Obligație de a face. Decizia 1200/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6880/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1200/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3809 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 10051/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/25.11.2008 atașată la fila 15 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 09.02.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3809/06.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze pensia reclamantului în baza OUG nr. 4/2005, urmând ca la stabilirea drepturilor acestuia să ia în considerare veniturile menționate în adeverințele nr. M 01.01.02/3/25.01.2007 și nr. M - eliberate de SC SA și în adeverința nr. 3801/12.07.2007 eliberată de Regionala CFR
Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei ca la stabilirea punctajului mediu anual să ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
În final, pârâta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- soluția instanței este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a dispozițiilor legale în ce privește recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului în raport de un stagiu de cotizare de 20 ani;
- reclamantul nu a beneficiat de nicio lege specială, singura facilitate fiind reducerea de vârstă pentru grupa de muncă potrivit art. 14 al Legii nr. 3/1977;
- Legea nr. 19/2000 a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de muncă, însă conform art. 18 alin. 2 "cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale";
- potrivit notelor interne trimise de CNPAS, activitatea desfășurată în grupa I de muncă la SC SA nu face obiectul "condițiilor speciale" din Legea nr. 19/2000, acestea fiind reîncadrate;
- în consecință, grupa I de muncă pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilată de Legea nr. 19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă;
- de aceea, stagiul complet de cotizare de 30 ani utilizat de Sector 6 este cel corect;
- instanța a reținut greșit că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în grupa I de muncă se aflau în situații similare cu persoanele ce au beneficiat de legi speciale, deși în Normele Tehnice de aplicare a HG nr. 1550/2004 emise de CNPAS cu nr. 5388/16.11.2004 se precizează clar care sunt pensiile cărora li se poate utiliza un stagiu complet de cotizare de 15, 20 și 25 ani;
- instanța a interpretat greșit legea, întrucât legiuitorul a încadrat strict, clar și limitativ, unele situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare, prin aceasta instanța încălcând principiul potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem";
- practic, instanța a extrapolat dispozițiile unei legi speciale în generalitatea spețelor în ceea ce privește lucrul în grupe de muncă, considerându-le identice;
- din considerentele sentinței reiese faptul că dacă instituția ar face aplicarea întocmai a legii, ar fi în culpă procesuală, pentru motivul că nu a generalizat aceste dispoziții tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrați în grupa I de muncă;
- faptul că instanța consideră că "pârâta nu a respectat dispozițiile legale", adică interpretarea "in extenso" a legii, reprezintă încălcarea legii de către ea însăși;
- obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, onorariu care oricum trebuia cenzurat de către instanță în temeiul art. 274 alin. 3 proc. civ. având în vedere speța și singurul termen de judecată, este dată cu încălcarea gravă a legii și a principiilor de drept, prin netemeinicia considerentelor sentinței.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004, având în vedere că intimatul-reclamant s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale autorului acțiunii conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, retroactiv, începând cu 01.12.2005.
O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării mărimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă, adică exact situația intimatului-persoană fizică.
Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești române conform art. 329.proc.civ. și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (cazul intimatului-reclamant), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Așa fiind, toate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ori că ar fi apreciat eronat probatoriul administrat în cauză, sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
Sunt neîntemeiate și criticile privind dispoziția de obligare a pârâtei la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant. În cauză sunt îndeplinite întrutotul cerințele impuse sub acest aspect de art. 274 alin. 1 proc. civ. întrucât recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, iar partea adversă a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, dovedind totodată și efectuarea acestor cheltuieli, constând din onorariul plătit avocatului ales.
Cât privește faptul că Tribunalul ar fi trebuit să facă aplicațiunea prevederilor art. 274 alin. 3 proc. civ. și să micșoreze onorariul avocatului ales al reclamantului, trebuie arătat în primul rând că doar instanța de fond era suverană sub acest aspect (legea folosește expresia "judecătorii au însă dreptul"), ceea ce înseamnă că partea eventual nemulțumită că nu s-a redus onorariul apărătorului ales al adversarului nu este îndreptățită să formuleze critici din acest punct de vedere.
În al doilea rând, în speță nu se justifica efectuarea unei asemenea operațiuni, deoarece chiar dacă pricina a fost soluționată la un singur termen de judecată, apărătorul ales al reclamantului și-a justificat, prin munca depusă (constând din redactarea acțiunii, depunerea acesteia la instanța competentă, propunerea și administrarea probelor necesare, susținerea concluziilor orale cu ocazia dezbaterilor în fond), suma de bani ce i-a fost achitată cu titlu de onorariu
În baza art. 316 proc. civ. se va face aplicațiunea corespunzătoare în recurs a disp. art. 274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în contradictoriu cu intimatul- reclamant, împotriva sentinței civile nr. 3809/06.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//13.03.2009
Jud.fond:,Fl.
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
