Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5410/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6101/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5317 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3295/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 29.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5317 pronunțată la data de 18.06.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A fost anulată decizia nr.-/27.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 6.
A fost obligată pârâta să emită o nou decizie de pensie prin care să stabilească drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 10 ani și reducerea vârstei standard de pensionare de 15 ani, urmând ca pentru stagiul suplimentar realizat după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă reclamantul să beneficieze de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar și cu luarea în considerare la calculului drepturilor și a veniturilor evidențiate în adeverințele nr.14050/23.09.2008, nr.2227/11.2008, emise de Universitatea B, adeverința nr.17351/10.10.2006 emisă de Universitatea
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta nu a luat în considerare veniturile reclamantului obținute sub formă de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverințele nr. 14050/23.09.2008, nr. 2227/11.2008, emise de Universitatea B, adeverința nr. 17351/10.10.2006 emisă de Universitatea
Ori, consideră Tribunalul, veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 incidentă în materie la acel moment prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Se arată totodată că, dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având că baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a reținut că acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Totodată, prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în ștatele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat în consecință că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
S-a statuat că sintetizând noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, aceasta este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
S-a considerat că, pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului în susținerea Tribunalului.
Pe de o parte, se afirmă în art. 2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Prima instanță a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul, în baza art.87, art.155. d și f din Legea nr.19/2000 a anulat decizia de pensionare nr.-/27.11.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 6 B și a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.14050/23.09.2008, nr.2227/11.2008, emise de Universitatea B, adeverința nr.-.10.2006 emisă de Universitatea
S-a reținut că, potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 613/21.02.2007 (fila 10 dosarul cauzei) reclamantul este încadrat în grad de handicap grav, dobândind handicapul permanent la data de 17.10.1943.
Ori, conform art. 47 alin.1. a din Legea nr. 19/2000, persoanele asigurate care au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare în condiții de handicap grav preexistent, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani.
Potrivit deciziei nr.-/24.05.2006 (fila 34 dosarul cauzei) reclamantul a realizat în condiții de handicap preexistent un stagiu de cotizare de 25 ani 9 luni si 22 zile, cu mult peste o treime din stagiul complet de cotizare de 30 de ani reglementat de Legea nr. 19/2000.
Având în vedere că reclamantul îndeplinea condițiile de încadrare în prevederile art. 47 alin. 1. a din Legea nr. 19/2000, instanța a admis acest petit și a obligat pârâta să stabilească drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 10 ani si cu reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani.
Totodată, s-a apreciat că, potrivit art. 78 alin.8 din Legea nr. 19/2000, asigurații care după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, realizează stagii suplimentare, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar. Prima instanță a reținut că reclamantul a realizat stagii de cotizare suplimentare după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru munca depusă și limita de vârstă, motiv pentru care a obligat pârâta ca la stabilirea drepturilor de pensie să majoreze punctajul realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, astfel cum rezultă din chitanța depusă la dosarul cauzei, fila 65.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta susține în esență că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut; că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept și că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.47 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000, realizând însă o gravă confuzie în interpretarea prevederilor legale întrucât această prevedere se referă doar la reducerea vârstei standard de pensionare, pentru persoanele cu handicap preexistând calității de asigurat, acordând posibilitatea acestor persoane să beneficieze de pensie pentru limita de vârstă mai devreme în raport cu ceilalți asigurați. Arată recurenta că logica impusă de textul de lege și dorința legiuitorului a fost aceea de a veni în ajutorul persoanelor cu handicap, permițând reducerea vârstelor standard de pensionare, în funcție de gradul handicapului, măsură de care reclamantul intimat nu a dorit să beneficieze, deși și vechea legislație aplicabilă în materie de asigurări sociale anterioară datei de 1 aprilie 2001 permitea aceasta.
Ori, invocă recurenta probatoriile încuviințate și administrate în cauză confirmă împrejurarea că intimatul reclamant a optat să-și păstreze calitatea de asigurat, realizând un stagiu de cotizare de 51 de ani, 10 luni și 20 de zile, din care 46 de ani, 11 luni și 20 de zile, în condiții normale și 4 ani, 11 luni - stagiu asimilat, în conformitate cu art.38 alin.1 lit.
De asemenea, se apreciază că dispozițiile art.77 alin.2 din legea cadru în materia asigurărilor sociale - Legea nr.19/2000 au fost avute în vedere de legiuitor pentru completarea dispozițiilor art.47, în sensul că în situația asiguraților cu handicap preexistent grav, care optează pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă după efectuarea stagiului cerut de 1/3 din stagiul complet de cotizare, împărțirea potrivit art.77 alin.1 trebuie să se realizeze la numărul de ani cu care se reduce vârsta standard, tocmai pentru a nu crea o discriminare în raport cu ceilalți asigurați neafectați de handicap.
Este lesne de înțeles, în susținerea recurentei că, în situația în care împărțirea se făcea la stagiul complet cerut pentru ceilalți asigurați (30 de ani), persoanele cu handicap nu ar mai fi optat pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, întrucât drepturile de pensie rezultate ar fi fost foarte mici, fiind obligați să muncească în aceleași condiții cu ceilalți asigurați. Drept urmare, în raport cu cele enunțate, consideră recurenta că dispozițiile art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000 se aplică doar asiguraților care solicită acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare în funcție de gradul de handicap, întrucât este evident că până la acel moment nu ar fi avut cum să realizeze stagiul complet de cotizare.
Recurenta critică și modul de soluționare al capătului de cerere privind obligarea sa la majorarea punctajului mediu anual realizat cu 0,3% pentru fiecare lună și 3,6% pentru fiecare an suplimentar efectuat după realizarea stagiului complet de cotizare, întrucât potrivit art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, stagiul suplimentar a fost acordat și nu putea fi acordat decât cel mult pentru perioada de 7 ani și 10 luni, perioadă acordată conform buletinului de calcul atașat deciziei de pensionare.
Nelegal și cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză, pretinde recurenta că s-ar fi soluționat și capătul de cerere privind obligarea de a valorifica la recalcularea drepturilor de pensie veniturile evidențiate în adeverințele nr.14050/23.09.2008, nr.2227 din septembrie 2008, emise de Universitatea B, întrucât în buletinul de calcul aferent deciziei de pensionare, aceste sume au fost valorificate atât ca sumă cât și ca procent, în coloana alte sporuri.
Se menționează totodată că la stabilirea drepturilor de pensie s-au avut în vedere sumele pentru care angajatorul a calculat și vărsat contribuția pentru CAS, evidențiate în adeverința privind stagiul de cotizare și datele necesare determinării punctajului mediu anual.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, întrucât prima instanță a statuat în cadrul procesual determinat de părți și în privința obiectului litigiului, s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție.
De altfel, recurenta nici nu argumentează în ce constă cazul de "plus petita" sau "extra petita" de natură a atrage aplicabilitatea în cauză a art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Prima instanță a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea în fundamentarea soluției pronunțate, a enunțat cele constatate și dovezile care au determinat-o, sens în care nu este incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Totodată, Tribunalul a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză. De altfel, cea mai mare parte a motivării recursului nu exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, în ce privește modul de soluționare a capetelor de cerere privind stagiul de cotizare realizat la determinarea punctajului mediu anual, făcând referire doar la temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță, neprezentând niciun argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, ori greșelile săvârșite de judecătorii instanței de fond. Simpla afirmație că hotărârea este nelegală, lipsită de temei legal pe considerentul că nu i-ar fi aplicabile în cauză, prevederile art.47 din Legea nr.19/2000 și art.77 din același act normativ, pe considerentul că nu ar fi optat pentru reducerea vârstei standard de pensionare, în funcție de gradul handicapului, are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept substanțial aplicabile speței deduse judecății, respectiv art.47 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000. Deși, intimatul reclamant nu a înțeles să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare, este evident că desfășurând activități în condițiile existenței unui handicap preexistent grav, este firesc cum de altfel consideră și recurenta în calea de atac ca împărțirea să se realizeze potrivit art.77 alin.1 la numărul de ani cu care se reduce vârsta standard de pensionare. Ori, împărțind 30 de ani - durata stagiului complet de cotizare cerut pentru ceilalți asigurați la 1/31 (reprezentând numărul de ani cu care se reduce vârsta standard de pensionare) evident că rezultă un stagiu complet de cotizare de 10 ani ce trebuie luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual.
Instanța de fond a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, apreciind că asigurații care după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, realizează stagii suplimentare, beneficiază de majorarea punctului realizat cu 0,3 % pentru fiecare lună respectiv 3,6 pentru fiecare an suplimentar.
Sub acest aspect, Tribunalul a realizat și o corectă apreciere a probatoriilor administrate în cauză, apreciind din analiza acestora să intimatul-contestator a realizat stagii de cotizare suplimentare, ulterior pensionării pentru pensie de limită de vârstă, sens în care la stabilirea drepturilor sale de pensie recurenta pârâtă trebuie să majoreze punctajul realizat pentru această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar. Din buletinul de calcul aferent deciziei de pensionare fila 63 dosar rezultă într-adevăr că s-a avut în vedere un stagiu suplimentar de 7 ani și 10 luni, dar nu se individualizează majorările de punctaj realizate în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar așa cum dispun prevederile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, decizia de pensioare fiind deficitară pe acest aspect și corect dispunând Tribunalul că majorarea punctului realizat în perioada stagiilor de cotizare suplimentare să fie majorate cu 0,3% pentru fiecare lună, 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Nelegală este și ultima critică a sentinței atacate, cea referitoare la valorificarea veniturilor evidențiate în adeverințele nr.14050/23.09.2009, 2227 din septembrie 2008 emise de Universitatea B și adeverința nr.17351/10.10.2006 emisă de Universitatea În buletinul de calcul atașat deciziei de recalculare nu sunt evidențiate veniturile atestate în aceste adeverințe, nici ca sumă și nici ca procent. Totodată, nu pot fi primite nici susținerile recurentei, în sensul că ar fi fost valorificate doar sumele pentru care angajatorul a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale. Se va avea în vedere, că în baza dispozițiilor art.37 din Legea nr.19/2000, recurenta intimată avea obligația de a include veniturile atestate de adeverințele sus-menționate, în baza de calcul a pensiei, întrucât aceste venituri au reprezentat salarii obținute în baza unui contract de muncă. Încadrarea în stagii de cotizare a perioadelor atestate de aceste adeverințe se impune pe considerentul că pentru această perioadă s-a datorat contribuția la asigurările sociale de către angajator, așa cum dispun prevederile sus citate, cerința legii fiind astfel complinită, textul de lege făcând referire la contribuția de asigurări sociale "datorată" și nu "plătită" de angajator.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, constatând că prima instanță a statuat în cadrul procesual determinat de către părți și în limitele pretențiilor deduse judecății, a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea și a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5317 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3295/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.2 ex./12.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
