Obligație de a face. Decizia 951/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 6473/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 951R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER: - -
********************
Pe rol, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 5934 din data de 02.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant, reprezentat de apărătorul său ales, d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 37/18.02.2010, lipsind recurentul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurentul-pârât a solicitat prin cererea de recurs judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, iar intimatul-reclamant, prin cererea înregistrată la data de 22.02.2010, a solicitat ca dosarul să fie strigat la sfârșitul ședinței, arătând că apărătorul său este implicat într-o altă cauză, aflată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant arată că renunță la cererea formulată, privind apelarea cauzei la finele ședinței, declară că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Curtea, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului-reclamant, în combaterea recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat aprobarea transferului dreptului de pensie din sistemul public de pensii, în sistemul pensiilor militare de stat, ceea ce presupune încetarea pensiei din sistemul public și deschiderea acesteia în sistemul pensiilor militare, iar între cele două sisteme de pensii sunt recunoscute reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie și a altor drepturi de asigurări sociale. Apreciază că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 164/2001 sunt aplicabile în cauză.
Intimatul, prin avocat, depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5934/02.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii și, în consecință, a dispus anularea deciziei nr. -/7.04.2009 de respingere a cererii de acordare a pensiei militare de stat.
A obligat intimata să emită o decizie de pensionare, prin care să se aprobe transferul drepturilor de pensie ale reclamantului, din sistemul public de pensii, în sistemul pensiilor militare de stat, cu plata drepturilor de pensie începând cu data de 17.11.2008.
A obligat pârâta la plata sumei de 1.000 lei (RON), reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 149.707/19.07.1995 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a sectorului 2 B s-au stabilit, începând cu data de 01.08.1995, drepturile de pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
A mai reținut că ulterior, la data de 17.11.2008, reclamantul a solicitat intimatei să îi aprobe transferul drepturilor de pensie, din sistemul public, în sistemul pensiilor militare, cerere care nu a fost, însă, soluționată favorabil.
Instanța de fond a avut în vedere că sistemul pensiilor militare de stat și asigurărilor sociale este reglementat de Legea nr. 164/2001, lege specială prin raportare la Legea nr. 19/2000, precum și dispozițiile art. 194 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, între sistemul public de pensii și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale se recunosc reciproc stagiile de cotizare, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă.
De asemenea, a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 164/2001, conform cărora dreptul la pensie al cadrelor militare este garantat de stat și se exercită în condițiile legii, iar potrivit prevederilor art. 3 beneficiază de acest drept cadrele militare în activitate, în rezervă, sau în retragere.
Tribunalul a constatat, având în vedere datele menționate în adresa nr. 219/04.03.2009 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, că reclamantul îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. a) și art. 11 lit. a) raportate la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 164/2001, pentru a fi beneficiarul unei pensii de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât perioada lucrată în cadrul, ca ofițer, este de 19 ani 5 luni și 2 zile.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât arată că sentința civilă pronunțată în cauză de Tribunalul București este nelegală și netemeinică, încălcând caracterul constituțional al dispozițiilor art. 20 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată și al art. 194 din Legea nr. 19/2000, republicată, modificată și completată, întrucât le conferă un caracter retroactiv, în timp ce acestea dispun, în mod evident, numai pentru viitor, fără a conține și norme derogatorii.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este lipsită de temeinicie, nefiind motivată în drept.
Susține că nu s-a pus în discuție vocația intimatului-reclamant la pensie militară - dacă ar fi îndeplinit condiția vechimii în serviciu ca militar, cerută de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată, ci dacă pensia primită în prezent de acesta în sistemul public este revizuibilă, sub aspectul diminuării acesteia. Cum sistemul public a preluat, la data de 01.04.2001, pensiile aflate în plată, recalculându-le, întreaga vechime în muncă a unei persoane a devenit "stagiu de cotizare".
Recurentul-pârât învederează instanței de recurs că intimatul-reclamant este pensionar în sistemul public, în baza Deciziei nr. 149.707/19.07.1995, emisă de Casa de Pensii a Sectorului 2, fiind beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, drept de pensie solicitat și stabilit în condițiile Legii nr. 3/1977.
Invocă dispozițiile art. 180 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, republicată, cu modificările și completării ulterioare, care prevăd că:"La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat și pensiile suplimentare, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul prezentei legi.".
Arată că în cazul dedus judecății, intimatul-reclamant este pensionar cu pensie la zi, calculată pentru toată vechimea, deoarece dispozițiile art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, republicată, modificată și completată, prevăd că: "Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare.".
Așadar, arată recurentul-pârât, vechimea în serviciu a intimatului-reclamant a fost recunoscută (asimilată) ca stagiu de cotizare, cuantumul pensiei fiind direct proporțional cu întreaga vechime realizată, atât în muncă, cât și în serviciu - în raport de drepturile bănești obținute în perioada de activitate, în cadrele militare permanente.
Susține că în situația respingerii recursului declarat în cauză ar interveni imposibilitatea executării hotărârii instanței de fond, întrucât din dispozitivul sentinței nu reiese dacă transferul drepturilor de pensie ale reclamantului se referă la întreaga vechime în muncă (militară și civilă) ce urmează a fi valorificată în sistemul militar sau numai la vechimea în serviciu, definită la art. 17 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată, aspect care, în mod evident, trebuia clarificat, ținând seama de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată și ale art. 194 din Legea nr. 19/2000 republicată, modificată și completată.
Recurentul-pârât învederează instanței de recurs că printr-o astfel de soluție se adaugă la lege, deși prevederile art. 53 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată sunt stricte și imperative: " Stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de organele de pensii", fără să se prevadă și posibilitatea emiterii unei decizii de transfer de drepturi.
Consideră, așadar, că hotărârea încalcă principiul statuat în art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată, potrivit căruia cadrele militare care îndeplinesc condițiile de pensionare ulterior trecerii în rezervă pot beneficia de pensie în raport de vechimea în serviciu, prevăzută la art. 17 din lege, precum și că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată, întrucât acestea se referă la deschideri noi (ceea ce nu este și cazul intimatului-reclamant), astfel că admiterea cererii de transferare a drepturilor de pensie, integral sau parțial, este vădit lipsită de temeinicie.
Susține că din interpretarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată și ale art. 160 și art. 180 din Legea nr. 19/2000, republicată, modificată și completată, rezultă că, după luna aprilie 2001, pensia dintr-un sistem se stabilește doar pentru activitatea desfășurată (și asigurată) în acel sistem, ceea ce conduce la concluzia că nu este permis să se solicite pensie în sistemul militar, atâta timp cât acea vechime este luată în calcul și asimilată ca stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.
De altfel, arată recurentul-pârât, o pensie reprezintă un drept social care înlocuiește venitul salarial din momentul în care activitatea salarială nu se mai exercită, ca urmare a apariției riscului asigurat. În cazul intimatului-reclamant, riscul asigurat a intervenit anterior îndeplinirii condițiilor de pensionare din sistemul militar, motiv pentru care acesta este deja beneficiarul unei pensii al cărui cuantum este stabilit pentru toată vechimea realizată.
Mai invocă și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată, se referă la, cadrele militare care îndeplinesc condițiile de pensionare după trecerea în rezervă și care au dreptul la un venit (pensie, în timp ce intimatul-reclamant era deja pensionar la data depunerii cererii (17.11.2008), drepturile de pensie de care beneficiază acesta fiind corespunzătoare întregii vechimi realizate, în calitate de militar și salariat civil.
Învederează instanței de recurs că singura posibilitate ca intimatul-reclamant să fi avut dreptul la pensie militară (art. 2 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată) ar fi fost determinată de situația în care, la stabilirea pensiei în sistemul public, ar fi cerut să nu fie luată în calcul vechimea ca militar, astfel că, pentru această perioadă, i s-ar fi stabilit pensie militară, în condițiile dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată.
Recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor apreciază că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică și sub aspectul obligației stabilite de instanța de judecată în sarcina sa de a plăti reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei (RON), pentru următoarele considerente:
Pentru a dispune în sensul admiterii cererii deduse judecății, era necesar ca intimatul-reclamant să facă dovada, potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, că suma solicitată reprezintă cheltuielile ocazionate de judecarea prezentei cauze, prin prezentarea unor documente justificative care să stabilească că suma de bani reprezintă onorariul avocațial.
Astfel, recurentul-pârât apreciază că, pentru stabilirea cheltuielilor judiciare constând în onorariul de avocat, trebuie avută în vedere munca depusă de avocat în redactarea cererii de chemare în judecată, numărul de termene pe parcursul cărora s-a judecat cererea, precum și prezentarea acestuia la termenele acordate de instanță.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 1 Cod proc. civilă, partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, regula fiind că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, însă atât verbal, prin avocat, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de recurentul-pârât în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimatul-reclamant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
motivele de recurs formulate de recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor, Curtea reține că, prin acțiunea cu care a investit instanța de fond (contestația formulată), reclamantul (ale cărui drepturi de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite, în sistemul public de pensii, începând cu data de 01.08.1995, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977), a solicitat anularea deciziei nr. -/7.04.2009 prin care a fost respinsă cererea sa privind acordarea pensiei militare de stat.
Astfel, Curtea constată că, prin cererea formulată la data de 17.11.2008, depusă la Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii, intimatul-reclamant a solicitat transferul drepturilor sale de pensie, din sistemul public, în sistemul pensiilor militare, însă această cerere nu i-a admisă.
Cererea intimatului-reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora:
"(1) Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrarii în vigoare a prezentei legi,inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea in munca sau vechimea in serviciu, in vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de varsta, de invaliditate si de urmas, precum si a altor drepturi de asigurari sociale prevazute de prezenta lege.".
Sistemul pensiilor militare de stat și asigurărilor sociale este reglementat printr-olege specială - Legea nr. 164/2001privind pensiile militare de stat-, act normativ ce cuprinde dispoziții derogatorii de la dispozițiile generale ale Legii nr. 19/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000:
"(1) Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrarii în vigoare a prezentei legi,inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea in munca sau vechimea in serviciu, in vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de varsta, de invaliditate si de urmas, precum si a altor drepturi de asigurari sociale prevazute de prezenta lege.".
Curtea reține că, din înscrisurile depuse, în copie, în dosarul de fond, respectiv adresa din nr. 319/04.03.2009 a Casei de Pensii a Municipiului B și din carnetul de muncă (aflate la filele 7 - 16), rezultă că intimatul-reclamant îndeplinește cerințele statuate prin dispozițiile art. 10 lit. a) și art. 11 lit. a) raportate la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 164/2001, pentru a beneficia de pensia de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât a activat ca ofițer în cadrul vreme de 19 ani 5 luni și 2 zile, aspect ce a fost reținut în mod corespunzător și de către prima instanță.
Astfel, Curtea are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 164/2001:
"Sistemul pensiilor militare de stat cuprinde:
a) pensia de serviciu;
b) pensia de invaliditate;
c) pensia de urmaș.".
Conform dispozițiilor art. 11 din aceeași lege:
" Pensia de serviciu poate fi:
a) pentru limită de vârstă;
b) anticipată;
c) anticipată parțială.".
totodată, potrivit dispozițiilor art. 12 lit. a) din același act normativ:
"Au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cadrele militare în activitate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a)vârsta de 55 de ani; -".
Cum, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 164/2001, sus-menționată, dreptul la pensie al cadrelor militare este garantat de stat și se exercită în condițiile legii și cum, potrivit dispozițiilor art. 3, din aceeași lege,beneficiază de acest drept cadrele militare în activitate, în rezervă, sau în retragere, Curtea apreciază că nu exista nici un temei pentru a fi respinsă, de către - Casa de Pensii, cererea prin care intimatul-reclamant a solicitat transferul drepturilor sale de pensie, din sistemul public, în sistemul pensiilor militare, pentru a beneficia de pensia militară de serviciu.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, apreciază că sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, criticile formulate de recurentul-pârât, iar sentința atacată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută ca atare.
Curtea apreciază că nu numai criticile referitoare la fondul dreptului dedus judecății sunt nefondate, urmând a fi înlăturate, ci și cele referitoare la cheltuielile de judecată la care a fost obligat ministerul pârât, prin hotărârea fondului.
În acest sens, Curtea reține că în mod corect, instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, a constatat că recurentul-pârât a căzut în pretenții, cât timp acțiunea introductivă formulată de intimatul-reclamant a fost admisă.
Totodată, mai reține că nu există nici un temei care să justifice micșorarea onorariului de avocat avansat de către intimatul-reclamant cu prilejul judecății, în fond, a prezentei cauze -micșorarea sau majorarea acestora putându-se face doar motivat- întrucât nu sunt îndeplinite cerințele statuate prin dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civilă, potrivit cărora:
"Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de cate ori vor constatamotivatcă sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.".
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - Casa de Pensii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 5934 din data de 02.10.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 29.03.2010
Jud. fond: ;
Dalina.
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
