Obligație de a face. Decizia 952/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 7043/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 952R
Ședința publică de la 23februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI reprezentată legal prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 7189/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și petenta, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, personal, lipsind recurenta și intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 Cod procedură civilă, precum și că intimata formulat întâmpinare și care a fost depusă la dosarul cauzei în data de 10.02.2010, prin serviciul registratură, după care:
Curtea, constatând că în cauză nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul Intimatei în combaterea recursului.
Intimata, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7189 din data de 16.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de petenta, în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a fost obligată intimata Primăria Municipiului B să elibereze petentei o adeverință privind sporul pentru munca prestată în timpul nopții, conform Ordinului nr. 687/15.09.2006; a fost respinsă acțiunea față de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca prematur introdusă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, petenta a solicitat obligarea intimatei Primăria Municipiului B la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul pentru munca prestată în timpul nopții, precum și obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie, cu luarea în considerare și a veniturilor reprezentând sporul pentru munca prestată în timpul nopții.
Prima instanță a reținut că, la data de 30.04.2009, intimata Primăria Municipiului Bae liberat petentei adeverința nr.1433/- referitoare la sporul obținut în perioada 01.12.1967-01.10.1983.
Conform art.169 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit alin.2 cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli ca și cele prevăzute pentru stabilirea ei.
Potrivit art. 4 alin.3 din OUG nr.4/2005 sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare se dovedesc prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori și care poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea acestora.
Fiind vorba de sporul pentru munca prestată în timpul nopții, Ordinul nr.687 din 15.09.2006 prevede forma pe care trebuie s-o îmbrace această adeverință și toate rubricațiile, pe care trebuie să le cuprindă, pentru a putea produce efecte juridice, respectiv pentru ca intimata Casa de pensii să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie.
Tribunalul a constatat că adeverința eliberată de Primăria Municipiului B petentei nu respectă prevederile legale, respectiv forma prevăzută de Ordinul nr.687/2006, prin aceasta fiind atins grav dreptul petentei la o pensie stabilită în mod corect și proporțional cu veniturile realizate și stagiile de cotizare.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a obligat intimata Primăria Municipiului B să elibereze petentei o adeverință privind sporul pentru munca presetată în timpul nopții, în conformitate cu Ordinul nr.687/15.09.2006.
Referitor însă la cererea petentei în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, Tribunalul a considerat că cererea, având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a sporului pentru munca prestată în timpul nopții, este prematur introdusă. Astfel, prin raportare la prevederile legale menționate anterior, Casa de Pensii poate proceda la recalcularea drepturilor de pensie, doar după ce petentei i se va elibera o adeverință în acest sens și pe care o va depune la intimata Casa de pensii.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B reprezentată legal prin PRIMARUL GENERAL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta arată că, în fapt, petenta, a înregistrat o cerere pe rolul Tribunalului București Secția a VIII - a Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, menționând că a solicitat Primăriei Municipiului B eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul obținut pentru orele de noapte lucrate lunar. Această adeverință a fost depusă la Casa de Pensii a Municipiului B în scopul recalculării pensiei, însă cererea a fost respinsă motivat de faptul că adeverința eliberata nu întrunește condițiile Ordinului nr.687/2006.
Susține că este atașată la dosarul cauzei adeverința, prin care Primăria Municipiului B comunică petentei, sporul acordat acesteia, pentru perioada 01.12.1967 - 01.10.1983
Recurenta învederează că instanța nu s- pronunțat decât asupra formei acestei adeverințe, și nu pe fondul acesteia care ar fi eventualele neregularități din această adeverință.
Recurenta susține că a răspuns în ceea ce privește sporul acordat pentru munca de noapte prestata de reclamanta în perioada susmenționata, neexistând în acest caz nici o culpa în ceea ce privește fondul cauzei.
Față de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata.
În drept își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art.304 pct.9. pr. civ.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat încuviințarea nici unui mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta, în calitate de angajator al lui, are obligația de a elibera o adeverință, care să cuprindă împrejurarea că în anumite perioade de activitate, anterioare datei de 1 aprilie 2001, salariatul respectiv a prestat muncă organizată pe schimburi și că a beneficiat de sporul prevăzut de lege pentru munca prestată în timpul nopții.
Aceste adeverințe se eliberează de către angajator, conform dispozițiilor pct.4 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.687/2006, în cuprinsul căruia se stipulează că "adeverințele prevăzute la pct. 1 vor fi întocmite și eliberate, conform modelului prevăzut în anexa la prezenta procedură, numai după consultarea documentelor aflate în evidențele angajatorilor sau deținătorilor de arhive".
Astfel, recurentul, în calitate de angajator, are obligația de a elibera la cerere, o adeverință, care să ateste împrejurarea că salariatul a desfășurat activitate în condiții de noapte. Această adeverință, pentru a fi valorificată, trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute în Ordinul nr.687/2006. Obligația de a elibera o adeverință în forma legală revine angajatorului.
Curtea reține că, în cauza de față, adeverința nr.1433/-/30.04.2009, aflată la filele 2-5 din dosarul de fond, nu este completă deoarece nu cuprinde coloana a 4 din formularul de adeverință, respectiv rubrica "procentul mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții".
Această rubrică trebuie completată de către fostul angajator, deoarece acesta deține toate evidențele foștilor salariați, iar răspunderea pentru legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele revine angajatorilor, care le întocmesc și le eliberează.
Curtea reține că Casa de Pensii nu are atribuții în completarea, verificarea sau modificarea datelor din cuprinsul adeverințelor depuse de către pensionari în dosarele de pensii. Casele de Pensii au obligația legală de a ține cont de aceste adeverințe, iar nu de a desfășura o activitate de cercetare a elementelor faptice legate de activitatea profesională a personalului, activitate reflectată de mențiunile adeverinței. Casa Locală de Pensii nu are toate datele necesare unei asemenea investigații, după cum nu are nici competența legală de a se pronunța asupra realității înscrisurilor din adeverința eliberată de fostul angajator. În acest sens atribuțiile Casei Teritoriale de Pensii sunt stabilite în dispozițiile art.24 din nr.HG13/2004 coroborată cu art.141 din Legea nr.19/2000, iar printre acestea nu se enumeră verificarea mențiunilor din cuprinsul adeverințelor eliberate de către angajator. Această verificare se referă la cercetarea împrejurării dacă toate rubricile adeverinței sunt completate în mod corect.
Dacă o asemenea atribuție ar reveni Caselor de Pensii, întreaga procedură de calculare, sau, după caz, recalculare a pensiei ar fi serios perturbată și întârziată, expunând solicitanții drepturilor de pensie unor atitudini discreționare din partea instituției care are obligația verificării existenței la dosar a tuturor actelor necesare și a îndeplinirii condițiilor legale, iar nu de a cenzura veridicitatea unor înscrisuri cu caracter oficial, cum este cazul adeverințelor eliberate de fostul angajator. Doar acesta din urmă este în măsură să cunoască în ce condiții și-au desfășurat activitatea angajații săi iar nu Casa de Pensii.
Curtea constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a elibera adeverința solicitată cu completarea tuturor rubricilor prevăzute de către legiuitor.
Cu privire la critica referitoare la împrejurarea că instanța de fond nu a verificat conținutul adeverinței, Curtea reține că prima instanță nu a fost învestită cu acest aspect, ci obiectul cererii de chemare în judecată a fost stabilit de către reclamant și viza obligarea sa de a elibera o adeverință, care să aibă toate rubricile completate.
În raport de limitele investirii instanței de fond și cu respectarea principiului disponibilității, care guvernează raporturile civile, Curtea reține că Tribunalul Bucureștia pronunțat o sentință legală și temeinică și că criticile formulate în cuprinsul motivelor de recurs sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefundat recursul declarat de către recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B reprezentată legal prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.7189/16.11.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B și petenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI reprezentată legal prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.7189/16.11.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și petenta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./10.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
