Obligație de a face. Decizia 193/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.1075 din data de 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus concluzii scrise formulate de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii pentru a fi obligată să emită o nouă decizie prin care să-i recalculeze pensia în temeiul OUG nr.4/2005 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Reclamantul a mai solicitat pe perioada de 3 ani anteriori promovării actiunii, obligarea pârâtei la plata diferentei de pensie neacordată datorită luării greșite în calcul a stagiului complet de cotizare de 30 ani și nu de 20 ani așa cum este legal.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în anul 1994 prin decizia nr.-/12.12.1994 emisă de fostul Oficiu de Asigurări Sociale si Pensii de Stat și că a avut un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 30 de ani, 3 luni și 28 zile și de 3 ani 5 luni și 22 zile în grupa a-III-a de muncă.
Reclamantul a considerat că dreptul la pensie fiindu-i deschis în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 cuprinsă între 01.07.1977-31-03-2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevăzut în art.14 din Legea nr.3/1977 așa cum s-a statuat prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General a Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1075 din data de 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din decizia nr.-/12.12.1994 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă depusă la dosar, rezultă că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă în anul 1994, an în care condițiile de ieșire la pensie și de calculul pensiei erau reglementate prin Legea nr.3/1977 înlocuită în anul 2001 cu Legea nr.19/2000.
A mai reținut instanța de fond că în decizia nr.-/12.12.1994 s-a atestat că reclamantul a lucrat 30 de ani 3 luni și 28 zile în grupa I de muncă și 3 ani, 5 luni și 22 zile în grupa a-III-a de muncă, totalizând, ca efect al aplicării art.14 din Legea nr.3/1977, o vechime în muncă de 49 ani în care se prevedea că pentru fiecare an lucrat în grupa a I-a de muncă se ia în calcul un an și 6 luni.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.3/1977, în vigoare la data pensionării reclamantului "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 de ani bărbații are dreptul la pensie."
A apreciat instanța de fond că reiese din cele menționate anterior că întrucât reclamantul a lucrat în condiții deosebite de muncă încadrate în grupa a-I-a de muncă, a beneficiat de ieșirea la pensie înainte ca acesta să aibă vârsta standard de pensionare de 60 ani, la data ieșirii la pensie reclamantul având vîrsta de 53 ani.
Cu alte cuvinte, deși reclamantul a lucrat efectiv 34 ani a beneficiat, în temeiul art.14 din Legea nr.3/1977 de o vechime de 49 de ani, care conform art.16 din Legea nr.3/1977 i-a deschis dreptul la pensie înainte de împlinirea vîrstei de 60 ani.
Instanța de fond a subliniat faptul că vechimea totală în muncă de 49 ani determinată conform art.14 din Legea nr.3/1977 nu a avut nici un efect cu privire la cuantumul pensiei stabilite prin decizia nr.-/12.12.1994, care s- făcut după regulile și metodologia prevăzută în Legea nr.3/1977, singura consecință fiind aceea că reclamantul a ieșit la pensie înainte de vârstă legală de 60 ani.
S-a mai reținut instanța de fond că Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, în vigoare începând cu 01.04.2001 a stabilit un nou mod de calcul al pensiilor.
Astfel, art.76 alin.1 din această lege prevede că începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.
Determinarea punctajului mediu anual realizat se face, potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000 " prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa 3".
Cu privire la asigurații care au lucrat în condițiile speciale de muncă, instanța de fond a reținut că alineatul 2 al art.77 din Legea nr.19/2000 prevede că, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiul de cotizare prevăzut în acest articol, respectiv de 20 ani.
Potrivit art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestor legi constituie stagiu de cotizare.
Prin Ordonanța de Urgență nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit, conform art.1, că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Reclamantului, fiindu-i stabilită pensia anterior datei de 01.04.2001, în baza Legii nr.3/1977 rezultă că recalcularea pensiei i se face potrivit regulilor stabilite prin OUG nr.4/2005
Art.2 alin.1 din G nr.4/2005 statuează că recalcularea pensiei se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Referitor la determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, s-a reținut că art.4 alin.2 din G nr.4/2005 prevede că această
determinare se face cu respectarea Normelor Metodologice aprobate prin G nr.1550/2004 privind efectuarea operațiilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare date de 01.04.2001.
Astfel, în conformitate cu art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin G nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-a deschis între 01.07.1977- 31.03.2001 stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000 "stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei și 35 ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia pornindu-se de la 25 ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevederilor în anexa 3."
Noțiunea de stagiu complet de cotizare prevăzut în art.41 alin.1 și 4 din Legea nr.19/2000 corespunde noțiunii de vechime în muncă necesară pentru ieșirea la pensie prevăzută în art.8 din Legea nr.3/1977 necesară deschiderii dreptul la pensie pentru limită de vârstă, care era stabilit la 30 de ani pentru bărbați.
A apreciat instanța de fond că raportat la aceste dispozitii legale, concluzia care se desprinde este aceea că stabilirea stagiului complet de cotizare, în ce-l privește pe reclamant se face potrivit Legii nr.3/1977 în vigoare la data ieșirii acestuia la pensie și acest stagiu este de 30 zile și nu de 20 de ani prevăzut în art.43 alin.1 cu referire la art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000, care se aplică numai celor pensionați după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, așa cum pretinde reclamantul.
A mai reținut instanța de fond că în sensul celor reținute mai sus s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite prin decizia nr.40/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii și a statuat că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 3 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-a deschis în intervalul 01.07.1977- 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304 pct.8, 9 și art.3041Cod procedură civilă.
A arătat recurentul, în esență, că prima instanță a interpretat în mod greșit disp.art.14 din Legea nr.3/1977.
A precizat recurentul că a lucrat 30 de ani, 3 luni, 28 zile în grupa I de muncă astfel încât determinarea punctajului mediu anula trebuia să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul disp.OUG4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Astfel, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în cauză și disp. art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarelor considerente:
Curtea reține că prin Decizia în interesul legii nr.40 din 22 septembrie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că ispozițiile art.77 alin. (2) raportat la art.43 alin. (1) și (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În considerentele acesteia s-a arătat că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare, în vederea determinării punctajului mediu,este cel prevăzut de legea în vigoare la data pensionării.
În acest sens s-a reținut că, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin.(3) al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art.77 alin.(2) din Legea nr.19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Prin aceeași decizie, care este obligatorie, potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, s-a mai constatat că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 iar prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art. 3 din normele metodologice).
Numai asigurații care și-au desfășurat activitatea îngrupe specialede muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare și este stabilit de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În raport de această dezlegare, Curtea constată că soluția primei instanțe este corectă fiindcă reclamantul, căruia i s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu și-a desfășurat activitatea îngrupe specialede muncă, pentru care sunt incidente acte normative cu caracter special((zona I și II de radiații, persoanele cu handicap, personalul navigant și cel artistic) și drept urmare a beneficiat de dispozițiile Legii nr.3/1977 în sensul facilităților acordate de acest act normativ persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă adică acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care potrivit disp.art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.1075 din data de 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./18.02.2010
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond-; G
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
