Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4087/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2408/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4087/
Ședința publică de la 03.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.1431/F/24.02.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(358/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.143/F/24.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I; a dispus anularea deciziei nr. 76068/11.11.2008 emisă de pârâtă, privind recalcularea pensiei reclamantului.
A obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului privind utilizarea veniturilor reprezentând remunerația pentru orele de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru muncă, în zilele de sărbători legale și în zilele declarate nelucrătoare menționate în adeverința nr. 608/05.03.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la recalcularea pensiei reclamantului nu s-au avut în vedere sumele acordate pentru orele de muncă prestate peste durata normală a timpului de lucru, considerându-se că acestea nu sunt sporuri cu caracter permanent.
Potrivit adeverinței nr. 608 din 05.03.2007 aflată la dosarul cauzei, sporurile cuvenite pentru orele prestate peste durata normală
timpului de lucru, în zilele de sărbători legale și zilele declarate nelucrătoare au caracter permanent fiind prevăzute ca atare în art. 27 alin 1 din Contractul colectiv de muncă.
Mai mult, se specifică în același înscris că pentru aceste ore unitatea angajatoare a plătit contribuția de asigurări sociale.
În atare situație, pentru o corectă și justă aplicare a dispozițiilor art.2 lit. e, art. 23 alin 1 lit. a, art. 160 alin 5 și art. 162 alin 2 din Legea nr. 19/2000, la care recalcularea pensiei reclamantului pârâta trebuia să ia în calcul și veniturile cuprinse în adeverința reclamantului.
Mai mult decât atât, raportat la dispozițiile art. 164 alin 3 și 4 din Legea nr.19/2000 chiar dacă nu au fost înscrise distinct în carnetul de muncă aceste mențiuni în condițiile în care pentru acestea s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, ele trebuiau luate în considerare pentru că, în caz contrar, se ajunge la situația încălcării dispozițiilor art. 2 alin e din Legea nr. 19/2000 principiul contributivității.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii I, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține în esență, că sumele corespunzătoare orelor și sau timpului de muncă suplimentar, peste durata normală a timpului normal de lucru, nu au avut un caracter permanent în accepțiunea nr.OUG 4/2005, nu au fost cuprinse în conținutul acestui act normativ și în consecință nu pot fi luate în considerare în procesul de recalculare a pensiei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea găsește recursul ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința depusă la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Veniturile suplimentare obținute de petent au avut caracter permanent, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimat, a cheltuielilor de judecată în valoare de 600 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.1431/F/24.02.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(358/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-22.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy
