Recalculare pensii. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/AS
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 479 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Recurentul reclamant recunoaște că a fost parte și în cealaltă cauză.
Întrebat fiind, recurentul reclamant susține că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestuia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și să fie obligată intimata pârâtă să-i achite renta de 75% din solda de grad, cât și de funcție a unui sublocotenent, în conformitate cu nr.OUG 12/2004 și Legea nr. 210/27.05.2004, începând cu 1.03.2004 până în prezent. Susține că în prima acțiune s-a comis o eroare și că hotărârea e greșită și a formulat o nouă acțiune pentru că are dreptul la renta pretinsă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la calcularea corect și legal a rentei ca indemnizație de veteran de război de 75% din solda de grad și de funcție a unui sublocotenent, de la 01.03.2004 și Legea nr. 210/27.05.2004.
În motivare a arătat că are calitatea de veteran de război cu decorația acordată și în prezent renta la care are dreptul este plătită având în vedere numai solda de grad.
Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că aceeași solicitare a reclamantului privind recalcularea rentei de veteran de război a făcut obiectul unui alt dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Constanța, respectiv dosarul nr-, soluționat prin sentința civilă nr. 55/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 174/AS/2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Prin sentința civilă nr. 479/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil: "Este lucru judecat când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Analizând cererea ce a format obiectul dosarului nr-, soluționată prin sentința civilă nr. 55/20.02.2008 a Tribunalului Constanța, instanța constată existența unei identități de părți, cauză și obiect.
Prin cauză se înțelege, în materie de lucru judecat, faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al dreptului pe care una dintre părți îl prelevează, cauza nefiind deci același lucru cu dreptul sau beneficiul legal, ci doar sursa generatoare a acestuia.
Față de aceste considerente, reținând îndeplinirea cumulativă a triplei identități de obiect cauză și părți, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil, în sensul ca acest reclamant s-a mai judecat cu Casa Județeana de Pensii pentru recalcularea rentei de veteran, fiind depusă, în acest sens la dosar, hotărârea prin care s-a soluționat litigiul pe fond, și recursul.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului a arătat că potrivit dispozițiilor legale în vigoare are dreptul să primească renta cuvenită veteranilor de război prin raportare la solda de grad și solda de funcție care nu au nicio legătură între ele.
În drept a invocat prevederi din Legea nr. 44/1994.
A mai invocat existența altor hotărâri judecătorești prin care astfel de acțiuni au fost admise.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul motivelor de recurs se constată că recurentul nu critică sentința recurată sub aspectul modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat ci reiterează motivele invocate în cererea introductivă cu privire la fondul cauzei.
Aceste motive nu pot fi însă avute în vedere de instanța de recurs întrucât prima instanță nu a analizat fondul cauzei ca urmare a faptului că a admis excepția dirimantă a autorității de lucru judecat ceea ce o împiedica să mai analizeze motivele invocate în cauză de reclamant, așa cum rezultă din prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Într-o asemenea situație instanța de recurs, față de prevederile art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, nu poate decât să analizeze corectitudinea soluției pronunțate de prima instanță cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul a mai formulat o acțiune având același obiect și în contradictoriu tot cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța. Această cerere a fost admisă prin sentința civilă nr. 55/20.02.2008 care a fost însă modificată prin decizia civilă nr. 174/AS/14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în sensul respingerii cererii ca nefondate.
De asemenea, în cauză în mod corect a reținut prima instanță tripla identitate de obiect, cauză și părți între acțiunea soluționată prin sentința recurată și acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 55/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța. În ambele acțiuni reclamantul a solicitat calcularea retroactivă și pentru viitor a rentei de veteran raportat la solda de grad și solda de funcție, invocând aceleași motive de fapt și de drept (Legea nr. 44/1194 și nr.OUG 12/2004).
Așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile pronunțate în cauzele Caracaș contra României și Lungoci contra României, dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat.
Curtea a mai reținut în cauzele indicate anterior și faptul că excepția autorității de lucru judecat, invocată în temeiul art. 1201 din Codul civil, urmărește un scop legitim deoarece ea vizează, fără nici o îndoială, să asigure securitatea raporturilor juridice în materie civilă iar acest obiectiv pare legitim în sine.
Desigur, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai arătat că restricțiile aplicate dreptului de acces la o instanță nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea manieră sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus, aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Curtea a mai arătat în hotărârile indicate că trebuie să verifice dacă modalitatea în care instanțele naționale au respins acțiunea prin aplicarea dispozițiilor legale în materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul reclamantului de acces la justiție.
În cauză, reclamantul a sesizat o dată instanța cu o cerere având același obiect și cauză și fiind formulată împotriva aceluiași pârât, cerere care a fost analizată în fond sub aspectul temeiniciei în fapt și în drept atât de Tribunalul Constanța cât și de Curtea de Apel. Având în vedere această situație prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această privință, nu există niciun element care să conducă la concluzia că prin respingerea celei de a doua acțiuni pentru autoritate de lucru judecat ar fi fost încălcat dreptul reclamantului de acces la o instanță.
Instituția puterii lucrului judecat are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod diferit decât o singură dată iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a explica adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, dată în alt proces.
Faptul că o parte consideră că hotărârea judecătorească ar fi greșită nu îi dă dreptul de a formula acțiuni identice ulterioare prin care să urmărească rejudecarea unei cereri în de a obține o altă soluție. Un asemenea drept nu numai că nu este prevăzut de nicio normă juridică dar o astfel de posibilitate ar contraveni principiului securității raporturilor juridice în materie civilă, desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile art. 6 și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Reluarea judecății unei cauze nu este posibilă decât în termenele și pentru motivele expres și limitativ prevăzute pentru exercitarea căilor extraordinare de atac.
Ca urmare, în mod corect prima instanță a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat astfel încât, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 479 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud.
2 ex./ 27.03.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
