Contestație la executare. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 338/AS
Ședința publică din 08 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-,.32,. C,.1,.29, județul C, împotriva sentinței civile nr.259/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na consilier juridic în baza delegației nr.16653/04.11.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind, ambele părți susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța, luând act de declarația părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul reclamant solicită admiterea recursului cu consecința anulării deciziei nr.-/15.08.2008 emisă de
Reprezentanta intimatei pârâte, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr.-/15.08.2008 emisă de pârâtă.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată i-a fost imputată suma de 2008 lei, încasată necuvenit în perioada 2005-aprilie 2006.Reclamantul a mai susținut că nu este vinovat de producerea acestui prejudiciu, întreaga răspundere revenind funcționarului pârâtei care a redactat decizia.
In apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia nr. -/15.08.2008.
Prin Sentința civilă nr. 19026/28.10.2008 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale acestei instanțe, invocată de căre pârâtă și pe cale de consecință a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art.155 lit i din Legea 19/2000.
Pe rolul Tribunalului Constanța cererea a fost înregistrată sub nr-.
Procedându-se la soluționarea cererii, a fost încuviințată reclamantului efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv verificarea existenței și a provenienței debitului, precum și stabilirea cuantumului acestuia, lucrarea fiind întocmită de expert.
Prin sentința civilă nr.259/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte contestația formulată de reclamant, s-a anulat în parte decizia nr.-/15.08.2008 în ce privește debitul de 8 lei dar s-a menținut în sarcina reclamantului debitul de 2.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită în dosarul nr. -.
Prin decizia emisă la 15.08.2008 și contestată prin cererea de față, reclamantului i-a fost imputată suma de 2008 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 2005-aprilie 2006.
Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă, necontestate de vreuna dintre părți,precum și din cuprinsul dosarului administrativ depus de către pârâtă, la data de 20.10.2005 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverinței nr. 14241/31.08.2005 emisă de Socep.Ca urmare a acestei cereri, instituția pârâtă a emis o decizie de recalculare a pensiei,iar în luna mai 2006 plătit reclamantului suma de 2008 lei cu titlu de drepturi de pensie restante, aspect confirmat de imaginea de plată depusă la fila 62 din dosar.
Potrivit calculelor expertului contabil, suma de 2008 lei a fost rezultatul însumării pensiilor lunare de 400 lei pentru luna 2005 și 402 lei pensie recalculată pentru perioada 01.01.2006-30.04.2006. Cu toate acestea, în perioada 01.12.2005-30.04.2006 reclamantul a primit drepturile lunare de 400 lei, corect stabilite și cuvenite până la data recalculării.
Prin urmare, în perioada de referință- 2005-aprilie 2006 reclamantul a încasat lunar o pensie de 400 lei, în condițiile în care pensia aferentă punctajului mediu anual rezultat din recalculare a fost de 368 lei pentru luna 2005 și 402 lei pentru lunile ianuarie-aprilie 2006.
Întrucât prin aplicarea art.6 alin.2 din OUG4/2005 pentru luna 2005 fost menținută în plată pensia mai mare de 400 lei, rezultă dintr-un simplu calcul matematic diferența de bani cuvenită reclamantului și neîncasată de acesta în lunile ianuarie-aprilie 2006, respectiv suma de 8 lei.
Cum suma de 2000 lei a fost în mod greșit plătită reclamantului,această plată lipsită de orice fundament juridic și contabil va fi supusă restituirii către instituția plătitoare, potrivit principiilor aplicabile în materia plătii nedatorate.
Pentru toate considerentele expuse, instanța reține că decizia contestată este legală și temeinică în privința debitului de 2000 lei, care va fi menținut in sarcina reclamantului, urmând a fi anulat titlul executoriu doar sub aspectul debitului de 8 lei, sumă ce se cuvenea reclamantului ca diferență dintre drepturile de pensie cuvenite și cele afectiv încasate în perioada ianuarie-aprilie 2006.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său a arătat următoarele: nu din vina sa a intervenit plata sumei de 2.008 lei cu titlu de diferențe de pensie în luna mai 2006, fiind de bună credință în sensul că ulterior a mai depus o adeverință pentru recalcularea pensiei, moment în care intimata a realizat greșeala; a apreciat că suma plătită cu titlu de drepturi restante a rezultat în urma recalculării solicitate; imputarea sumei de 2.000 de lei îi afectează existența, întrucât îi reduce substanțial venitul, pensia fiind singurul său venit,și în condițiile în care este și bolnav iar mare parte a venitului este cheltuită pentru asigurarea medicamentelor; a solicitat ca în cazul în care decizia contestată nu poate fi anulată, instanța să se pronunțe în sensul recalculării pensiei sale având în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă că pensia cuvenită este mai mare cu 2 lei începând din 01.01.2006 și să îi acorde diferența respectivă din 01.01.2006 -la zi.
Intimata nu a formulat întâmpinare, expunându-și punctul de vedere prin reprezentant în fața instanței.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, în ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la recalcularea pensiei și stabilirea unei pensii majorate cu 2 lei, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței începând cu 01.01.2006 până la zi, se constată că aceste cereri sunt inadmisibile.
Astfel, această cerere nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 316 raportat la art.294 Cod.pr.civ., având în vedere că în cererea introductivă reclamantul a contesta decizia nr. -/15.08.2008 prin care i se imputa suma de 2.008 lei.
Reclamantul nu a contestat decizia prin care i s-a stabilit pensia considerată în cuantum incorect - nr. -/15.08.2008 și nu a pretins diferențe de drepturi de pensie care nu i-ar fi fost acordate.
Mai mult, din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, rezultă că diferența de 2 lei nu provine din modul de stabilire a pensiei prin decizia din 05.04.2006 sau nr.-/15.08.2008, ci din modul în care s-au aplicat prevederile art. 6 alin. 2 din OUG nr. 4/2005, în sensul că, deși pensia raporta la punctajul determinat în decizia de recalculare ar fi trebuit să fie de 402 lei, superioară pensiei de 400 lei care se păstrase în plată ca pensie mai mare la data recalculării, nu a fost plătită pensia în cuantum de 402 lei ci a fost menținută în cuantum de 400 lei.
Desigur, aplicarea art. 316 raportat la art.294 Cod.pr.civ. în prezenta cauză nu împiedică reclamantul să solicite instanței competente printr-o acțiune separată eventuale diferențe de pensie, desigur cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții prevăzute de lege, inclusiv cele cuprinse în normele legale privind cursul prescripției extinctive.
În ceea ce privește critica formulată la adresa sentinței recurate, se constată că acestea vizează în realitate doar circumstanțe personale ale recurentului (vârsta, starea de sănătate) și condițiile pentru recuperarea sumei plătite în plus, recurentul considerând că vinovăția persoanei care a încasat în plus o sumă cu titlu de pensie este esențială,iar în cazul său nu este îndeplinită.
Dar, potrivit art. 187 alin.(1) și (4) din Legea nr. 19/2000, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani, prin intermediul caselor teritoriale de pensii, în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Acest text nu condiționează recuperarea sumelor în nici un fel, fiind fără relevanță buna sau reaua credință a persoanei care a încasat suma respectivă și nici existența sau nu a vinovăției acestuia în încasarea sumei respective.
De asemenea, nu există nici o prevedere legală care să exonereze asiguratul de restituirea sumelor încasate necuvenit pentru motive personale, cum ar fi veniturile reduse, vârsta sau starea de sănătate.
Încasarea unei sume de bani cu titlu de pensie în mod necuvenit constituie în esență o plată nedatorată și totodată o îmbogățire fără just temei.
Dar, tocmai în considerarea lipsei unei culpe a persoanei care a încasat necuvenit suma respectivă, pentru aceste sume nu se plătesc penalități de întârziere, dobânzi sau majorări, deși asiguratul a beneficiat de această sumă. În cazul de față, suma de 2.008 fost plătită recurentului în mai 2006 și abia în luna august 2008 s-a stabilit recuperarea ei.
Ca urmare, în mod corect a reținut instanța de fond legalitatea și temeinicia deciziei contestate pentru debitul de 2.000 lei.
În consecință, față de motivele expuse, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-,.32,. C,.1,.29, județul C, împotriva sentinței civile nr.259/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
jud.- /22.12.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/22.12.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
