Obligație de a face. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/AS
Ședința publică de la 16 iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul - reclamant, domiciliat în lui, str. -, nr.101, împotriva sentinței civile nr.238/25.02.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA, cu sediul în,-, județul C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, lipsind intimata - pârâtă Utilaj.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Totodată a învederat faptul că intimata - pârâtă Utilaj a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Fiind întrebat, recurentul - reclamant arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe parata Utilaj, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa oblige parata sa ii elibereze o adeverință din care să rezulte ca a lucrat in această unitate in regim de 12 ore și că a beneficiat de spor de vechime si spor de condiții grele de muncă.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat anterior pârâtei eliberarea acestei adeverințe, dar a fost refuzat, invocându-se imposibilitatea de determinare a sporurilor din statele de plata ale societății. Totodată, reclamantul a
susținut ca programul de lucru la fosta Întreprindere de Utilaje pentru Construcții a fost de 10 ore, insa a lucrat si 11 si 12 ore pe zi.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: adresa nr. 1285/30.06.2008 emisa de parata, anexa la Decretul nr. 180/12.05.1979, adresa nr. 10955/23.07.1979 emisa de Centrala Dunăre Marea Neagră. Totodată, reclamantul a solicitat proba cu doi martori: si, proba încuviințata si administrata de instanța.
La termenul din 20.08.2008 reclamantul a precizat ca solicita ca parata sa ii elibereze o adeverința din care sa rezulte sporul de vechime, sporul de condiții grele de munca pentru perioada 01.07.1987-01.01.1991 si cel de regim de 12 ore pentru perioada aprilie 1990-aprilie 1991.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a eliberat reclamantului adeverința nr.1181/20.06.2008 referitoare la grupa a II a de munca de care a beneficiat in perioada 01.12.1976-01.05.1992 si adeverința nr. 1182/20.06.2008 prin care s-au stabilit perioadele si procentele in care reclamantul a beneficiat de spor de vechime in munca, de retribuție majorata si spor pentru condiții grele de munca.
Parata a mai susținut ca potrivit reglementarilor din acea perioada programul de lucru la canal era de 10 ore pe zi, iar orele prestate au fost retribuite ca ore normale de lucru.
S-a precizat că arhiva deținută nu este completă, nu conține foi de acord si nici pontaje, iar in lipsa unor documente originale angajatorul nu poate fi obligat sa elibereze adeverințe prin care sa ateste diferite împrejurări. Or, din statele de plată nu se pot determina sporurile cu caracter permanent deoarece acestea se întocmeau pe baza unor documente denumite "foi de lucru" care aveau termen de păstrare de numai 5 ani. În aceste foi de lucru se evidențiau lunar sumele realizate în acord global și toate celelalte drepturi bănești ce se cuveneau salariaților, astfel încât ștatele de plată începeau cu rubrica"salariul brut realizat" fără a se arăta componența acestuia.
Au fost anexate întâmpinării copiile adeverințelor nr.1181/20.06.2008 si nr. 1182/20.06.2008.
Procedând la soluționarea cererii, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv verificarea si identificarea in arhiva cu valoare practica a fostei unități a sporurilor cu caracter permanent pentru perioada 15.10.1976-01.05.1992, precum si a celor pentru condiții grele de munca si ore normate.
Prin sentința civilă nr. 238/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul fostei în funcția de mecanic și șofer în perioada 01.12.1976-01.05.1992.
Cum, potrivit propriei afirmații, societatea parata este succesoarea fostei Întreprinderi de Utilaj, fosta -, aceasta a eliberat reclamantului o serie de adeverințe privind sporurile obținute în activitatea în muncă.
Astfel, prin adeverința nr.1181/20.06.2008 (fila 24 dosar), s-a atestat că reclamantul a lucrat in grupa a II-a de munca 15 ani, 4 luni si 30 zile, iar prin adeverința nr. 1182/20.06.2008 (fila 25 dosar), s-a statuat ca reclamantul a primit un spor de condiții grele de 10% în perioada 01.04.1990-30.04.1991, spor de vechime in procent de 25% in perioada 01.04.1992-01.05.1992 si retribuție majorată.
Deoarece întreprinderea la care a lucrat reclamantul era angrenată în construcția ui Dunăre-Marea Neagră, salarizarea lui s-a făcut potrivit Decretului nr.180/1979 al Consiliului de Stat privind înființarea Administrației ui Dunăre Marea Neagră.
Potrivit anexei nr.3. a acestui decret (fila 7 dosar ) programul de lucru la unitățile implicate în această lucrare era de 10 ore pe zi retribuite ca ore normale de lucru; de asemenea, se acorda un spor pentru condiții grele de muncă (certificat printr-o adeverință și reclamantului) și un spor de șantier pentru personalul nelocalnic.
Cum reclamantul nu face parte din această categorie, nu a beneficiat de acest spor de șantier.
În privința sporului de vechime, instanța constată că, potrivit art.164 al.3.lit. a și b din legea nr. 19/2001, Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale de calcul a pensiilor este de: a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani; b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani. Pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.
Astfel, deoarece înainte de anul 1992, acest spor nu se înscria în carnetul de muncă, pentru eventuala recalculare a pensiei sale vor fi avute în vedere datele conținute de acest text legal, angajatorul neputând acorda alte sporuri decât acelea permise de lege.
In ce privește programul de lucru de 12 ore pe zi, prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza s-a stabilit ca in arhiva societății parate nu au fost identificate documente cu valoare practica-pontaje sau foi de lucru, din care sa reiasă componenta salariului brut al reclamantului, astfel încât nu se poate determina cu exactitate cuantumul acestor sporuri.
Sub acest aspect, declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului nu pot fi apreciate concludente fata de obiectul cererii deduse judecații. In lipsa unor înscrisuri pe baza cărora pârâta să poată determina sporurile de care a beneficiat reclamantul, înscrisuri care să cuprindă o evidență exactă a cuantumului acestor sporuri și a perioadei în care au fost acordate,susținerile unor martori, având caracter generic și nefiind susținute de alte probe administrate în cauză, nu pot constitui singure temeiul obligării societății pârâte la eliberarea unor adeverințe contrare evidențelor sale.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța reține că potrivit legii reclamantul nu putea beneficia de sporul de șantier si datorită funcției îndeplinite - șofer - acesta nu putea primi un spor de ore nenormate/lucru nenormat. Totodată, programul normal la canalul Dunăre Marea Neagră era de 10 ore/zi retribuit normal,iar actul de salarizare personalului angrenat în această lucrare nu prevedea nimic despre un "spor de canal" (anexa nr.3 a Decretului nr.180/1979 al Consiliului de Stat - având o enumerare limitativă). Având în vedere că angajatorul a eliberat deja o adeverință care conține sporurile de are a beneficiat reclamantul in activitatea desfășurata la aceasta întreprindere, sporuri care vor fi avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, cererea de eliberare a unei adeverințe care sa cuprindă și alte sporuri, în condițiile în care acestea nu rezultă din nici un document aflat in arhiva societății parate,este nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivare acesta a arătat următoarele: în mod eronat a reținut instanța că intimata i-ar fi eliberat adeverințe din care să rezulte toate sporurile salariale; nu este exact că ar fi avut un program de lucru de 10 ore, întrucât în carnetul de muncă era indicat un program de 8 ore și a fost retribuit suplimentar pentru orele lucrate în plus în "schimburi" și noaptea; intimata poate reface statele de plată întrucât are salariul indicat în carnetul de muncă și poate determina salariul pe oră la care să adauge sporurile; deși în adeverință pârâta a indicat sporul de vechime dor pentru o lună iar retribuția majorată doar pentru opt ani iar sporul de condiții grele doar pentru un an, a beneficiat în realitate de aceste sporuri în toată perioada în care a lucrat; înlăturarea declarațiilor martorilor pentru că nu se coroborează cu înscrisuri este greșită pentru că această probă a fost propusă tocmai pentru că pârâta nu a prezentat înscrisuri; în late cazuri acțiunea a fost admisă pentru foști angajați aflați în situații similare, indicându-se cazul lui.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat că sporurile pentru care recurentul solicită eliberarea adeverinței nu rezultă din nici o evidență a societății.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că pentru ca o persoană să poată beneficia de un calcul corect al drepturilor de pensie, în condițiile în care art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 stabilește modul în care se pot dovedi veniturile obținute în perioada contributivă, este necesar să se rețină în favoarea asiguratului și un drept de a i se elibera o adeverință care să ateste datele necesare pentru calculul pensiei, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a deținătorului fondului arhivistic de a elibera o astfel de adeverință.
În caz contrar, dreptul asiguratului la prestații de asigurări sociale ar fi afectat și nu ar mai avea un caracter efectiv câtă vreme ar fi pus practic în imposibilitate de a dovedi elementele esențiale pentru calculul pensiei indicate în art. 78 din Legea nr. 19/2000.
Deținătorul fondului arhivistic are însă obligația de a atesta doar acele date care rezultă din fondul arhivistic pe care îl deține iar nu și date care nu rezultă din acest fond arhivistic și numai pe baza susținerilor unei persoane.
Pe de altă parte, din prevederile Legii nr. 19/2000 rezultă că dovada veniturilor obținute în perioada stagiului de cotizare și a faptului că s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale se face cu înscrisuri, în principal carnetul de muncă și eventual cu adeverințe eliberate de angajator sau fostul angajator.
Astfel, art. 160 (5) din această lege prevede că dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale. Apoi, art. 161(2) prevede că în condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă. De asemenea, art. 162(1) prevede că pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuția de asigurări sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă. În sfârșit, art. 164 alin. (1) - (4) stabilește faptul că: la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă; la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă; la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare; pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.
În același sens sunt prevederile art.4 alin.3 din OUG nr. 4/2005 potrivit cu care "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
Așadar, proba cu martori nu poate suplini lipsa înscrisurilor și nu poate fi avută în vedere pentru stabilirea contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale.
Aceasta este o opțiune a legiuitorului care a înțeles să limiteze posibilitatea de probațiune la înscrisuri, spre deosebire de alte cazuri în care s-a prevăzut și posibilitatea de a proba cu alte mijloace de probă anumite împrejurări, inclusiv cu martori.
De asemenea, în lipsa unor înscrisuri doveditoare nu poate fi obligat angajatorul sau deținătorul fondului arhivistic să întocmească înscrisuri noi, privitoare la perioade anterioare, care să stea la baza unei adeverințe, și care să ateste anumite venituri ale fostului angajat, care nu rezultă din documentele contabile de evidență primară. Acesta nu poate fi obligat să ateste împrejurări referitoare la veniturile unei persoane și contribuția la asigurări sociale pe care nu le cunoaște și nici nu are cum să le cunoască în lipsa documentelor de evidență primară precum foi de prezență sau state de plată.
De altfel, martorii audiați au făcut afirmații generale privind condițiile de muncă și drepturile salariale și în mod evident nu exacte. Astfel, martorul a arăta că "prin anii 1982-1983 programul a fost mărit la 12 ore zilnic" iar "prin anii 1983 - 1984 programul de lucru a fost readus la 11 ore și apoi la 10 ore". Martorul a declarat că programul de lucru a fost de 10 ore până în 1982, 11 ore în 1982, 12 ore din 1983 și tot din 1983 s-a revenit la 10 ore, după care în anul 1984 părăsit unitatea.
Astfel de declarații, contradictorii și fără un grad suficient de precizie oricum nu pot fi avute în vedere în condițiile în care Legea nr. 19/2000 impune un mod de calcul al pensiei care are în vedere venitul exact din fiecare lună iar nu un venit aproximativ din perioada unor ani.
Legea nr. 19/2000 stabilește pe de altă parte că, în lipsa unor înscrieri în carnetul de muncă sau a unor înscrisuri care să ateste anumite sporuri sau venituri, se folosesc date prescrise de această lege care suplinesc absența altor date.
Declarațiile de martori nu pot suplini lipsa dovezii efectuării contribuțiilor de asigurări sociale pentru un anumit venit. De asemenea, acestea nu pot suplini lipsa dovezii că anumite venituri au avut un caracter permanent iar nu un caracter ocazional pentru a fi avute în vedere la calculul pensiei astfel cum impune OUG nr. 4/2005.
În cauză, instanța a administrat și proba cu expertiză contabilă, concluziile expertizei fiind în sensul că nu există în fondul arhivistic analizat înscrisuri care să confirme pretențiile recurentului. Or, deținătorul fondului arhivistic nu poate fi obligat să își asume răspunderea astfel cum prevede art.4 alin.3 din OUG nr. 4/2005 pentru date care nu rezultă din evidențele sale.
Obligația sa este doar aceea de a atesta existența unor date în documentele care fac parte din fondul arhivistic ceea ce înseamnă că în lipsa unor astfel de documente nu are cum să ateste datele pretins reale indicate de reclamant.
Pe de altă parte, în condițiile în care acte normative în vigoare în perioada în care s-a realizat stagiul de cotizare stabileau o anumită modalitate de salarizare sau un anumit program de lucru, nu poate fi obligat angajatorul să elibereze o adeverință care să contravină prevederilor legale în vigoare în perioada pentru care se solicită eliberarea adeverinței, mai ales în lipsa unor înscrisuri doveditoare întocmite în perioada relevantă care să ateste contrariul ca situație de fapt.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că ceea ce solicită reclamantul ca pârâta să adeverească ar contraveni prevederilor legale în vigoare în perioada pentru care se solicită adeverința, respectiv Decretului nr.180/1979 al Consiliului de Stat, care nu prevedea sporurile pretinse de recurent pentru categoria de personal din care făcea parte și pentru condițiile de lucru în care și-a desfășurat activitatea.
De asemenea, în lipsa unor date cuprinse în carnetul de muncă sau în alte înscrisuri, corect a reținut instanța că devin incidente prevederile art.164 al.3.lit. a și b din legea nr. 19/2001, situația recurentului încadrându-se în situația premisă prevăzută de acest text legal, acesta beneficiind deci la calculul pensiei de sporurile prevăzute în lege care suplinește astfel lipsa datelor referitoare la acest spor din evidențele fostului angajator.
Susținerile recurentului în sensul că ar fi beneficiat de anumite sporuri rămân simple afirmații fără suport probatoriu.
Deși face referire la înscrieri cuprinse în carnetul de muncă, recurentul nu a prezentat carnetul de muncă pentru a proba aceste afirmații.
De asemenea, în ceea ce privește situația unor terțe persoane, recurentul nu a probat că situația ar fi identică cu cea proprie, sub aspectul cererii formulate și a aspectelor de fapt și de drept concrete.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta nu poate fi obligată a elibera o altă adeverință decât cea eliberată deja.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul - reclamant, domiciliat în lui, str. -, nr.101, împotriva sentinței civile nr.238/25.02.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăSC SA, cu sediul în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - pt. - -
aflat în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red./dact. dec. jud. -/16.07.2009
dispozitiv gref.
2 ex./17.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
