Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 780
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 270 din 18.02.2009 a Tribunalului Iași /dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I arată că nu are de formulat alte cereri.
Intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Arată că în carnetul de muncă nu este trecută nici o mențiune cu privire la grupa a doua de muncă.
Intimatul solicită respingerea recursului. Arată că a avut grupa a II-a de muncă și că hotărârea primei instanțe este corectă.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr-, chemat în judecată Casa Județeană de Pensii I contestând decizia nr. 30747/R/17.07.2008 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 19/2000, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii I, anexată, prin care în mod eronat i-ar fi fost respinsă cererea pentru înscriere la pensie pentru limită de vârstă, pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art. 41(1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, în condițiile în care nu fost valorificată adeverința nr. 304/17949 din 15.10.2007 privind grupa II- de muncă pentru perioada 10.03.1991 - 01.04.1999.
În fapt, contestatorul este născut la data de 01 iulie 1949. În perioada 04.02.1970 - 11.06.1971, efectuat stagiul militar, după care începând cu 01.07.1971 și până la 27.07.1973 fost angajat în meseria de conducător auto la Întreprinderea de prelucrare și colectarea deșeurilor metalice și refractare - secția
De la aceeași dată, 27.07.1973, fost încadrat ca șofer la Direcția de Drumuri și Poduri I, până la data de 15.01.1975, dată de la care fost transferat în interesul serviciului la Direcția de Radio și Televiziune I, tot ca șofer.
Astfel, cum se poate observa și din înregistrările din carnetul de muncă, pe parcursul activității sale la această unitate, până la data de 03.10.2007, când i- fost desfăcut contractul de muncă conform art. 65 (1) din Codul Muncii, nu i- fost schimbată niciodată funcția sau meseria, el desfășurând în mod continuu activitatea de șofer în acest loc de muncă cu condiții nocive, grele și periculoase.
Confuzia ce făcut ca pârâta să nu- valorifice la calculul pensiei și adeverința nr. 304/17949 din 15.10.2007 privind activitatea desfășurată de el în grupa II- de muncă, apărut datorită unei înregistrări incomplete din carnetul de muncă, unde începând cu data de 01.03.1991, la înregistrare ce viza aplicarea salariului negociat, deși nu se face referire la nici modificare intervenită în privința funcției sau meseriei, la rubrica specială "Meseria sau funcția" apare trecută doar categoria în care se încadrează postul de șofer, respectiv de muncitor calificat auxiliar, fără precizarea exactă postului efectiv ocupat - acela de șofer, astfel cum se observă din contractele individuale de muncă și actele adiționale, anexate. Abia pe data de 01.06.1994, persoana care era împuternicită să facă înregistrările în carbetul de muncă, tot cu prilejul unei înregistrări ce viza aplicarea salariului negociat, pe lângă categoria din care făcea parte postul ocupat de el în unitate - muncitor calificat auxiliar - revine și precizează în mod clar și meseria pe care exercită și exercitase și până atunci - cea de șofer.
Astfel cum se poate observa chiar din cuprinsul deciziei aici contestate, pârâta nu respectat dispozițiile art. 86 din Legea nr. 19/2000, ce precizează la alin. (1) că: " Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizia emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii".
În condițiile în care, din probatoriul administrat este evident că soluția dată de pârâtă cererii sale de înscriere la pensie pentru limita de vârstă este eronată, întrucât pe parcursul întregii activități desfășurate la Direcția de Radio și Televiziune I, actuala - Sucursala I, activat ca șofer ce efectuat prestații în locuri de muncă și activități cu condiții nocive, grele și periculoase, față de cele arătate la punctul 206 din anexa II Ordinului nr. 50/1990, privind încadrarea acestor posturi în grupa superioară, solicitat să i se admită contestația și pe cale de consecință, să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile ce i se cuvin cu titlul de pensie pentru limita de vârstă, potrivit legii.
Conform art. 242 din Codul d procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata depus întâmpinare solicitând respingerea contestației formulate de ca nefondată, pentru următoarele motive:
Din verificarea documentelor din dosarul administrativ al reclamantului, rezultă următoarele elemente, respectiv:
- total stagiul de cotizare realizat de 38 ani, 1 lună și 6 zile în condiții normale de muncă, din care: - 36 ani, 8 luni și 10 zile în condiții normale de muncă: - 1 an, 4 luni și 7 luni - stagiu asimilat.
Având în vedere că reclamantul s- născut la data de 1 iulie 1949 și analizând Anexa 9 Legii 19/2000 ce cuprinde vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii, rezultă că reclamantul putut beneficia de pensie pentru limită de vârstă la data de 1 iulie 2014, la vârsta de 64 ani și 10 luni și stagiul de cotizare de 34 ani și 8 luni.
recunoscute în sistemul public de pensii, ca fiind realizate în grupe superioare de muncă, sunt guvernate de legislația din sistemul public, respectiv Legea nr. 19/2000 începând cu 01.04.2001 și Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării în fostul sistem de asigurări sociale (Emitent: Ministerul Muncii și ocrotirilor sociale, Ministerul sănătății, Comisia Națională pentru Protecția publicat în: Monitorul Oficial din 20 martie 1990).
Reclamantul nu poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare în sistemul public, deoarece în Carnetul de muncă Seria nr. - (filele 1-19 din documentar) nu există nici precizare despre grupe superioare de muncă în baza legislației anterioare, deși dovada grupei de muncă se face în principal cu carnetul de muncă.
Prin urmare, în baza carnetului de muncă, reclamantul nu a desfășurat activitate în grupe superioare de muncă.
Până la apariția Legii nr. 49/1992 care stabilit procentele de contribuție la CAS diferențiat pe grupe de muncă, deci până la data de 01.04.1992, inscripționarea din carnetul de muncă referitoare la grupe de muncă este literă de lege. Pentru perioadele ulterioare intrării în vigoare a Legii 49/1992, este necesară adeverința eliberată de unitatea angajatoare, pentru certificarea lucrului în condiții de muncă superioare, dacă conține mențiunea procentului cu care s- contribuit la Bugetul de asigurări sociale.
Adeverința nr. 304/1/948/15.10.2007 (fila 30 din documentar) eliberată de nu este întocmită conform legislației în materie.
Perioada în care reclamantul susține că lucrat în grupă de muncă este anterioară intrării în vigoare Legii nr. 19/2000, 15.01.1975 - 31.03.2001, deci conform pct. 206 din Ordinul 50/1990 (care intrat în vigoare la data de 01.03.1990), se încadrează în grupa II- de muncă " care efectuează prestații la locurile de muncă și activitățile cu condiții nocive, grele sau periculoase prevăzute în grupele de muncă potrivit reglementărilor în vigoare".
nu se încadrează în mod normal în grupe de muncă, ci doar acei șoferi care, în afară de faptul de a conduce autovehiculele, prestează și alte activități - atenție - în locuri de muncă care sunt încadrate în grupe superioare de muncă datorită condițiilor nocive, grele sau periculoase.
Prin urmare, aceste activități trebuie precizate expres în adeverința eliberată de către unitatea angajatoare, mai ales că în carnetul de muncă nu există nici inscripționare din care să rezulte grupa de muncă, sau măcar că ar fi primit vreun spor de condiții grele sau nocive așa cum primesc de obicei persoanele care desfășoară astfel de activități grele.
În adeverința nr. 304/17949/15.10.2007 (fila 30 din documentar) întocmită de către unitatea angajatoare, încadrarea în grupa a II- de muncă se raportează la Adresa Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 163/07.05.1995 (anexată la prezenta), prin care se precizează că se poate acorda grupa II- de muncă personalului care lucrează în stațiile de radiodifuziune, televiziune, translatoare tv și radiorelee, respectându-se cu strictețe metodologia de încadrare prevăzută în nr. 50/1990.
Reclamantul trebuie să dovedească că desfășurat activitățile menționate mai sus, încadrate în baza legii în grupa II- de muncă.
Casa de Pensii solicitat să se consemneze apărarea sa astfel:
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din nr. 50/1990, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a - II- de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la pct.15 din Ordinul 50/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II- de muncă începând cu 18.03.1969.
La pct.8 din ordin, se prevede că perioada de timp în care o persoană avut sarcina să lucreze integral sau parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederi legale.
Prin urmare, încadrarea activităților sau locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s- efectuat sau ar fi trebuit să se efectueze la momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unităților angajatoare.
Actele normative care reglementau fostele grupe de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare art. 198 din Legea nr. 19/2000.
După data de 01.04.2001 nu mai există baza legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 prin proces verbal, decizie, table, hotărârea consiliului de administrație și sindicatului, pontajele lunare, registrul de evidență intrărilor în subteran, etc.
În prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin înscrieri în carnetul de muncă conform Decretului 92/1976 ori prin adeverințe.
Adeverințele trebuie să îndeplinească condiții de fond - mai ales de fond și de formă pentru putea constitui dovezi legale, valabile conform art. 160 alin.7 din Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de muncă și ale nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I și a II- de muncă era obligatorie.
Casa de Pensii consideră că lipsa inscripționării în carnetul de muncă unei perioade încadrate în grupe superioare de muncă în fostul sistem de asigurări sociale este dovadă clară că activitatea persoanei nu fost încadrată în grupă superioară de muncă de către unitatea angajatoare.
Lipsa mențiunii din carnet nu poate fi acoperită prin nici un alt act. Doar dară ar exista mențiuni în carnet dar acestea ar prezenta vicii de formă sau de fond, înlăturarea acestora se poate face numai în baza adeverințelor întocmite și eliberate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 590/2008.
Prin urmare, consideră că este imposibil, atâta timp cât asiguratul și unitatea angajatoare nu pot face dovada încadrării activității lor în grupă de muncă, altă instanță decât cea care cunoaște faptele anterioare datei de 01.04.2001, să poată stabili, fără vedea documentele verificabile existente în cadrul unităților angajatoare, dacă o persoană desfășurat activitate în grupe superioare de muncă, cu atât mai puțin ea, care cunoaște un singur fapt palpabil - Legea nr. 49/1992 stabilit procente diferențiate pe grupe de muncă de contribuție la CAS, așa că începând cu data de 01.04.1992 au început modeste încasări la bugetul de asigurări sociale iar apoi de la 01.04.2001, bugetul de asigurări sociale început să capete consistența din care toată lumea are pretenții în prezent să se înfrupte.
În concluzie, față de cele prezentate, solicitat, ca în funcție de probatoriul administrat, să se aprecieze și să se dispună:
- respingerea acțiunii promovate în dosarul Tribunalului Iași nr-, ca nefondată;
- menținerea Deciziei de respingere nr. 30747/R/17.07.2008 ca fiind legală și temeinică.
În drept, și- întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.270 din 18.02.2009 Tribunalul Iași admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Obligă intimata să emită în favoarea contestatorului o nouă decizie de soluționare cererii sale de pensionare nr. 30747/06.05.2008 cu luarea în calcul tuturor datelor evidențiate în Adeverința nr. 304/17949/15.10.2007 emisă de "" B, Sucursala
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 38 ani, 1 lună și 6 zile în condiții normale de muncă, din care: - 36 ani, 8 luni și 10 zile în condiții normale de muncă: - 1 an, 4 luni și 7 luni - stagiu asimilat.
Este adevărat că stagiile realizate în grupe superioare de muncă recunoscute în sistemul public de pensii sunt reglementate de Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării în fostul sistem de asigurări sociale
În Carnetul de muncă Seria nr. - (filele 1-19 din documentar) al contestatorului nu există nici precizare cu privire la grupa superioară de muncă dar din adeverința nr. 304/17948/15.10.2007 eliberată de B Sucursala I rezultă că a fost angajatul acestei unități în perioada 15.01.1975-31.03.2001 în funcția de șofer autospeciale, lucrând timp efectiv 100% în grupa a II a de muncă timp de 26,2 ani. S-a mai menționat
Legea 49/1992 a reglementat posibilitatea eliberării unei adeverințe de către unitatea angajatoare, pentru certificarea lucrului în condiții de muncă superioare.
Intimata Casa Județeană de Pensii Iai nvocat faptul că adeverința nr. 304/17948/15.10.2007 eliberată de B- Sucursala nu ar fi întocmită conform legislației în materie, însă nu a contestat-o, pentru a fi analizată de o instanță competentă. Nefiind contestată, adeverința trebuie avută în vedere ca atare,unitatea care a întocmit-o asumându-și răspunderea pentru aceasta.
Conform legislației în materie, activitățile desfășurate trebuie precizate expres în adeverința eliberată de către unitatea angajatoare, mai ales că în carnetul de muncă nu există nici inscripționare din care să rezulte grupa de muncă, sau măcar că ar fi primit vreun spor de condiții grele sau nocive așa cum primesc de obicei persoanele care desfășoară astfel de activități grele, în speță adeverința nr. 304/-din 15.10.2007conținând elementele respective.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din nr. 50/1990, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a - II- de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit pct.8 din Ordinul 50, perioada de timp în care o persoană avut sarcina să lucreze integral sau parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederi legale.
Contestatorul, pe parcursul întregii activități desfășurate la Direcția de Radio și Televiziune I, actuala - Sucursala I, activat ca șofer ce efectuat prestații în locuri de muncă și activități cu condiții nocive, grele și periculoase, față de cele arătate la punctul 206 din anexa II Ordinului nr. 50/1990, privind încadrarea acestor posturi în grupa superioară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că prima instanță în mod greșit a reținut că intimatul a desfășurat activitatea de șofer la locul de muncă cu condiții nocive, grele și periculoase, deoarece acest fapt nu rezultă din nici un act ce constituie dosarul de pensie. Carnetul de muncă seria - nr.- nu menționează că intimatul a lucrat în grupă superioară de muncă și nici nu precizează că a beneficiat de sporuri de condiții grele de muncă sau de condiții toxice ori noxe.
Mai motivează recurenta că nu s-a respectat nici principiul contributivității atâta timp cât nu există în inscripționări în carnetul de muncă.
Mai motivează recurenta că în mod greșit a reținut instanța că ar fi trebuit să conteste adeverința nr. 304/17948/15.10.2007 eliberată de B - Sucursala Adeverința este ilegală indiferent dacă o contestă sau nu. Unitatea angajatoare este cea care răspunde față de salariat dacă adeverința nu a fost întocmită conform legii și nu față de casa de pensii.
Mai motivează recurenta că atele normative care reglementau fostele grupe de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare art. 198 din Legea nr. 19/2000.
După data de 01.04.2001 nu mai există baza legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 prin proces verbal, decizie, table, hotărârea consiliului de administrație și sindicatului, pontajele lunare, registrul de evidență intrărilor în subteran, etc.
În prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin înscrieri în carnetul de muncă conform Decretului 92/1976 ori prin adeverințe.
Adeverințele trebuie să îndeplinească condiții de fond - mai ales de fond și de formă pentru putea constitui dovezi legale, valabile conform art. 160 alin.7 din Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de muncă și ale nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I și a II- de muncă era obligatorie.
Casa de Pensii consideră că lipsa inscripționării în carnetul de muncă unei perioade încadrate în grupe superioare de muncă în fostul sistem de asigurări sociale este dovadă clară că activitatea persoanei nu fost încadrată în grupă superioară de muncă de către unitatea angajatoare.
Lipsa mențiunii din carnet nu poate fi acoperită prin nici un alt act. Doar dară ar exista mențiuni în carnet dar acestea ar prezenta vicii de formă sau de fond, înlăturarea acestora se poate face numai în baza adeverințelor întocmite și eliberate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 590/2008.
Prin urmare, consideră că este imposibil, atâta timp cât asiguratul și unitatea angajatoare nu pot face dovada încadrării activității lor în grupă de muncă, altă instanță decât cea care cunoaște faptele anterioare datei de 01.04.2001, să poată stabili, fără vedea documentele verificabile existente în cadrul unităților angajatoare, dacă o persoană desfășurat activitate în grupe superioare de muncă, cu atât mai puțin ea, care cunoaște un singur fapt palpabil - Legea nr. 49/1992 stabilit procente diferențiate pe grupe de muncă de contribuție la CAS, așa că începând cu data de 01.04.1992 au început modeste încasări la bugetul de asigurări sociale iar apoi de la 01.04.2001, bugetul de asigurări sociale început să capete consistență.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.40747/R/17.07.2008, în prezent contestată, s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă formulată de, reținându-se că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.41(1) din Legea 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Problema litigioasă este dacă la determinarea vârstei necesare de pensionare casa de pensii avea obligația de a valorifica și adeverința nr. 304/17948/15.10.2007 eliberată de B - Sucursala I, care atestă în încadrarea contestatorului în grupa II de muncă în intervalul 15.01.1975 - 31.03.2001.
A susținut recurenta că adeverința nu este legală dat fiind faptul că activitatea prestată de contestator nu se circumscrie dispozițiilor legale relative la prestare în locuri de muncă cu condiții nocive, grele și periculoase.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a emis Ordinul nr.590 din 15.09.2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În art.4 din anexa la ordin se prevede că "Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează".
Potrivit punctului 6 "Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă".
Verificând comparativ adeverința nr.304/17948/15.10.2007 eliberată de B - Sucursala cu modelul din anexă, Curtea constată că aceasta cuprinde mențiunile minime obligatorii prevăzute de lege astfel încât să fie valorificată la pensie.
În ceea ce privește încadrarea activității contestatorului în dispozițiile legale invocate în adeverință, ca temei al grupei de muncă recunoscute, Curtea notează că, în conformitate cu art.4 al Ordinului citat anterior angajatorul este singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise. În atare situație, casa de pensii nu paote intervene în verificarea conformității datelor din adeverință cu actele normative ce au constituit fundamental încadrării în grupă.
Prin consecință, în mod corect a dispus instanța obligarea casei de pensii de a valorifica adeverința la stabilirea vârstei de pensionare.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.270 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Ptr. Jud. în semnează
Președintele instanței
Grefier,
- -
.
/ - -
10.07.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:,
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
