Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 982/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 982
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 537/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Din actele depuse la dosar rezultă că în perioada 1.10.1998 - 1. 04.2001, intimata a lucrat la alături de muncitorii oțelari. Prelevarea de probe de topit, fabricarea zăpezii carbonice, analizarea probelor și a noxelor din cadrul oțelăriei, toate aceste activități le realiza la gura cuptorului, în fluxul tehnologic. Când participa la aceste activități nu era nici o diferență între intimată și ceilalți muncitori. Conducerea unității,in acord cu conducerea sindicatului, au decis că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de art.23 anexa I la Ordinul 50, i-au acordat grupa I de muncă. Unitatea a plătit contribuția la asigurări sociale pentru această grupa de muncă.
În perioada iulie 1983 - octombrie 1998 intimata a lucrat la fabrica de oxigen din cadrul aceleiași unități. Activitatea nu se putea desfășura în laborator ci în hala de fabricare, în aceleași condiții. Conducerea unității a apreciat că reclamanta a lucrat în condițiile care se încadrau în prevederile pct.148 din anexa II a nr.50/1990. S-a invocat de recurentă că nu a existat o bază legală pentru aceasta încadrare. Temeiul de drept este Ordinul 50/1990 a Ministerului Muncii. Consideră că în mod just prima instanță a aplicat legea. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli.
În replică, consilier jr. consideră că intimata vrea să i se asimileze munca de laborator cu cea a turnătorilor din oțelărie, deși laborantul nu execută aceleași operațiuni ca și turnătorul.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 27/99/7.01.2009, reclamanta chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii solicitând emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să i se recunoască și să i se acorde grupa a Ia de muncă pentru perioada 6.07.1983 - 2.04.2002, conform adeverinței nr. 605/120/26.03.2002 eliberată de "" I si grupa a II- de muncă pentru perioada 6.07.1983 - 1.10.1998, conform adeverinței nr.1878/120/24.09.1998 eliberată de ""
De asemenea, a solicitat să fie obligată intimata la plata diferențelor lunare dintre pensia plătită și cea care i se cuvine după recalculare conform grupelor de muncă în care se încadrează, sume recalculate și actualizate având în vedere rata inflației si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii s- arătat că, la data de 17.11.2008 pârâta i- întocmit Decizia de pensie nr. - prin care s- stabilit un stagiu total de cotizare de 35 ani, 5 luni și 3 zile, stagiul complet de cotizare fiind de 29 ani, sector de stat 32 ani, 11 luni și 3 zile din care in grupa a - II-a 10 ani, 9 luni și 22 zile,in condiții normale 21 ani, 3 luni și 11 zile si stagiu aferent grupei I și II - 2 ani și 6 luni.
Deși la întocmirea dosarului de pensionare depus adeverința nr. 1878/120/24.09.1998 din care rezultă că în perioada 6.07.1983 - 1.1998 lucrat efectiv ca laborant în cadrul Fabricii de oxigen în cadrul "" desfășurând activități la fabricarea, comprimarea și îmbutelierea oxigenului, azotului, argonului, loc de muncă cu condiții grele și periculoase beneficiind de grupa II- a de muncă cu un total de 14 ani, două luni și 25 zile si adeverința nr. 605/120/26.03.2002 din care rezultă că în perioada 1.1998 - 1.04.2001 a lucrat ca laborant la Fabrica - Secția Electrică în aceleași condiții ca muncitorii de bază - oțelari - activități care se încadrează în grupa I de muncă cu un total de 2 ani și 6 luni. Pârâta nu le- luat în considerație, lucru recunoscut de aceasta, motivând că funcția nu presupune executarea operațiunilor de la pct. 148 și art. 3 pct. 23 din Ordinului 50/1990.
Punctul de vedere al pârâtei este greșit deoarece din adeverințele eliberate de angajatorul "" rezultă fără putință de tăgadă ce operațiuni efective a desfășurat și că acestea se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990.
Eroarea pârâtei îi afectează serios cuantumul pensiei lipsindu- în mod ilegal de sporurile acordate grupelor 1 și 2 de muncă în perioada cât lucrat, deși sunt niște drepturi legitime recunoscute și acordate prin acte normative.
În drept și- întemeiat cererea pe prevederile art. 87, 154 și 159 din Legea nr. 19/2000 și prevederile Ordinului 50/1990.
Pârâta Casa Județeană de Pensii depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată din următoarele considerente:
În fapt, din verificarea documentelor care compun dosarul de pensionare, rezultă ca totalul stagiului de cotizare realiza este de 35 ani, 5 luni și 3 zile, din care: 21 ani, 3 luni și 11 zile în condiții normale de muncă; 10 ani, 9 luni și 22 zile în grupa II- de muncă; 10 luni în condiții deosebite; 2 ani și 6 luni spor aferent grupelor de muncă, punctajul mediu anual de 1.09497 puncte înscris în decizia de pensionare,cuantumul pensiei 719 RON începând cu data de 06.10.2008.
Față de solicitarea contestatoarei de i se valorifica la pensie perioada 06.07.1983 - 01.04.2001 ca fiind activitate încadrată în grupa și a II-a de muncă conform adeverințelor nr. 605/120/26.03.2002 (fila 26 din documentar) și 1878/24.09.1998 (fila 27 din documentar) Casa Județeană de Pensii Iaa rătat că stagiile recunoscute în sistemul public de pensii, ca fiind realizate în grupe superioare de muncă, sunt guvernate de legislația din sistemul public, respectiv Legea 19/2000 începând cu 01.04.2001 și Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării în fostul sistem de asigurări sociale pentru activitatea desfășurată de asigurați până la data de 01.04.2001 (emitent: Ministerul Muncii și Sociale. Ministerul Sănătății, Comisia Națională Pentru Protecția publicat în: Monitorul Oficial din 20 martie 1990).
Până la apariția Legii nr. 49/1992 care stabilit procentele de contribuție la CAS diferențiat pe grupe de muncă, deci până la data de 01.04.1992, inscripționarea din carnetul de muncă referitoare la grupele de munca trebuie avuta in vedere doar daca este corectă și legală.
Pentru perioadele ulterioare intrării în vigoare Legii 49/1992, este necesară adeverința eliberată de unitatea angajatoare, pentru certificarea lucrului în condiții de muncă superioare, dacă conține mențiunea procentului cu care s- contribuit la bugetul de asigurări sociale.
Adeverința nr. 605/120/26.03.2002 eliberată de "" I precizează că reclamanta lucrat în perioada 01.10.1998 - 01.04.2001 ca laborantă, activitate ce se încadrează în grupa I de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa I, pct.23.
Pârâta arătat că Ordinul nr. 50/1990 prevede la pct.23 sus menționat, activitățile care se pot încadra în grupa a II- de muncă: încărcarea cuptoarelor, elaborarea oțelului în cuptoare, turnarea oțelului, pregătirea gropii de turnarea și evacuarea oțelului, etc.
Pârâta învederat instanței că nu există temei de fapt și de drept pentru se acorda grupa de muncă laboratorului, ca și cum ar fi lucrat în același loc de muncă și în aceleași condiții cu turnătorii.
Adeverința nr. 1878/120/24.09.1998 precizează că în perioada 06.07.1983 - 01.10.1998, contestatoarea lucrat în grupa II- de muncă conform pct. 148 din Anexa II din Ordinul 50/1990.
Activitatea desfășurată de un laborant nu presupune și operațiile prevăzute la pct. 148 din lege.
Prin urmare, încadrarea în grupă superioară de muncă s-a realizat fără respectarea legii, deci nu există temei legal pentru se valorifica la stabilirea de pensie, activitatea contestatoarei din perioada 06.07.1983 - 01.04.2001 ca fiind realizată în grupă de muncă.
Pârâta arătat că reclamanta trebuie să dovedească legal că desfășurat activități încadrate în baza legii în grupa a II- de muncă, deoarece nu toți angajații unităților au primit grupă de muncă, nu toți muncitorii dintr-un sector care a primit grupă de muncă, se pot încadra în grupă de muncă. În conformitate cu prevederile de la pct.6 din nr. 50/1990, Ministerul Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II-a de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor aliniatului al doilea de la pct.15 din Ordinul 50/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II- de muncă începând cu 18.03.1969.
La pct.8 din ordin, se prevede că perioada de timp în care o persoană avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederi legale.
Prin urmare, încadrarea activităților sau locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s- efectuat sau ar fi trebuit să se efectueze la momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unităților angajatoare.
Unitatea își asumă răspunderea față de angajat dacă nu îl încadrează în grupă de muncă sau dacă efectuează o încadrare greșită în urma căreia nu va primi drepturile de asigurări sociale cuvenite. Actele normative care reglementau fostele grupe de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare art. 198 din Legea nr. 19/2000.
După data de 01.04.2001 nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 prin proces verbal, decizie, tabele, hotărârea consiliului de administrație și sindicatului, pontajele lunare, registrul de evidență intrărilor în subteran, etc.
În prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin înscrieri în carnetul de muncă conform Decretului 92/1976 ori prin adeverințe.
Adeverințele trebuie să îndeplinească condiții de fond - mai ales de fond și de formă pentru putea constitui dovezi legale, valabile, conform art. 160 alin.7 din Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de muncă și ale nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă activităților desfășurate în grupele I și a II- de muncă era obligatorie.
Dacă există mențiuni în carnet dar acestea prezintă vicii de formă sau de fond, înlăturarea acestora se poate face numai în baza adeverințelor întocmite și eliberate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 590/2008.
În drept, și- întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, modificată și completată.
Analizând cauza de față, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a ieșit la pensie întocmindu-se în acest sens decizia de pensie nr. -/17.11.2008 reținându-se un total stagiu de cotizare - 35 ani, 5 luni și 3 zile, stagiu complet de cotizare 29 ani, sector de stat 32 ani, 11 luni și 3 zile din care: grupa a - II-a 10 ani, 9 luni și 22 zile; condiții normale 21 ani, 3 luni și 11 zile; stagiu aferent grupei I și II - 2 ani și 6 luni.
Reclamanta a depus la dosarul de pensionare două adeverințe care nu au fost luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie: adeverința nr. 1878/120/24.09.1998 din care rezultă că în perioada 6.07.1983 - 1.1998 lucrat efectiv ca laborant în cadrul Fabricii de oxigen în cadrul "" și adeverința nr. 605/120/26.03.2002 din care rezultă că în perioada 1.1998 - 1.04.2001 a lucrat ca laborant la Fabrica - Secția Electrică.
Casa Județeană de Pensii nu le-a avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie deoarece nu ar presupune executarea operațiunilor de la pct. 148 și art. 3 pct. 23 din Ordinului 50/1990.
Din adeverința nr. 1878/120/24.09.1998 rezultă că în perioada 6.07.1983 - 1.1998 lucrat efectiv ca laborant în cadrul Fabricii de oxigen din cadrul "" desfășurând activități de: fabricare, comprimare și îmbuteliere a oxigenului, azotului, argonului, loc de muncă cu condiții grele și periculoase și a beneficiat de grupa II- a de muncă cu un total de 14 ani, două luni și 25 zile iar din adeverința nr. 605/120/26.03.2002 rezultă că în perioada 1.1998 - 1.04.2001 a lucrat ca laborant la Fabrica - Secția Electrică în aceleași condiții ca muncitorii de bază - oțelari - activități care se încadrează în grupa I de muncă cu un total de 2 ani și 6 luni.
Intimata Casa Județeană de Pensii I consideră că încadrarea în grupă superioară de muncă s-a realizat fără respectarea legii, că nu ar exista temei legal pentru se valorifica la stabilirea drepturilor de pensie, activitatea contestatoarei realizată în grupele I și II de muncă.
În măsura în care adeverința anterior menționată nu a fost contestată nici de intimată și nici de altă persoană, ea își produce efectele legale iar unitatea emitentă este cea care poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și legalitatea acesteia.
Fiind căzută în pretenții, Casa Județeană de Pensii Iaf ost obligată de tribunal, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată(onorar de avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că prima instanță în mod greșit a reținut o alta situație de fapt decât cea care rezulta din coroborarea actelor de la dosarul de pensionare in sensul că adeverințele depuse ar fi legal întocmite și că intimata a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a I-a, respectiv a II-a de muncă.
Recurenta Casa Județeană de Pensii I a mai arătat că stagiile recunoscute în sistemul public de pensii, ca fiind realizate în grupe superioare de muncă, sunt guvernate de legislația din sistemul public, respectiv Legea 19/2000 începând cu 01.04.2001 și Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării în fostul sistem de asigurări sociale pentru activitatea desfășurată de asigurați până la data de 01.04.2001
Susține că au fost adoptate noi acte normative, OUG 100/2008 și Ordinul 590/15 09 2008 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, care stabilesc modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă nominalizarea persoanelor pentru activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 04 2001.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din nr. 50/1990, Ministerul Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II a de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la pct.15 din Ordinul 50/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II a de muncă începând cu 18 03 1969.
La pct.8 din ordin, se prevede că perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederi legale.
Prin urmare, încadrare activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau ar fi trebuit să se efectueze la momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unităților angajatoare.
Prin urmare, consideră că este imposibil, atâta timp cât asiguratul și unitatea angajatoare nu pot face dovada încadrării activității lor în grupă de muncă, o altă instanță decât cea care cunoaște faptele anterioare datei de 01 04 2001, să poată stabili, fără a vedea documentele verificabile existente în cadrul unității angajatoare, dacă o persoană a desfășurat activitate în grupe superioare de muncă, cu atât mai puțin noi, mai ales că legea civilă nu retroactivează, Ordinul 50/1990 fiind abrogat.
Actele normative care reglementau fostele grupe de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a art. 198 din Legea 19/2000.
După data de 01 04 2001 nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01 04 2001 se va face numai dacă nominalizarea persoanei s- făcut anterior datei de 01.04.2001 prin proces verbal, decizie, tabele, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran, etc.
În prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01 04 2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin înscrieri în carnetul de muncă conform Decretului 92/1976 ori prin adeverințe.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Reclamanta intimata a ieșit la pensie întocmindu-se în acest sens decizia de pensie nr. -/17.11.2008 reținându-se un stagiu total de cotizare de 35 ani, 5 luni și 3 zile, stagiu complet de cotizare 29 ani, sector de stat 32 ani, 11 luni și 3 zile din care: grupa a - II-a 10 ani, 9 luni și 22 zile, condiții normale 21 ani, 3 luni și 11 zile, stagiu aferent grupei I și II - 2 ani și 6 luni. Deși a depus la dosarul de pensionare două adeverințe in completarea carnetului de munca, acestea nu au fost luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, respectiv adeverința nr. 1878/120/24.09.1998 din care rezultă că în perioada 6.07.1983 - 1.1998 lucrat efectiv ca laborant în cadrul Fabricii de oxigen în cadrul "" și adeverința nr. 605/120/26.03.2002 din care rezultă că în perioada 1.1998 - 1.04.2001 a lucrat ca laborant la Fabrica - Secția Electrică.
Problema litigioasă este dacă la stabilirea pensiei recurenta avea obligația de a valorifica adeverințele sus menționate care atestă încadrarea contestatoarei în grupa I de muncă în intervalul1.1998 - 1.04.2001 si in grupa II in intervalul 6.07.1983 - 1.1998.
A susținut recurenta că adeverințele nu sunt legale dat fiind faptul că activitatea prestată de contestatoare nu se circumscrie dispozițiilor legale relative la prestarea activității în locuri de muncă care se încadrează în grupa I respectiv II de munca.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a emis Ordinul nr.590 din 15.09.2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În art.4 din anexa la ordin se prevede că "Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează".
Potrivit punctului 6 "Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă".
Verificând comparativ adeverințele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că acestea cuprind mențiunile minime obligatorii prevăzute de lege astfel încât să fie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
În ceea ce privește încadrarea activității contestatoarei intimate în dispozițiile legale invocate în adeverințe, ca temei al grupelor de muncă recunoscute, Curtea notează că în conformitate cu art.4 al Ordinului citat anterior,angajatorul este singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise. În atare situație, recurenta nu poate interveni în verificarea conformității datelor din adeverință cu actele normative ce au constituit fundamentul încadrării în grupele de munca.
Prin consecință, în mod corect a dispus prima instanța obligarea Casei Județene de Pensii I de a valorifica adeverințele depuse la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.537 din01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
04.11.2009- 2ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
