Obligație de a face. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.38
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B,- Bis,. 2 CFR,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 981 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii B cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus concluzii scrise formulate de intimata-pârâtă Casa de Pensii
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B pentru a fi obligată să emită o nouă decizie prin care sa-i recalculeze pensia în temeiul OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în anul 1998, prin decizia nr.- emisă de fostul Oficiu de Asigurări Sociale si Pensii de Stat și că a avut un stagiu de cotizare în grupa a-II-a de muncă de 28 de ani, 9 luni si 0 zile și de 5 luni si 11 zile în grupa a-III-a de muncă.
Reclamantul a considerat că dreptul la pensie fiindu-i deschis în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 cuprinsă între 01.07.1977-31-03-2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevăzut în art.14 din Legea nr.3/1977 așa cum s-a statuat prin Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general a Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 981 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
Din decizia nr.-/24.03.1998 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă depusă la dosar ( fila 6) rezultă că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă în anul 1998, an în care condițiile de ieșire la pensie si de calculul pensiei erau reglementate prin Legea nr.3/1977 înlocuită în anul 2001 cu Legea nr.19/2000.
În decizia nr. -/24.03.1998 s-a atestat că reclamantul a lucrat 30 de ani 11 luni si 5 zile în grupa I de muncă si 5 luni și 11 zile în grupa a-III- a de muncă, totalizând, ca efect al aplicării art.14 din Legea nr.3/1977, o vechime în muncă de 46 ani în care se prevedea că pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a de muncă se ia în calcul, peste fiecare an lucrat în această grupă, un an și 3 luni.
Potrivit art. 8 alin 1 din Legea nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării reclamantului, "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 de ani bărbații are dreptul la pensie."
Reiese din cele menționate mai sus că, pentru faptul că reclamantul a lucrat în condiții deosebite de muncă încadrate în grupa a-II-a de muncă, a beneficiat de ieșirea la pensie înainte ca acesta să aibă vârsta standard de pensionare de 60 ani. La data ieșirii la pensie reclamantul avea vârsta de 54 ani.
Cu alte cuvinte deși reclamantul a lucrat efectiv 28 ani a beneficiat, în temeiul art.14 din Legea nr. 3/1977 de o vechime de 34 de ani care, conform art.16 din Legea nr.3/1977, i-a deschis dreptul la pensie înainte de împlinirea vârstei de 60 ani.
Instanța a subliniat că vechimea totală în muncă de 34 ani determinată conform art.14 din Legea nr.3/1977 nu a avut nici un efect cu privire la cuantumul pensiei stabilite prin Decizia nr.-/14.11.1994, aceasta fiind făcută după regulile si metodologia prevăzute în Legea nr.3/1977, singura consecință fiind aceea că reclamantul a ieșit la pensie înainte de vârsta legală de 60 ani.
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, în vigoare începând cu 01.04.2001, a stabilit un nou mod de calcul al pensiilor. Astfel, art.76 alin.1 din această lege prevede că, începând cu data înscrierii la pensie, cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.
Determinarea punctajului mediu anual realizat se face, potrivit art.77 alin1 din Legea nr.19/2000 "prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa 3".
În ceea ce îi privește pe asigurații care au lucrat în condițiile speciale de muncă, alineatul 2 al art.77 din Legea nr.19/2000 prevede că, în situația asiguraților prevăzuți la art 43, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiul de cotizare prevăzut în acest articol, respectiv de 20 ani.
Potrivit art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestei legi, constituie stagiu de cotizare.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit, conform art.1 din aceeași lege, că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Reclamantului, fiindu-i stabilită pensia anterior datei de 01.04.2001 în baza Legii nr.3/1977, rezultă că recalcularea pensiei i se face potrivit regulilor stabilite prin OUG nr. 4/2005.
Art. 2 alin. 1 din G nr. 4/2005 statuează că recalcularea pensiei se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Referitor la determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, art. 4 alin. 2 din G nr. 4/2005 prevede că această determinare se face cu respectarea Normelor Metodologice aprobate prin G nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare date de 01.04.2001.
Astfel, în conformitate cu art. 2 alin. 3 din Normele Metodologice aprobate prin G nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis între 01.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "Stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei și 35 ani pentru bărbați Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa 3."
Noțiunea de stagiu complet de cotizare prevăzut în art. 41 alin. 1 și 4 din Legea nr. 19/2000 corespunde noțiunii de vechime în muncă necesară pentru ieșirea la pensie prevăzută în art. 8 din Legea nr. 3/1977 necesară deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, care era stabilit la 30 de ani pentru bărbați.
Raportat la aceste dispoziții legale, concluzia primei instanțe este aceea că stabilirea stagiului complet de cotizare în ce-l privește pe reclamant, se face potrivit Legii nr. 3/1977 în vigoare la data ieșirii acestuia la pensie si acest stagiu este de 30 ani si nu de 20 de ani prevăzut în art. 43 alin. 1 cu referire la art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, care se aplică numai celor pensionați după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, așa cum pretinde reclamantul.
În sensul celor reținute mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr.40/2008 când, admițând recursul în interesul legii, a statuat că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin1 si 3 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie
s-au deschis în intervalul 01.07.1977- 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului său, recurentul a arătat că, în raport de data la care drepturile de pensie au fost stabilite, respectiv 24.03.1998, la recalculare se aplică disp. art. 4 alin. 1 din OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentele aflate în păstrarea Casei Teritoriale de Pensie, cu respectarea prevederilor HG 1550/2004.
S-a mai arătat că disp. art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977, în cazul recurentului fiind de 20 de ani.
Deși recurentul achiesează că, într-adevăr, Legea 3/1977 consacra cu caracter de principiu stagiul de cotizare de 30 de ani, totuși, stagiul de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor care lucrau în gr. I de muncă și 25 de ani pentru grupa II de muncă sau au lucrat ca personal navigant, iar în cazul nevăzătorilor era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
În consecință, recurentul consideră că fiind vorba despre un stagiu de cotizare consacrat de art. 14 alin. 1 și 2 din Legea 3/1977, care este o normă specială, determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor prevăzută de OUG 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
S-a depus la dosar practică judiciară.
În recurs nu s-au administrat alte probe noi.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile în cauză și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din decizia nr.-/24.03.1998 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă depusă la dosar ( fila 6 dosar fond) rezultă că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă în anul 1998, sub imperiul Legii nr.3/1977 înlocuită în anul 2001 cu Legea nr.19/2000.
În decizia nr. -/24.03.1998 s-a atestat că reclamantul a lucrat 30 de ani 11 luni si 5 zile în grupa I de muncă si 5 luni și 11 zile în grupa a-III- a de muncă, totalizând, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr.3/1977, o vechime în muncă de 46 ani în care se prevedea că pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a de muncă se ia în calcul, peste fiecare an lucrat în această grupă, un an și 3 luni.
Deci, pentru faptul că reclamantul a lucrat în condiții deosebite de muncă încadrate în grupa a-II-a de muncă, a beneficiat de ieșirea la pensie înainte ca acesta să aibă vârsta standard de pensionare de 60 ani. La data ieșirii la pensie reclamantul avea vârsta de 54 ani.
Cu alte cuvinte deși reclamantul a lucrat efectiv 28 ani a beneficiat, în temeiul art.14 din Legea nr. 3/1977 de o vechime de 34 de ani care, conform art.16 din Legea nr.3/1977, i-a deschis dreptul la pensie înainte de împlinirea vârstei de 60 ani.
Vechimea totală în muncă de 34 ani determinată conform art.14 din Legea nr.3/1977 nu a avut nici un efect cu privire la cuantumul pensiei stabilite prin Decizia nr.-/14.11.1994, aceasta fiind făcută după regulile si metodologia prevăzute în Legea nr.3/1977, singura consecință fiind aceea că reclamantul a ieșit la pensie înainte de vârsta legală de 60 ani.
Fiindu-i stabilită pensia anterior datei de 01.04.2001 în baza Legii nr.3/1977, rezultă că reclamantului i se face recalcularea pensiei potrivit regulilor stabilite prin OUG nr. 4/2005.
Însă, art. 2 alin. 1 din G nr. 4/2005 statuează că recalcularea pensiei se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000. în continuare, art. 4 alin. 2 din G nr. 4/2005 prevede că această determinare se face cu respectarea Normelor Metodologice aprobate prin G nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare date de 01.04.2001.
Conform art. 2 alin. 3 din Normele Metodologice aprobate prin G nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis între 01.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 statuează că stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei și 35 ani pentru bărbați iar atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa 3. Noțiunea de stagiu complet de cotizare prevăzut în art. 41 alin. 1 și 4 din Legea nr. 19/2000 corespunde noțiunii de vechime în muncă necesară pentru ieșirea la pensie prevăzută în art. 8 din Legea nr. 3/1977 necesară deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, care era stabilit la 30 de ani pentru bărbați.
Ca atare, stabilirea stagiului complet de cotizare în ce-l privește pe reclamant este de 30 ani si nu de 20 de ani astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr.40/2008 când, admițând recursul în interesul legii, a statuat că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin1 si 3 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie
s-au deschis în intervalul 01.07.1977- 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în B,- Bis,. 2 CFR,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 981 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii B cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -
GREFIER,
Operator ded ate cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
5 ex./27.01.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Emis 2 comunicări/1.02.2010
Grefier,
1.
2. Casa de Pensii B
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
