Recalculare pensii. Decizia 1199/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6774/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1199/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.3671 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9789/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/24.02.2009 atașată la fila 15 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant G, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 24.11.2008, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilănr.3671/29.04.2008 pronunțată în dosarul nr.9789/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta, în temeiul OUG nr.4/2005, să recalculeze începând cu 01.12.2005drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/30.03.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, au fost recalculate, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, determinându-se un punctaj mediu anual de 2,37047. La determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat de pârâtă un stagiu complet de cotizare de 30 ani, așa cum rezultă din anexele buletinului de calcul.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a criticat modalitatea de recalculare sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, susținând că trebuia să fie de 20 ani - pentru că a lucrat în grupa I de muncă, iar nu de 30 de ani.
Din actele dosarului, tribunalul reține că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului s-au deschis în anul 1998 și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977.
În cuprinsul deciziei inițiale de pensie se menționează că reclamantul a avut o vechime de 30 ani, 2 luni și 15 zile în grupa I de muncă, fapt confirmat și de mențiunile carnetului de muncă.
Astfel, s-a statuat că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Totodată, otrivit p. dispozițiilor art.2 alin. 1,3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii ne.19/2000, "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar " pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Tribunalul a reținut că potrivit art.4 din HG nr.478/1990 personalul din întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități de minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani și minimum 25 de ani în grupa a 11- de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Pârâta a considerat că numai în cazul unor asemenea acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 stagiul complet fiind de 30 de ani.
Instanța de fond a apreciat interpretarea pârâtei eronată, întrucât nu există nici o rațiune pentru a considera că solicitantul reclamant nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care nu derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare.
Câtă vreme reclamantul a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru grupa I de muncă impus de Legea nr.3/1977 și se putea pensiona la împlinirea vârstei de 50 de ani, este absurd să se considere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
A considerat tribunalul că într-adevăr stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant. În cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul a considerat că prin Normele Tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, instanța de fond a constatat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este, de exemplu, HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impunea cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Pe cale de consecință, constatând nerespectarea dispozițiilor legale, în baza art.87 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B în temeiul nr.OUG 4/2005, să recalculeze începând cu 01.12.2005 drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată conform art.274 Cod pr.civilă să plătească suma de 500 RON, către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru următoarele aspecte:
Soluția instanței este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a dispozițiilor legale în ce privește recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului în raport de un stagiu de cotizare de 20 ani. Reclamantul nu a beneficiat de nici o lege specială, singura facilitate fiind reducerea de vârstă pentru grupa de muncă potrivit art. 14 al Legii nr. 3/1977.
Legea nr.19/2000 a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de muncă, însă conform art.18 alin.2 "cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale".
Potrivit notelor interne trimise de CNPAS, activitatea desfășurată în grupa I de muncă la SC SA nu face obiectul "condițiilor speciale" din Legea nr. 19/2000, acestea fiind reîncadrate.
În consecință, grupa I de muncă pe Legea nr.3/1977 nu este asimilată de Legea nr.19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă. De aceea, stagiul complet de cotizare de 30 ani utilizat de Sector 6 este cel corect.
Instanța a reținut greșit că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în grupa I de muncă se aflau în situații similare cu persoanele ce au beneficiat de legi speciale, deși în Normele Tehnice de aplicare a HG nr.1550/2004 emise de CNPAS cu nr. 5388/16.11.2004 se precizează clar care sunt pensiile cărora li se poate utiliza un stagiu complet de cotizare de 15, 20 și 25 ani.
Tribunalul a interpretat greșit legea, întrucât legiuitorul a încadrat strict, clar și limitativ, unele situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare, prin aceasta instanța încălcând principiul potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem". Practic, instanța a extrapolat dispozițiile unei legi speciale în generalitatea spețelor în ceea ce privește lucrul în grupe de muncă, considerându-le identice.
Din considerentele sentinței reiese faptul că dacă instituția Casa de Pensii a Municipiului B ar face aplicarea întocmai a legii, ar fi în culpă procesuală, pentru motivul că nu a generalizat aceste dispoziții tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrați în grupa I de muncă. Faptul că instanța consideră că "pârâta Casa de Pensii a Municipiului B nu a respectat dispozițiile legale", adică interpretarea "in extenso" a legii, reprezintă încălcarea legii de către ea însăși.
Obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, onorariu care oricum trebuia cenzurat de către instanță în temeiul art. 274 alin. 3 Cod pr.civilă, având în vedere speța și singurul termen de judecată, este dată cu încălcarea gravă a legii și a principiilor de drept, prin netemeinicia considerentelor sentinței.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material aplicabile în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel, ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004, având în vedere că intimatul-reclamant s-a pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale autorului acțiunii conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, retroactiv, începând cu 01.12.2005.
O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării duratei stagiului complet de cotizare, prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoanele care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă, adică exact situația intimatului-persoană fizică.
Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr.40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art.329 Cod pr.civilă și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (cazul intimatului-reclamant), este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Așa fiind, toate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ori că ar fi apreciat eronat probatoriul administrat în cauză, sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
Sunt neîntemeiate și criticile privind dispoziția de obligare a pârâtei la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant. În cauză sunt îndeplinite întrutotul cerințele impuse sub acest aspect de art.274 alin.1 Cod pr.civilă, întrucât recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, iar partea adversă a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, dovedind totodată și efectuarea acestor cheltuieli, constând din onorariul plătit avocatului ales.
Cât privește faptul că Tribunalul ar fi trebuit să facă aplicațiunea prevederilor art.274 alin.3 Cod pr.civilă și să micșoreze onorariul avocatului ales al reclamantului, trebuie arătat în primul rând că doar instanța era suverană sub acest aspect (legea folosește expresia "judecătorii au însă dreptul"), ceea ce înseamnă că partea eventual nemulțumită că nu s-a redus onorariul apărătorului ales al adversarului nu este îndreptățită să formuleze critici din acest punct de vedere.
În al doilea rând, în speță nu se justifica efectuarea unei asemenea operațiuni, deoarece chiar dacă pricina a fost soluționată la un singur termen de judecată, apărătorul ales al reclamantului și-a justificat, prin munca depusă (constând din redactarea acțiunii, depunerea acesteia la instanța competentă, propunerea și administrarea probelor necesare, susținerea concluziilor orale cu ocazia dezbaterilor în fond), suma de bani ce i-a fost achitată cu titlu de onorariu
În baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.151/24.02.2009, aflată la fila 16 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.3671 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9789/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact-LG/2 ex./24.03.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
