Obligație de a face. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6061/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1197/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 3463 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8806/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta reclamantă, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 8 dosar, lipsind intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 17.02.2009 și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării recurentei reclamante, prin avocat.
Avocatul recurentei reclamante, arată că recursul are ca temei juridic art.304 pct.9 Cod procedură civilă
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante, depune la dosar note scrise și practică judiciară; susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată; fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3463/22.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative să-i recalculeze și să-i plătească renta lunară cuvenită unei văduve de veteran de război, în funcție de nivelul soldei de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, în conformitate cu prevederile OUG nr. 12/2004.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- este soție supraviețuitoare a defunctului, veteran de război decedat la 09.01.2007, decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al Mondial";
- în această calitate beneficiază de drepturile decurgând din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război și urmașii acestora, având deci dreptul la J din renta cuvenită soțului decedat, echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent;
- ca atare, este îndreptățită să i se calculeze respectiva rentă la nivelul soldei de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, în conformitate cu prevederile Legii nr. 12/2004.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și considerând că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, criticile exprimate în motivarea acestuia neputând fi primite.
Soluția Tribunalului d e respingere ca neîntemeiate a pretențiilor deduse judecății este întrutotul justificată față de dispozițiile relevante ale Legii nr. 44/1994, astfel cum a fost completată prin OUG nr. 12/2004, respectiv art. 13, 14 și 14/1.
Susținerea recurentei-reclamante că renta lunară ce i se cuvine ar trebui să se calculeze în funcție de solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, urmează a fi înlăturată ca nefondată, deoarece art. 14/1, introdus în Legea nr. 44/1994 prin intrarea în vigoare a OUG nr. 12/2004, este un text prin care se completează disp. art. 13 și 14 din aceeași lege și nu unul prin care se modifică ori se abrogă implicit aceste prevederi legale. OUG nr. 12/2004 conține prevederea expresă că după art. 14 al Legii nr. 44/1994 "se introduce" un nou articol, art. 14/1. Or, fiind doar un text de completare, el nu poate conduce la modificarea în vreun fel a disp. art. 13 și 14 din lege, acestea menținându-și conținutul neschimbat.
În consecință, nu se poate susține teza potrivit căreia veteranii de război, indiferent de ordinele, medaliile și distincțiile pe care le-au primit, sunt îndreptățiți să li se calculeze renta ce li se cuvine, în funcție de solda de grad și de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, căci ar însemna să acceptăm ideea că art. 14/1 a modificat implicit art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, ceea ce, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a întâmplat, intenția legiuitorului, clar exprimată, fiind doar aceea de a completa legea și nu de aom odifica în vreun fel.
Întrucât art. 13 și 14 își păstrează conținutul și după adoptarea art. 14/1 prin OUG nr. 12/2004, înseamnă că se mențin și diferențierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac referire textele în discuție. Ca atare, recurenta este îndreptățit să primească o rentă calculată în strictă conformitate cu art. 14 din Legea nr. 44/1994, respectiv de J din procentul de 25% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, întrucât defunctul ei soț a făcut parte din categoria veteranilor de război cărora li s-a conferit Medalia ""Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941- 1945".
Prin adoptarea OUG nr. 12/2004 s-a intenționat instituirea unui sistem de calcul al rentelor pentru veteranii de război, prin raportare la același criteriu (solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării), deoarece anterior stabilirea rentelor se efectua prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Scopul urmărit prin intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe a fost deci cel de a introduce un unic element de referință în raport de care să se determine rentele veteranilor de război - solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării - pentru că între diferitele categorii de veterani existau discrepanțe nejustificate, solda unui sublocotenent din cadrul MIRA fiind mai mică decât cea unui sublocotenent din Ministerul Apărării. Acesta este și sensul în care trebuie interpretată expunerea de motive a OUG nr. 12/2004.
La aceeași concluzie, a netemeiniciei pretențiilor recurentei-reclamante, se ajunge și prin faptul că în conținutul art. 14/1 se utilizează sintagma "după caz". Existența acesteia confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menține diferențierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art. 13 și 14, fiecare dintre cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă stabilită strict conform procentului și soldei, de grad și/sau funcție, indicate expres de lege prin normele juridice sus amintite.
Fără îndoială că textul art. 14/1 ar fi putut să beneficieze de o redactare mai atentă și mai îngrijită, prin folosirea expresiei "în funcție de solda de grad și/sau funcție, după caz", situație în care nu s-ar mai fi ajuns la litigii precum cel de față. Însă, chiar și în actuala sa redactare, norma despre care facem vorbire oferă suficiente elemente pe baza cărora să se poată stabili care a fost intenția legiuitorului și rațiunea introducerii art. 14/1 prin OUG 12/2004.
Împrejurarea că s-au pronunțat hotărâri judecătorești prin care s-a dispus calcularea rentei cuvenite unor veterani de război precum defunctul soț al recurentei, în sensul solicitat prin acțiunea ce a declanșat prezentul proces, nu are nici o relevanță juridică, întrucât practica judiciară (jurisprudența) nu constituie izvor de drept și nu poate crea vreo obligație pentru alte instanțe de judecată.
Oricum, hotărârea recurată trebuie menținută în totalitate și pentru că în speță sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 45/10.11.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în dosarul nr. 23/2008. Prin această decizie s-a statuat că prevederile art. 14/1 raportate la dispozițiile art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale. Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești din România conform art. 329.proc.civ. iar conținutul ei demonstrează netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr. 3463/22.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//17.03.2009
Jud.fond:,Fl.
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
