Recalculare pensii. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(6505/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1196/

Ședința publică din data de 26 februarie 2009 Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Valentina Sandu

JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 3: Liviu

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4275 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6584/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimatul reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4275/21.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fost completată; a obligat pârâta să emită o nouă decizie, în baza nr.OUG4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.231/30.05.2007 emisă de SC SA; a obligat pârâta să emită o nouă decizie, privind stabilirea indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, începând cu data de 01.01.2007, pornind de la cuantumul pensiei determinat potrivit alineatului precedent; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia recalculata conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre indemnizația recalculată conform sentinței si cea efectiv încasată pe perioada 01.01.2007 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobate prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG 1456/2005, reclamantul a solicitat emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, anexând adeverința nr.231/30.05.2007 emisă de SC SA, din cuprinsul căreia rezultă că reclamantul a încasat venituri suplimentare sub formă de acord global, neînscrise în carnetul de muncă.

Dovada solicitării adresate pârâtei pentru recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestor venituri a fost făcută de către reclamant cu bonul de înregistrare nr.1592/04.06.2007. Adeverința în cauză a fost atașată la dosarul de pensionare, fiind prezentată în instanță și de către pârâtă.

Casa de Pensii a Municipiului B nu a soluționat această cerere de recalculare a pensiei, concluzie la care a ajuns prima instanță față de împrejurarea că ultima decizie emisă în baza OUG nr. 4/2005 este cea din 17.05.2007, anterioară înregistrării cererii de recalculare.

S-a constatat că potrivit art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, coroborat cu art. 86 din Legea nr.19/2000, această cerere trebuia soluționată în 45 zile de la înregistrare. Față de aceste dispoziții, instanța a obligat pârâta să emită o astfel de decizie, prin care să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamant.

În ceea ce privește temeinicia acestei cereri, instanța a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, întrucât angajatorul, care poartă întreaga răspundere pentru adeverința eliberată, a atestat că pentru aceste venituri

s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.

Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ. Potrivit art. 2 din ordonanță recalcularea prevăzută de art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei cu respectarea prevederilor Legii 19/2000.

S-a stabilit totodată că potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

Prin urmare, consideră Tribunalul că contrară, constând în omiterea veniturilor realizate în acord global, ar fi reprezentat atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.

Astfel, Tribunalul văzând și dispozițiile art. 155 lit. d și f din Legea nr. 19/2000 a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată și în baza art. 89 din aceeași lege a obligat pârâta să emită o nouă decizie, în baza nr.OUG4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.231/30.05.2007 emisă de SC SA.

Din cuprinsul deciziei nr.-/24.05.2007, a reținut Tribunalul că reclamantul beneficiază și de indemnizația suplimentară prevăzută de Legea nr. 8/2006, începând cu data de 01.01.2007. Întrucât cuantumul indemnizației este de 50% din cuantumul pensiei, emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, pe baza unui punctaj mediu anual superior, urmează a influenta în mod corespunzător și cuantumul indemnizației prevăzute de Legea nr.8/2006.

Prin urmare, instanța a obligat pârâta și la emiterea unei noi decizii, privind stabilirea indemnizației prevăzute de Legea nr.8/2006, începând cu data de 01.01.2007, pornind de la cuantumul pensiei determinat prin includerea veniturilor atestate de adeverința nr. 231/30.05.2007 emisă de SC SA.

Instanța s-a considerat competentă material și funcțional în soluționarea capătului de cerere privind emiterea unei noi decizii de stabilire a indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, deși acest act normativ prevede competenta instanțelor de contencios administrativ, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art.17 proc.civ. privind prorogarea legală de competență.

Prin valorificarea unor venituri suplimentare, care nu au fost avute în vedere de pârâtă la calcularea drepturilor de pensie, punctajul mediu anual cuvenit reclamantului s-a majorat, astfel că instanța a obligat pârâta și la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită în urma recalculării și cea efectiv încasată de reclamant pe perioada 01.12.2005 la zi, precum și a sumelor reprezentând diferența dintre indemnizația recalculată și cea efectiv încasată pe perioada 01.01.2007 la zi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct. 9 pr.civ. și dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia dispozițiile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din legea nr.49/1992), la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005,normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică faptul că aceste venituri în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie. Se pretinde că adeverințele ce individualizează veniturile suplimentare,spor, acord global, nu se încadrează în standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005, neîntrunind condițiile de fond și formă impuse de aceste dispoziții legale.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.

În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.231/30.05.2007 emisă de SC SA rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la emiterea unei noi decizii de recalculare prin care, la calculul drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverințelor sus indicate.

Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.

Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.

OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine actului juridic cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr.19/2000.

Adeverința sus menționată întrunește standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corecte a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiei, beneficiarul acestor sporuri, perioada acordată, unitatea angajatoare ce a emis adeverința și temeiul legal în baza căruia s-a acordat.

În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, nu se arată în ce constă, în concret, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, care este acest act, care sunt dispozițiile legale nesocotite în cauză. De aceea, se poate concluziona că aceste motive de recurs au caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept aplicabile în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4275/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex.

18.03.2009

Jud.fond:

Președinte:Valentina Sandu
Judecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Recalculare pensii. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Bucuresti