Obligație de a face. Decizia 1208/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6866/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1208/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5074 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 13721/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 14.01.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5074/18.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, dispunându-se obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B să emită decizie prin care să recaluleze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu 01.02.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 2120/13.11.2007 emisă de SC SA.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4.proc.civ.), iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9);
- tribunalul a reținut că în mod greșit nu s-au luat în considerare adaosurile menționate în adeverința depusă de reclamantă, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității, prevăzut de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000;
- în privința acestor venituri, trebuie arătat că potrivit literaturii de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, în norme generale și speciale;
- normele generale au sfera cea mai largă de aplicare, în domeniul drepturilor de asigurări sociale având acest caracter Legea nr. 19/2000;
- normele speciale au sferă restrânsă de incidență, ele derogând de la dreptul comun și fiind de strictă interpretare;
- actele normative referitoare la sporuri au un asemenea caracter în materia asigurărilor sociale;
- normele speciale, precum cele cuprinse în OUG nr. 4/2005, se aplică cu prioritate;
- potrivit acestora, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent;
- așa fiind, obligarea la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe este nelegală și netemeinică;
- în concluzie, instanța a încălcat principiul de drept potrivit căruia norma specială derogă de la cea generală și se aplică cu întâietate.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și considerând că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, criticile exprimate în motivarea acestuia neputând fi primite.
Așa cum rezultă din conținutul adeverinței menționate în dispozitivul sentinței atacate, pentru veniturile suplimentare realizate de intimata-reclamantă în perioada în care a fost încadrată în muncă s-a calculat și virat contribuția asigurări sociale aferentă conform legii.
Așa fiind, nu se poate susține că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și că ar face parte dintre cele prev. de alin. 2 pct. VI din anexa I la OUG nr. 4/2005.
Dimpotrivă, câtă vreme angajatorul a calculat și virat pentru ele contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege la acel moment, înseamnă că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Aceasta înseamnă că trebuie luate în considerare la determinarea cuantumului drepturilor de pensie ale intimatei-persoane fizice, soluția contrară reprezentând o încălcare a principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
De altfel, adeverința menționată în dispozitivul sentinței atacate menționează faptul că veniturile la care face referire au avut caracter permanent și au fost incluse în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Toate cele ce preced demonstrează faptul că Tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii ori cu încălcarea principiului de drept, conform căruia normele speciale derogă de la cele generale și se aplică cu prioritate.
După cum s-a arătat mai sus, în speță nu sunt aplicabile prevederile alin. 2 pct. VI din anexa I la OUG nr. 4/2005, deoarece veniturile menționate în adeverință au avut caracter permanent. Așa fiind, nu se poate pune problema încălcării principiului juridic la care face referire recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 5074/18.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//13.03.2009
Jud.fond:,
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
