Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 890
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimataCasa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal,cu sediul ales în Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.253 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în com., sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii B, prin consilier juridic, și intimata -contestatoare, personal.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, formulată de intimata-contestatoare, ce a fost comunicată recurentei, prin apărător.
Consilier juridic, pentru recurenta -intimată, având cuvântul, arată instanței că a luat cunoștință de întâmpinare, nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Intimata-contestatoare, personal, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta -intimată, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii,iar, pe fond, menținerea deciziei emise de către instituția recurentă ca fiind legală și temeinică, întrucât, în mod eronat, instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei, obligând instituția la plata pensiei de urmaș încălcând, astfel, prevederile art. 66 lit. c din Legea nr. 19/2000. Învederează că, în cazul reclamantei, așa cum rezultă din decizia asupra capacității de muncă din data de 09.05.2006, aceasta a fost încadrată în gradul 0 de invaliditate, ceea ce înseamnă că și-a recăpătat capacitatea de muncă, pensia de urmaș încetând cu luna următoare emiterii acestei decizii, în conformitate cu prevederile art. 62 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Arată că, astfel nu se mai poate vorbi despre o dată anterioară a ivirii invalidității, din moment ce la data de 09.05.2006, aceasta nu mai exista. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata -contestatoare, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, debutul bolii a avut loc încă de la vârsta de 15 ani, iar, în conformitate cu dispozițiile art.66 lit. c din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, copii au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una din situațiile prevăzute la lit. și Învederează instanței că suferă, în continuare, de diabet zaharat -tip I, complicat. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA:
Princerereaînregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la nr- din data de 28.05.2008, contestatoarea a formulat contestație împotriva răspunsului Casei de Pensii D, prin care i s-a comunicat că nu întrunește condițiile pentru a beneficia de pensie de urmaș.
La termenul de judecată din data de 17.06.2008, contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale și a precizat că a beneficiat de pensie de urmaș până în urmă cu doi ani, când a obținut indemnizație de creștere a copilului, iar acum dorește să reintre în dreptul de a beneficia de pensie de urmaș, însă intimata nu îi acordă avizul de pensionare, pentru motivul că nu mai întrunește condițiile pentru obținerea pensiei de urmaș.
Intimata a formulatîntâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 66 lit. c din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, copiii au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una din situațiile prevăzute la lit. a și b, iar, în conformitate cu prevederile art. 75 din același act normativ, beneficiarii pensiei de urmaș prevăzuți la art. 66 lit.c sunt expertizați și supuși revizuirii medicale și au obligația de a urma programele recuperatorii conform reglementărilor prevăzute pentru pensia de invaliditate.
A mai învederat intimata că în anul 2006 contestatoarea s-a prezentat la revizuirea medicală, iar conform deciziei Comisiei de Expertiză P, la data de 08.05.2006, a fost încadrată în gradul de invaliditate 0, astfel încât, la data de 01.06.2006, prin decizia -, contestatoarea este scoasă din drepturi fiind încadrată în gradul 0 de invaliditate. Contestatoarea nu a contestat această decizie.
Prin sentința nr.253 din 3 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de contestatoarea, a fost bligată intimata la emiterea unei decizii pentru pensie de urmaș, de la data formulării cererii la intimată (21.05.2008) de către contestatoare, precum și la plata către contestatoare a diferențelor de drepturi de pensie la zi. De asemenea, a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că, potrivit actelor medicale existente la dosarul cauzei, rezultă faptul că momentul debutului diabetului a fost la vârsta de 15 ani. La acea vârstă contestatoarea primea pensie de urmaș în urma decesului tatălui său. Ulterior, contestatoarea a fost încadrată în gradul II de invaliditate, pentru ca în anul 2006 să se stabilească gradul 0 de invaliditate și să fie sistată plata pensiei de urmaș.
A mai reținut prima instanță că, potrivit dispozițiilor art. 66 lit. c din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, copiii au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una din situațiile prevăzute la lit. a și Invaliditatea contestatoarei a intervenit în perioada în care aceasta își continua studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, respectiv era elevă la școala complementară, școală pe care a absolvit-o în anul 1998, boala fiind depistată în anul 1997 și, cum boala de care suferă contestatoarea a debutat în condițiile art. 66 lit.b, este cert că nu se mai solicită și existența altor condiții pentru plata pensiei de urmaș. Textul de lege se referă expres la invaliditatea de orice grad și nu condiționează această invaliditate în vreun alt fel.
A concluzionat tribunalul că și în situația în care s-ar considera că diabetul este o boală vindecabilă, ceea ce nu este cazul la momentul actual al științei medicale, dacă în anul 2006 contestatoarea ar fi fost în cadrată în gradul 0, iar la acest moment în gradul III de invaliditate, plata pensiei de urmaș ar trebui să continue, deoarece bolnavul nu s-a vindecat.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecursde intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei, obligând-o la plata pensiei de urmaș, încălcând astfel prevederile art.66 lit.c din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare care precizează că pensia de urmaș se poate acorda pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute la lit.a sau b (până la vârsta de 16 ani sau pe perioada școlarizării - fără a depăși vârsta de 26 de ani).
Precizează recurenta că în cazul reclamantei, așa cum rezultă din Decizia asupra capacității de muncă din data de 09.05.2006, aceasta a fost încadrată în gradul 0 de invaliditate, ceea ce înseamnă că și-a recăpătat capacitatea de muncă, pensia de urmaș încetând cu luna următoare emiterii acestei decizii, în conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele menționate anterior, susține recurenta, rezultă fără putință de tăgadă că în cazul reclamantei nu se mai poate vorbi de o dată anterioară a ivirii invalidității, din moment ce la data de 09.05.2006 aceasta nu mai există, iar faptul că la momentul solicitării pensiei în luna mai sau iunie 2008, precum și la data expertizării de către B, aceasta se încadra în gradul 3 de invaliditate nu duce automat stabilirea pensiei acesteia, motivul neacordării fiind data ivirii invalidității și nu faptul că nu se încadra în grad de invaliditate.
Arată recurenta că expertiza solicitată de către instanță la institut este neconcludentă, atâta timp cât nu lămurește exact motivul neacordării - data ivirii invalidității.
În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată recurenta susține că este nefondată, atâta timp cât expertiza efectuată nu face decât să confirme ceea ce recurenta comunicase deja contestatoarei - încadrarea în gradul III de invaliditate.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, prin care arată că momentul debutului diabetului a fosta de la vârsta de 15 ani, astfel cum rezultă din actele medicale existente la dosarul cauzei și a certificatului medical nr.35/27.07.2001, vârstă de la care primește pensie de urmaș în urma decesului tatălui său.
Susține intimata că în conformitate cu dispozițiile art.66 lit.c din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, copiii au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una din situațiile prevăzute la lit.a și
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și
lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a fost beneficiara unei pensii de urmaș, conform Deciziei nr.
-/20.07.1994, în urma decesului tatălui său, iar la vârsta de 15 ani a fost încadrată în gradul II de invaliditate, fiind diagnosticată cu diabet.
Prin decizia din data de 8.05.2006, reclamanta este încadrată în gradul 0 de invaliditate.
Contestatoarea a beneficiat de pensie de urmaș până în anul 2006, când a
obținut indemnizație de creștere a copilului, iar după împlinirea termenului de 2 ani de acordarea acesteia, la data de 3.06.2008 a solicitat plata pensiei de urmaș.
Potrivit dispozițiilor art. 66 lit. c din Legea nr. 19/2000, copiii au dreptul la
pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una din situațiile prevăzute la lit. a (până la vârsta de 16 ani) și b (dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani).
Invaliditatea contestatoarei a intervenit în anul 1997, la data la care aceasta
beneficia de pensie de urmaș și își continua studiile într-o formă de învățământ, respectiv era elevă la școala complementară, școală pe care a absolvit-o în anul 1998.
La data de 08.05.2006 a fost emisă Decizia asupra capacității de muncă
- prin care reclamanta a fost încadrată în gradul 0 de invaliditate, însă în prezent expertiza efectuată de către B concluzionează că aceasta se încadrează în gradul 3 de invaliditate.
Față de aceste împrejurări, în mod corect a reținut tribunalul că, și în situația în care s-ar considera că diabetul este o boală vindecabilă, ceea ce nu este cazul la momentul actual al științei medicale, dacă în anul 2006 contestatoarea ar fi fost în încadrată în gradul 0, iar la acest moment în gradul III de invaliditate, plata pensiei de urmaș trebuie să fie efectuată, deoarece bolnavul nu s-a vindecat, fiind evident că momentul ivirii invalidității este în anul 1997, în condițiile art. 66 lit. b și c din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește critica recurentei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, este nefondată, în condițiile în care, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Or, urmare admiterii acțiunii formulate de reclamantă, tribunalul a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, constând în onorariul de expertiză încuviințată de către instanță în dovedirea contestației formulată de reclamantă și a cărei temeinicie, prin admiterea sa, instanța a constatat-
Pentru toate aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 și 304^1 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul ales în Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.253 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - --- - - -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Grefier șef secție,
Red.
2 ex/29 mai 2009
fond- Tribunalul Dâmbovița
fond., -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
