Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4668/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3120/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4668/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.1292 din data de 17.02.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns:intimata-reclamantă prin apărător d-na avocat I cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 8 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 26.05.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 15.06.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Intimata-reclamantă prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei-reclamante prin avocat în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă ca nefondat, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1292/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia reclamantei, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.1168/23.04.2007 emisă de SC B SA.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată, pe perioada 01.09.2005 la zi.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că reclamanta este beneficiară a pensiei pentru limita de vârsta din anul 1992, fiindu-i emisă de pârâtă în baza OUG nr.4/2005 decizie de recalculare a pensiei, decizia nr. -/31.08.2005, prin care pârâta a stabilit în favoarea reclamantei, cu începere din data de 01.12.2005, o pensie pentru limita de vârstă în cuantum de 351 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,18519 puncte.
Din adeverința nr.1168/23.04.2007 emisă de SC B SA, rezultă că reclamanta a fost salariata B, calitate în care a obținut o serie de venituri suplimentare salariului tarifar înscris în carnetul de muncă, constând în sporuri de acord și prime pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, după cum rezultă din mențiunile făcute în cuprinsul acestei adeverințe, veniturile trebuind a fi luate în calculul pensiei, potrivit principiului contributivității consacrat de art.2, lit.e) din Legea nr.19/2000, precum și art.160 alin.1 și 5 și art.164 din Legea nr. 19/2000.
Retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de munca.
Legea nr.27/1966 prevedea ca plata contribuției de asigurări sociale era datorata de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art. 164 din Legea nr.19/2001 prevede ca la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca; la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de munca; la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgenta nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Însă art. 78 din Legea nr. 19/2000 stabilește că: Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice; pentru perioadele în care Institutul Național de Statistică și Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual, punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, și salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice; pentru lunile pentru care Institutul Național de Statistică și Studii Economice nu a comunicat încă salariul mediu brut lunar pe economie se utilizează (pentru întreaga lună) ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat; (4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 principiul contributivității, care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către Tribunal că în speța au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuita din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global si prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii sa fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global si prime nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Mai mult, pe baza alin. 2 al art. 5 din Legea nr. 19/2000, persoanele se pot asigura benevol, plătind astfel contribuții de asigurări sociale pe baza asigurării voluntare și beneficiind de drepturi de asigurări sociale, pe baza contribuțiilor, textul stabilind că se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, în condițiile prezentei legi, persoanele care se regăsesc în situațiile prevăzute la alin. 1 al art. 5 și care doresc să își completeze venitul asigurat, precum și persoanele care nu se regăsesc în situațiile prevăzute la alin. 1 al art. 5.
Prin urmare, pârâta trebuie sa respecte principiul de baza al organizării si funcționarii sistemului public, principiul contributivității (formele de retribuire prin acord si prin plata de prime, într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementarilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de foștii angajatori ai reclamantei, care certifică și plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile realizate de salariat.
Câtă vreme veniturile reale ale reclamantei nu sunt evidențiate corespunzător, fără a exista nici cea mai mică culpă a acesteia, ar fi inechitabil și contrar principiului bunei credințe ce guvernează întregul drept privat ca să nu se recunoască reclamantei dreptul de a dovedi că veniturile comunicate de ultimul angajator casei de pensii sunt mai mici decât veniturile reale. Lipsa posibilității reclamantei de a cenzura datele comunicate de ultimul angajator casei de pensii justifică posibilitatea acesteia de a dovedi în procesul de recalculare a pensiei că veniturile în funcție de care se stabilesc drepturile de pensie sunt mai mari decât cele luate în considerare.
Având în vedere cele expuse, văzând și dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr.4/2005, tribunalul a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să îi recalculeze reclamantei pensia pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.1168/23.04.2007 emisă de SC
Instanța a mai obligat pârâta la plata diferenței dintre pensia cuvenita și cea efectiv încasată, pe perioada 01.09.2005 la zi.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă tribunalul, constatând că pârâta a căzut în pretenții, a obligat-o să plătească reclamantei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze pensia din sistemul public, cu luarea în considerare a unor prime și sporuri de acord, conform adeverințelor depuse la dosar.
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare "acord și prime", menționate în adeverințele de mai sus.
Referitor la cererea reclamantului de a i se emite o nouă decizie prin care să-i fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverințele depuse, a arătat următoarele:
- în adeverințele respective sunt prevăzute câștigurile suplimentare, acord și prime;
- cu privire la perioada în care reclamantul a obținut câștiguri suplimentare "acord și prime" arată că acestea nu au fost "câștiguri permanente" în înțelesul-/2005.
Veniturile realizate în acord global și prime reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Tribunalul Bucureștia reținut în considerentele sentinței civile recurate că în mod greșit Casa Locală de Pensii Sector 2 nu a luat în considerare primele și acordul, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității statuat în art. 2, lit. e) din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În privința veniturilor din "prime și acord", conform adeverințelor, a învederat instanței de recurs următoarele:
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. În domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun.
Actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor, ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Având în vedere că potrivit OUG nr. 4/2005 (aprobată prin Legea nr. 78/2005), normă juridică ce are caracter special, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, obligarea Casei de Pensii la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe, este netemeinică și nelegală.
În concluzie, instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridica speciala deroga de la cea cu caracter general și se aplica cu întâietate.
De altfel, pct. VI din anexa nr.OUG 4/2005 prevede condițiile imperative de formă și fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Pe lângă retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, Ia calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilita prin contractul de muncă.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global, primele, sau " alte sporuri" în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Din considerentele sentinței reiese faptul recurenta face aplicarea întocmai a legii, dar încalcă principiul contributivității prevăzut de art.2 din Legea nr. 19/2000, iar angajatorul își asumă răspunderea, confirmând faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport de veniturile suplimentare, și se consideră astfel că a fost în culpă procesuală.
Culpa procesuală se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Faptul că instanța de fond, își întemeiază obligarea recurentei în temeiul art. 274 Cod pr. civ. la plata unor cheltuieli de judecată, în cuantum de 800 lei, reprezintă încălcarea art. 304 pct.7: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.".
Obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei constituie o încălcare a prevederilor legale, onorariu care nu a fost cenzurat de către instanța de fond în temeiul art. 274 alin. 3 Cod pr. civ. deși ar fi trebuit să se ia în calcul complexitatea cazului, cât și singurul termen de judecată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește motivele circumscrise temeiului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civ, Curtea reține, în acord cu statuările primei instanțe, că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința depusă la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petentă au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ.
Nu este fondat nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 pr. civ. instanța argumentându-și soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, despre care se reține că are un cuantum rezonabil, nefiind disproporționat față de natura, valoarea pricinii și munca depusă de avocat, astfel că nu s-ar fi justificat cenzurarea lui în condițiile art. 274 alin. 3 pr. civ.
Mai mult, textul art. 274 alin. 1 pr. civ. își găsește aplicarea și în recurs, în baza lui, instanța urmând a obliga recurenta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în calea de atac, în valoare de 500 lei, cu titlu de onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.1292 din data de 17.02.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./13.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
