Recalculare pensii. Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1025/R/2009
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 1255 din 07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 25 martie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Totodată, se constată că prin cererea de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 1255/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii M și, în consecință, intimata a fost obligată să recalculeze pensia contestatorului, prin includerea în baza de calcul a pensiei a sporurilor cuprinse în adeverințele nr. 66/05.05.2004 eliberată de și nr. 35/05.08.2004 eliberată de Șomcuta M, precum și cu luarea în considerare a contractelor de prestări servicii înregistrate la Camera de Muncă M, din 21.03.1997, 25.02.1997, 19.08.1998, 23.01.2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Contestatorul este beneficiarul pensiei pentru limită de vârstă stabilită prin decizia de pensionare nr. -/16.12.2007. Prin adeverința nr. 35 din 05.08.2004 eliberată de SA Șomcuta M se confirmă că, pentru perioada 01.04.1974 - 01.08.1980, contestatorul a beneficiat de indemnizație de conducere. Prin adeverința nr. 66 din 05.05.2004 eliberată de SC SA se confirmă că în perioada 01.08.1971 - 01.04.1974 contestatorul a beneficiat de indemnizație de conducere. Aceste adeverințe au fost emise în conformitate cu OUG nr. 4/2005 pct. VI al anexei. În ce privește temeiul de drept al acordării indemnizației de conducere, acesta îl reprezintă art. 4 lit. a din Legea nr. 1/1970 coroborat cu dispozițiile Decretului nr. 244/1974 dat în aplicarea prevederilor Legii nr. 57/1974. În perioadele indicate, indemnizația de conducere a avut un caracter permanent și nu doar ocazional, în acest sens fiind o dovadă și dispozițiile de numire în funcții de conducere a contestatorului. În ce privește contractele de prestări servicii, aceste contracte sunt încheiate prin prisma dispozițiilor Codului Muncii fiind înregistrate la Camera de Muncă, iar veniturile realizate în acest fel fiind supuse reglementării specifice drepturilor salariale. munca prestată pe baza contractelor de prestări servicii și modul de calcul a acestora în vederea stabilirii dreptului la pensie sunt reglementate de art. 161 din Legea nr. 19/2000.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute instanța a apreciat contestația ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii M, solicitând admiterea recursului cu modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 8. proc. civ. în sensul că Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamantul, nu condiționează stabilirea pensiei de plată de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr. 4/2005, veniturile reglementate de art. 164 din Legea nr. 19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art. 78 din Legea nr. 19/2000, nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (Decizia Curții Constituționale nr. 1126 din 16.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 778 din 20.11.2008).
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr. 57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (Legea nr. 1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acordă proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putea fi mai M decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (Legea nr. 57/1974). Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent a rezultat chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamantul a fost salarizat în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ. arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin Legea nr. 78/2005, fiind incidente astfel prevederile art. 304 pct. 9. proc. civ. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord". Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art. 23 și art. 78 din Legea nr. 19/2000, cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. 2 din OUG nr. 4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Totodată, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art. 164 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 19/2000. În același context, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 49/1992 și prevederile art. 64 din Legea nr. 3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art. 23 și art. 78 din Legea nr. 19/2000, pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare a considerat că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Recursul nu este fondat
Art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 prevede că "Recalcularea prevăzută la art. 1 (a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001) se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență".
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele, cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu, art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal rt. pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că unctul p. 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; . l) alte sume acordate potrivit legii".
Deși, potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005, sumele reprezentând formele de retribuire în acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, invocându-se imposibilitatea verificării respectivelor venituri (venituri pe care le probează cu înscrisurile arătate în adeverința depusă la dosar), rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a OUG nr. 4/2005, ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma Legii nr. 19/2000 (pentru că procedura de recalculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor), opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impun a fi luate în calcul.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
De asemenea, în condițiile în care art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 prevede în mod expres că recalcularea pensiilor se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000, nu se poate reține că s-ar aplica retroactiv dispozițiile acestei legi.
Din mențiunile arătate în adeverințele nr. 35/05.08.2004 și nr. 66/05.05.2004 emise de SC SA SM( filele 24-25 dosar fond), rezultă că reclamantul a beneficiat de indemnizație de conducere. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de, inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare, iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1982.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că Tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1. proc. civ, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 1253 din 7 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./20.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
