenta menționează în cererea de recurs că veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent omițând să arate că în realitate acestea sunt interzise expres, astfel cum s-a arătat în cele ce preced și în considerentele sentinței recurate.
În consecință, pentru argumentele expuse, Curtea constată că sub toate aspectele sentința primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută în totalitate, motiv pentru care în temeiul art.312 cod.pr.civ. recursul exercitat va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în P,-, -.2,. 6, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2055 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -
GREFIER,
Red.
Tehnored. 4 ex./15.03.2010
f- Tribunalul Prahova
R -;
Operator de date cu caracter personal;nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
