Obligație de a face. Decizia 4084/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2722/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4084/
Ședința publică de la 03.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.878/04.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48562/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-părât a formulat concluzii scrise, înscrisuri înregistrate la dosar la data de 02.06.2009 și de asemenea, că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 28.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.878/04.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prematurității cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa de Pensii.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, ca fiind formulată prematur.
A admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a obligat pârâtul să emită o adeverință din care să rezulte veniturile reclamantului cu includerea sporului de vechime pentru perioada avută în vedere la stabilirea dreptului de pensie și să o comunice la Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 1000 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în Codul muncii prin art. 283 s-au prevăzut expres și imperativ termenele în cadrul cărora pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă.
Reclamantul a fost pensionat la data de 15.12.2005 conform deciziei nr. - în baza art. 82 din Legea nr. 303/2005.
Prin decizia civilă nr.1324/R din 10 mai 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.409/2007 s-a dispus obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sporului de vechime în muncă aferent perioadei 01.12.2002 - 09.03.2007 actualizat la data plății efective către reclamant.
Față de împrejurarea că prin decizia menționată s-a stabilit irevocabil că reclamantului i se cuvenea sporul de vechime în muncă pe perioada 01.12.2002 -09.03.2007, acțiunea acestuia nu este prescrisă în raport de prevederile art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii.
Obligația pârâtului de a-i elibera adeverință din care să rezulte cuantumul drepturilor salariale în raport de care se determină pensia de serviciu rezultă din dispozițiile imperative ale art.34 pct.5 din Codul muncii, iar împrejurarea că prin decizia Curții de Apel din anul 2007 potrivit căreia reclamantul beneficiază de sporul de vechime în muncă de la data de 01.12.2002 nu putea fi avută în vedere la data pensionării acestuia în anul 2005.
Potrivit art.82 din Legea nr.303/2005 stabilirea pensiei de serviciu se face în raport de indemnizația de care a beneficiat reclamantul cât și de sporurile primite pentru care a achitat contribuția de asigurări sociale, avându-se în vedere și principiul contributivității prevăzut de art.2 din Legea nr. 19/2000 modificată.
Împrejurarea dacă la determinarea cuantumului pensiei se vor avea sau nu în vedere sumele de bani primite de reclamant cu titlu de spor de vechime va fi analizată de către casa de pensii, căreia urmează ca pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să-i comunice adeverințele solicitate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 pr. civ.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada anterioară datei de 17.12.2005 - invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a magistraților, acțiunea pentru această perioadă fiind prescrisă.
Recurentul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public la emiterea unei adeverințe din care să rezulte veniturile reclamantului cu includerea sporului de vechime pentru perioada avută în vedere la stabilirea dreptului de pensie și să o comunice Casei de Pensii a Municipiului B, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui act normativ, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greși a legii.
Având în vedere că reclamantul s-a pensionat la data de 15.12.2005, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Prin urmare, reclamantul nu poate cere actualizarea pensiei în raport de sporul de vechime în cuantum de 25%, pentru că astfel s-ar încălca dispozițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cu care pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului.
Astfel, la începutul anului 2009 Ministerul Publica comunicat Casei de Pensii a Municipiului B baza de calcul a veniturilor unui magistrat în activitate având o funcție similară celeia din care reclamantul s-a pensionat, în vederea actualizării pensiei de serviciu a acestuia.
Această actualizare se va realiza avându-se în vedere dispozițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 republicată, luându-se în calcul indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime, ceea ce înseamnă că solicitărilor reclamantului privind actualizarea pensiei de serviciu și întocmirea adeverinței respective, li s-a dat deja curs odată cu comunicarea făcută casei de pensii la începutul anului 2009.
Mai mult, prin adeverința nr. 805 din 26 martie 2008 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a recalculat și a actualizat pensia reclamantului prin includerea în cuantumul acesteia a sporului de vechime pentru perioada avută în vedere la stabilirea dreptului de pensie, comunicând acest fapt Casei de Pensii a Municipiului
În chiar cuprinsul adeverinței sus-menționate se precizează că aceasta înlocuiește adeverința nr. 4297/30.11.2005 în baza deciziei civile nr. 1324 Ra C urții de APEL BUCUREȘTI - adică a hotărârii judecătorești prin care reclamantului i s-a acordat sporul de vechime în muncă si care a constituit fundamentul juridic în baza căruia a fost pronunțată sentința instanței de fond.
Prin urmare, a se elibera o adeverința conținând calculul sumelor în modalitatea solicitată de reclamant, ar fi similar aplicării unui spor la un alt spor, ceea ce este lipsit de temei legal, putând constitui o îmbogățire fără justă cauză prin încălcarea prevederilor legale în materia salarizării judecătorilor și procurorilor.
Recurentul apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legala pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 18 din 27 februarie 2009, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de către instanță (sub forma cheltuielilor de judecată), astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând plata cheltuielilor de judecată - nu se justifică.
Imposibilitatea plății cheltuielilor de judecată se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata cheltuielilor de judecată putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze plata cheltuielilor de judecată nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a arătat că recurentul a dus la îndeplinire dispozițiile sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoare:
Așa cum a arătat și tribunalul, prin decizia nr. 1324R/10.05.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a a obligat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sporului de vechime în muncă aferent perioadei 01.12.2002-09.03.2007 către reclamantul.
Față de data pronunțării deciziei sus-menționate (10.05.2007), acțiunea formulată în prezenta cauză la data de 17.12.2008 nu este prescrisă.
Conform art. 34 pct. 5 Codul muncii, recurentul are obligația legală de a elibera intimatului-reclamant adeverința solicitată, în vederea recalculării drepturilor sale de pensie.
Oricum, recurentul a eliberat adeverința solicitată și, pentru considerentele mai sus arătate, în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.878/04.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48562/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-22.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy
