Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7251/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5648/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7251/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5283/17.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29127/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-reclamant a depus la dosar înscrisuri, înregistrate la dosar la data de 21.10.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5283/17.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/1995 reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.02.1995.
Ulterior prin decizia nr. -/16.01.2008 au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantului în baza OUG nr.4/2005, stabilindu-se în favoarea acestuia începând cu 01.09.2005, o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 435 lei, ca urmare a menținerii pensiei aflate în plată, pe baza unui stagiu de cotizare realizat de 36 de ani 8 luni și 4 zile, și a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,07185 puncte. Decizia a fost revizuită prin decizia nr. -/29.10.2008,prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie pentru limită de vârsta în cuantum de 439 lei începând cu 01.09.2005, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,48511 puncte și a unui stagiu de cotizare de 37 de ani și o lună.
Susținerile reclamantului în sensul că stagiul de cotizare realizat reținut de pârâtă a fost de 30 de ani și nu de 33 de ani și 4 luni,așa cum ar fi fost corect, nu sunt întemeiate, deoarece din decizii rezultă că stagiul de cotizare realizat este de 36 ani 8 luni și 4 zile, respectiv 37 de ani și 1 lună,reclamantul confundând stagiul de cotizare realizat cu stagiul complet de cotizare utilizat de pârâtă la determinarea punctajului mediu anual. Cele două noțiuni sunt distincte stagiul de cotizare realizat reprezentând vechimea în muncă a reclamantului iar stagiul complet de cotizare în raport cu care se determină punctajul mediu anual, fiind stabilit de lege, la 30 de ani în cazul bărbaților.
Nici susținerile reclamatului în sensul că a fost deposedat nelegal de 0.50 puncte, iar punctajul mediu anual cuvenit ar fi de 1,57 puncte respectiv 1.80 puncte nu sunt întemeiate,deoarece aceste punctaje sunt determinate de reclamant prin adunare ia punctajul aferent pensiei aflate în plată la data 01.09.2005 de 1,47177 puncte,a punctajului calculat ca urmare a adăugării stagiului asimilat de cotizare și a perioadei de șomaj, deși potrivit OUG nr.4/2005 punctajul mediu anual se determină potrivit Legii 19/2000 pentru întreg stagiul de cotizare și nu prin adăugarea la punctajul aferent pensiei aflate în plată a punctajului aferent eventualelor venituri suplimentare sau perioade de stagiu adăugate,legiuitorul prevăzând expres în dispozițiile art.5 din OUG nr.4/2005 că punctajul acordat pensionarului este cel determinat ca urmare a recalculării.
Și critica referitoare la neluarea în considerare ca stagiu de cotizare a perioadei 01.08.1958-01.01.1962, în care susține că a lucrat la Producția, nu este întemeiată deoarece din adresa nr.528/15.01.1962 emisă de Producția prin care își exprimă acordul de transfer, nu rezultă că reclamantul a lucrat în această perioadă,ci doar că la data de 15.01.1962, când s-a exprimat acordul la transfer era încadrat la societate,neputându-se stabili pe baza adresei perioada lucrată anterior acestei date.Așa fiind stagiul de cotizare realizat reținut în decizii a fost corect determinat de pârâtă, fără reținerea perioadei susmenționate.
Din buletinele de calcul aferente deciziilor de recalculare, rezultă că intimata a luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual veniturile menționate în adeverințele depuse la dosar, respectiv, adeverința nr.2085/01.11.2007 emisă de Primăria Sector 6, adeverința nr.649/23.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, adeverința nr. 1404/29.02.1984 emisă de întreprinderilor pentru Producerea Combinate,adeverința nr.741/04.02.1986 emisă de Ministerul Agriculturii,adeverința nr.5166/02.05.1991 emisă de SA,adeverința nr.2882/20.11.2007 emisă de, adeverința nr.1124/20.04.1992 emisă de SC SA, adeverința nr.l33/12.11.2007 emisă de SC SA,adeverința nr.2134/10.12.2007 emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri
Susținerile acestuia în sensul că în mod greșit pentru perioadele 12.05.1966-01.03.1970,01.08.1974-15.06.1978 și 01.05.1982-01.02.1992 s-a utilizat în mod greșit salariul minim pe economie ia determinarea punctajului nu sunt întemeiate,deoarece pentru perioada 12.05.1966-01.03.1970 nu există înscrisuri care să ateste un salariu de 1600 lei așa cum pretinde reclamantul,pentru perioada 01.08.1974-15.06.1978 de asemenea nu există înscrisuri care să ateste venituri în cuantum de 2200 lei respectiv 2520 lei,așa cum se pretinde, din nota de transfer aflată la fila 29 din dosar, rezultând doar că la data de 15.06.1978 salariul era 2520 lei aspect reținut în buletinul de calcul pentru această dată, iar pentru perioada 01.05.1982-01.02.1992 au fost avute în vedete veniturile menționate în adeverința 649/23.04.2008 emisă de CNPAS și adeverința nr.1404/29.02.1984 emisă de întreprinderilor pentru Producerea Combinate, adeverința nr.741/04.02.1986 emisă de Ministerul Agriculturii,adeverința nr.5166/02.05.1991 emisă de SA,adeverința nr.2882/20.11.2007 emisă de și nu venitul minim pe economie.
Tribunalul a reținut că pentru perioadele în care nu există date referitoare la veniturile reclamantului, în mod corect cu respectarea art. 161 alin 2 din Legea nr.19/2000, s-a utilizat de pârâtă la determinarea punctajului mediu anual salariul minim pe economie.
Având în vedere împrejurarea că deciziile contestate au fost emise de pârâta cu respectarea dispozițiilor legii, neidentificându-se erori de calcul în stabilirea drepturilor sau eventuale omisiuni, și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei ia plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată apare ca neîntemeiat, nefiind întrunite condițiile art.998 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal contestatorul, criticând sentința pentru motive care nu au fost încadrate în drept, dar a căror dezvoltare face posibilă, conform art. 306 alin. 3. pr. civ. încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 7 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că instanța nu a analizat înscrisurile din întâmpinarea reclamantului, prin care se arată că dosarul și cartea de muncă ce se află în gestiunea Oficiului de Pensii Sector 6 au fost pierdute de acesta.
Recurentul consideră că sunt criticabile și înscrisurile de la pag. 2 și 3 din hotărâre, deoarece în perioada 30.07.2008-25.02.2009, Casa de Pensii a emis o nouă decizie, nr. -/29.10.2008, prin care a depășit deciziile anterioare.
Instanța precizează greșit că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.02.1995.
Recurentul arată că pentru perioada 1966-1970 nu poate prezenta probe, acestea fiind distruse prin lichidarea Direcției pe țară de colectare fier vechi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor art. 3041. proc. civ. Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
În primul rând, data pensionării reclamantului pentru limită de vârstă a fost corect reținută de către instanță, ca fiind 01.02.1995, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 9 dosarului primei instanțe.
Stagiul pe care reclamantul îl consideră greșit calculat este, de fapt, confundat cu stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
Privitor la perioada 12.05.1960-01.03.1970, pentru care recurentul însuși menționează că nu este în măsură să depună dovezi, în mod corect tribunalul a reținut că nu putea fi luat în calcul decât salariul minim pe economie la determinarea punctajului, conform art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Pentru considerentele arătate, apreciind sentința atacată va fi temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, cu domiciliul în B, str.-,. 18,.1,.6,. 21, sector 6 împotriva sentinței civile nr.5283/17.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29127/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, sector 3.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-11.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
