Recalculare pensii. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 335/AS
Ședința publică din 08 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr.239/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de dl.avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 74139/2009, depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na consilier juridic în baza delegației nr.16653/04.11.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare la data de 27.11.2009, ce a fost comunicată și recurentei pârâte.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind, ambele părți susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța, luând act de declarația părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței pronunțate de instanța de fond, întrucât este nelegală și netemeinică.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și solicită instanței să aibă în vedere aspectele din întâmpinarea depusă la dosar.
Menționează că în ce privește criticile formulate de recurenta pârâtă referitoare la expertiză, în mod corect au fost respinse de instanță obiecțiunile formulate.
În ce privește adeverința nr.497/03.11.2004, în mod corect a fost luată în calcul, întrucât în acest document se menționează expres că salariile brute certificate conțin sporurile primite - spor de vechime, spor de șef de unitate, spor de fidelitate și că și contribuția la pensia suplimentară s-au calculat și virat la salariul brut realizat. către fondul de asigurări sociale au fost plătite de reclamant, cât și de angajator, raportat la veniturile realizate lunar și nu la cele înscrise în carnetul individual de muncă. Menționează că intimatul reclamant a realizat venituri salariale ce au fost plătite în acord global și care au fost cu mult mai mari decât cele menționate în carnetul de muncă.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită respingerea recursului formulat de către recurenta pârâtă, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr.24/07.12.2009 (seria - nr.-).
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, la 05.10.2007 reclamantul a chemat in judecată Casa Județeana de Pensii C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recalcularea pensiei pentru de vârstă stabilită prin decizia nr.-/05.09.2007.
În motivarea contestației sale reclamantul a arătat că pensia sa pentru limită de vârstă i-a fost calculată eronat in funcție de salariile trecute in cartea de muncă fără a se lua in considerare contribuția sa la fondul de pensii.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.2 alin.1 din OUG4/2005 si Legea 19/2000.
Pentru dovedirea cererii, s-au solicitat probele cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In apărare, a arătat că decizia contestată a fost emisă in baza cererii nr.22270/02.04.2007 prin care reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie având in vedere perioada 15.12.2003-16.12.2005 lucrată după pensionare. Așa cum reiese din buletinul de calcul al deciziei contestate si borderoul nr.40907 din data de 04.09.207 instituția a ținut seama de dispozițiile legale enunțate si la determinarea punctajului mediu a avut în vedere baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale comunicată de angajator.
S-au anexat copia dosarului administrativ conținând decizia nr.-/05.09.2001 cu buletinul de calcul anexă cererea înregistrată sub nr.22270/02.04.2007, cartea de muncă seria nr.-.
La termenul din 07.12.2007 reclamantul, prin avocat, a învederat instanței că înțelege să conteste decizia nr.-/05.09.2007 atât sub aspectul punctajului pentru perioada 2003-2005 referitor la salariile avute in acea perioada cât și pentru punctajul mediu anual din perioada 1968-2001.
După suspendarea cauzei conform art.1551Cod pr. civilă in perioada 18.01-19.03.2008, reclamantul a formulat precizări odată cu cererea de repunere pe rol in care învederat că decizia contestată nu cuprinde si veniturile din adeverința nr.497/03.11.2004 eliberată de Constanta contrar dispozițiilor din OUG4/2005, s-au anexat copii ale deciziei nr.-/14.03.1001.
Materialului probator administrat la dosarul cauzei a constat în înscrisuri anexate de părți cererilor și cererea înregistrată sub nr.5277/05.05.2007, adeverința nr. 2007.01.2005, nr.113/23.03.2005 și nr.497/3.11.2004 eliberate de C, decizia nr.-/05.09.2007(2) cu buletin de calcul anexă, raport de expertiză contabilă înregistrat sub nr.914/09.04.2009 la
Prin sentința civilă nr. 239/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea, s-au anulat deciziile nr.- (1)/05.09.2007 și dec. nr. - (2)/05.09.2007 emise de intimată, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform nr.OUG 4/2005 cu data deschiderii drepturilor 01.12.2005, prin care să acorde un punctaj mediu anual de 2,28490, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă pentru stagiu suplimentar, cu data deschiderii drepturilor 01.05.2007, prin care să acorde un punctaj mediu anual de 2,32082, a fost obligată intimata să plătească reclamantului diferențele de drepturi corespunzătoare perioadei 01.12.2005 la zi, rezultând din diferența dintre punctajul aflat efectiv in plată, raportat la punctajul de 2, 28490 pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007 și la punctajul de 2, 32082 pentru perioada 01.05.2007 la zi și a fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/14.03.2001 a fost admisă cererea petentului și s-a acordat acestuia o pensie pentru limită de vârstă în sumă de 3.081.271 lei lunar, începând cu data de 01.03.2001, avându-se în vedere vechimea în muncă a acestuia de 38 ani, 4 luni și 1 zi, prestată în grupa a II-a de muncă (condiții normale în prezent).
Prin cererea înregistrată sub nr.5277/05.05.2007 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei cuvenite conform dovezilor anexate anume adeverința nr. 2007.01.2005, nr.113/23.03.2005 și nr.497/3.11.2004 eliberate de
Cererea sa a fost admisă prin decizia nr.-/05.09.2007(2) (fila 122 dosar),prin care s-a recalculat pensia cuvenită acestuia în temeiul OUG4/2005; s-a stabilit o pensie de 382 lei (la 01.12.2005) corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1,62946 (punctajul mediu anual în plată anterior recalculării fiind 1,58638).
Prin cererea nr.22270/02.04.2007 (fila 17 dosar), a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, avându-se în vedere mențiunile din carnetul de muncă referitoare la activitatea prestată în perioada 15.12.2003-16.12.2005.
Solicitării i s-a dat curs prin decizia nr.-/05.09.2007(1)-(fila 10 dosar) prin care s-a calculat, de la 01.05.2007, o pensie de 655 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1, 65315 (anterior în plată 1,62946- cel stabilit prin decizia(1)).
Cele două decizii contestate de reclamant (conform precizărilor - filele 38 dosar) au un regimuri juridice diferite, întrucât privesc perioade anterioare deschiderii inițiale drepturilor - decizia(2) și stagii prestate după acordarea pensiei pentru limită de vârstă - decizia (1).
Astfel decizia -/05.09.2007 (2), este emisă în baza OUG4/2005, având în vedere situația că decizia prin care s-a acordat pentru prima oară reclamantului pensia pentru limită de vârstă a fost acordată în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență.
Prin dispoziții legale citate s-a deschis calea recalculării drepturilor de pensie cuvenite persoanei ale căror drepturi au fost stabilite în baza dispozițiilor legale în vigoare anterior Legii nr.19/2000, creându-se o imagine exactă a pensiei la care persoana este îndreptățită. Se au astfel în vedere veniturile obținute în toată activitate în muncă (inclusiv sporuri, indemnizații, majorări de retribuții etc.) și nu doar cele din ultimii 5 ani de muncă anterior pensionării precum în procedura prevăzută de Legea nr.3/1977.
Această decizie a fost emisă în conformitate cu prevederile HG nr.1456/ 2005, art.1. alin.2 - la data de 01.12.2005 -, astfel că, în mod corect s-au calculat drepturile de pensie de la acea dată.
În schimb, decizia -/05.09.2007 (1) este o decizie de recalculare prin adăugarea stagiilor prestate în sistemul public după ieșirea la pensie (lucru posibil în cazul reclamantului care beneficia de o pensie pentru limită de vârstă).
Regimul juridic al acestei decizii este guvernat de disp. art.169 din Legea nr.19/2000 conform căruia pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia. Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare, urmând ca pensia recalculată să se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
De aceea, având în vedere data cererii de recalculare (02.04.2007- fila 17 dosar) în mod corect, intimata a stabilit drepturile corespunzătoare perioadei adăugate începând cu 02.05.2007.
Acestea sunt și motivele pentru care instanța a admis proba cu expertiză contabilă având ca obiective: determinarea punctajului mediu anual de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul începând cu data de 01.12.2005 conform documentației aflate la dosarul administrativ la 05.09.2007 privind activitatea în muncă până în martie 2001; determinarea punctajului mediu anual de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul începând cu data de 01.05.2007, pornind de la rezultatul stabilit la pct.1, având în vedere activitatea prestată în perioada 15.12.2003 -16.12.2005 și, în final, stabilirea eventualelor diferențe dintre pensie calculată conform punctajului mediu anual la 01.12.2005 și respectiv la 01.05.2007 și pensia efectiv încasată potrivit deciziei nr.- (1)/05.09.2007 și dec. nr. - (2)/05.09.2007.
Răspunzând cerințelor instanței, prin raportul de expertiză înregistrat sub nr.914/09.04.2009 la Biroul Local de Expertize Juridice și Tehnice C, expertul a constatat, pe lângă depășirea termenului legal de soluționare a cererii nr.5277/05.05.2007, că datele cuprinse în adeverința nr.497/03.11.2004, depusă cu această cerere nu au fost luate în calcul; de asemenea, a fost ignorată și adeverința nr.20/07.01.2005 care, în opinia expertului, corespunde criteriilor legale.
Expertul a refăcut calculele privind punctajul mediu anual la 01.12.2005- având în vedere stagiul contributiv din intervalul 01.08.1959-01.03.2001, rezultând un punctaj de 2,29,490.
Adăugând la acest punctaj corespunzător stagiului adăugat 15.12.2003- 16.12.2005, a reieșit un punctaj mediu anual de 2,32082 (din care, pentru stagiul adăugat 0,02592).
Acest punctaj se află în plată de la 01.05.2007 conform disp.art.169 al.3. din Legea nr.19/2000 pentru motivele expuse anterior.
Referitor la diferențele calculate, instanța constată că expertul a răspuns acestei cerințe în limitele obiective create de momentul întocmirii raportului - luna aprilie 2009 determinând sumele până la 01.05.2009, reieșind astfel o diferență datorată de intimată de 13.238, 6 lei.
Aceasta însă privește numai perioada 01.12.2005-01.05.2009; or, plata efectivă se va putea face la un moment posibil cu mult îndepărtat de data întocmirii raportului.
De aceea, instanța urmează a obligă intimata să plătească reclamantului diferențele de drepturi corespunzătoare perioadei 01.12.2005 la zi, rezultând din diferența dintre punctajul aflat efectiv in plată, raportat la punctajul de 2, 28490 pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007 și la punctajul de 2,32082 pentru perioada 01.05.2007 la zi, aceasta cuprinzând suma de 13.238,6 lei corespunzătoare perioadei 01.12.2005- 01.05.2009 dar și datoriile născute după această ultimă dată.
Referitor la obiecțiunile intimatei ce vizau valorificarea adeverinței nr.497/03.11.2004 instanța le-a respins având în vedere conținutul acestei adeverințe cât și dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, în ultima filă a documentului în cauză, se menționează expres că salariile brute certificate conțin sporurile primite (de vechime, de șef de unitate, de fidelitate) și că CAS și contribuția la pensie suplimentară s-au calculat și virat la (acest ) salariu brut realizat.
Conform art. 82 alin.1 din Legea nr. 19/2000, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Potrivit art. 160 alin. 5 și art. 161 alin.2 din Legea nr. 19/2000, dovada vechimii în muncă, că o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în condițiile în care, în carnetul de muncă, nu sunt înregistrate drepturile salariale se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alteacte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Aceste dispoziții legale sunt explicitate de normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare conținute de Ordinul nr. 340/2001 al. Conform acestui document, actele la care se face referire la art. 82 alin. 2din lege, pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțială sunt - printre altele - adeverință privind sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă și adeverință privind condițiile de muncă speciale și/sau deosebite.
Numai în acest mod, casele de pensii pot avea în vedere o baza reală lunară de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale a asiguraților, aceasta fiind salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul persoanelor care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și al funcționarilor publici (punctul 18 din norme).
De altfel conținutul sintagmei salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă este explicitat exhaustiv la punctul 19 din norme, putând fiind incluse (cu condiția dovedirii încasării lor) și sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
De asemenea, conform art. 37 alin.1 din Legea nr. 19/2000, în sistemul public, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2).
Aceste texte reprezintă o aplicare a unuia dintre principiile esențiale de organizare și funcționare ale sistemului public de asigurări sociale - principiul contributivității - conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și persoanele juridice participante la sistemul public, dreptul la asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000).
Astfel, doar persoanele care au achitat sumele stabilite de lege pot pretinde, la data îndeplinirii condițiilor legale, acordarea unei pensii pentru limită de vârstă /anticipată/anticipată parțială.
Or, după cum reiese adeverințele în cauză (nr. 2007.01.2005, nr.113/23.03.2005 și nr.497/3.11.2004 eliberate de C), contestatoarul a prestat activitate de electronist, menționându-se expres că aceste venituri au fost avute în vedere la stabilirea contribuțiilor la asigurări sociale.
Față de aceste motive, va fi admisă acțiunea și vor fi anulate deciziile deciziei nr.- (1)/05.09.2007 și dec. nr. - (2)/05.09.2007 emise de intimată.
- fi obligă intimata să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform nr.OUG 4/2005 cu data deschiderii drepturilor 01.12.2005, prin care să acorde un punctaj mediu anual de 2, 28490 și o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă pentru stagiu suplimentar, cu data deschiderii drepturilor 01.05.2007, prin care să acorde un punctaj mediu anual de 2, 32082.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că reclamanta a achitat expertului și, respectiv, avocatului ales onorarii totale de 1100 lei conform chitanței seria - nr.- și chitanța nr.347/13.05.2009, va fi obligată pârâta la plata acestor sume.
Instanța nu va acorda în cadrul acestor cheltuieli și onorariul plătit pentru întocmirea raportului de expertiză contabilă inițial (chitanța seria - nr.-); aceasta deoarece acest raport nu a fost folosit de instanță care a considerat concluziile sale eronate; de asemenea, noua expertiză s-a dispus în contextul precizărilor reclamantului referitoare la obiectul acțiunii (contestarea a două decizii - decizia nr.(2) fiind depusă de intimată abia la termenul din 21.11.2008 când s-a si admis expertiza).
În aceste condiții, deși reclamantul a făcut totuși o cheltuială cu onorariul primului expert, situația nu poate fi imputată intimatei, astfel încât - în lipsa culpei procesuale - Casa Județeană de Pensii nu poate fi obligată și la plata acestei sume de 600 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său a arătat că în mod eronat la determinarea punctajului mediu anual s-au avut în vedere salariile brute realizate în perioada 1968 - 2001 cuprinse în adeverința nr. 497/03.11.2004 emisă de C, fără a se ține cont de prevederile OUG nr. 4/2005 ȘI DE PRINCIPIILE Legii nr. 19/2000, respectiv art. 78 din această lege; din adeverința respectivă nu rezultă sporurile cu caracter permanent sau salariul de bază de care a beneficiat reclamantul și nu este întocmită în conformitate cu OUG nr. 4/2005 astfel încât nu putea fi avută în vedere; expertul nu a avut în vedere salariile înscrise în carnetul de muncă, folosind în calcul sume pentru care nu există temei legal ceea ce a condus la stabilirea unui punctaj mediu anual mai mare.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. În acest sens a arătat că pentru veniturile obținute s-au achitat contribuții de asigurări sociale, fiind necesar a se aplica principiul contributivității.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că problema în discuție, care constituie motivul de recurs căruia i se subsumează argumentele expuse de recurentă este aceea de a stabili dacă trebuie avute în vedere veniturile cuprinse în carnetul de muncă sau veniturile cuprinse în adeverința nr. 497/03.11.2004 emisă de C, care cuprinde venituri mai mari.
Mai întâi, se reține că din prevederile art.160 alin.5, art.161 alin. 2 și art. 164 din Legea nr. 19/2000 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator, aceeași concluzie rezultând și din prevederile pct.VII.28 din Secțiunea Ban ormelor de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordinul 340/2001 emis de Ministerul Muncii.
Ca urmare, având în vedere și principiul contributivității consacrat de art.2 lit.e) din Legea nr. 19/2000, în măsura în care asiguratul dovedește că a încasat venituri superioare celor înscrise în carnetul de muncă pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale, și sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, aceste venituri atestate prin adeverințe eliberate de angajator trebuie avute în vedere.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere modalitatea de plată a reclamantului.
Astfel, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus, seria nr.- (rubricile 14 - 37), acesta a activat în cadrul Cooperativei C din 01.09.1969 până în 22.10.1990 când unitatea cooperatistă s-a reorganizat în C preluând personalul, inclusiv pe reclamant. Din același carnet de muncă - rubrica 14 - rezultă că reclamantul a fost cooptat în cadrul cooperative.
Potrivit pct.4 lit. b din Metodologia de întocmire, completare, păstrare si evidenta a carnetului de munca (publicată în Buletinul Oficial nr. 76 din 29.07.1976), pentru personalul care își desfășura activitatea in calitate de cooperator in cadrul cooperației meșteșugărești, la începerea activității se menționa "cooptat", iar la încetarea acesteia se menționa, după caz, "retras" sau "exclus din ".
Așadar, mențiunea "cooptata" avea semnificația încadrării în muncă în calitate de cooperator, fiind specifică cooperației.
Este adevărat că la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se face o mențiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Această enumerare, din modul în care este formulată, rezultă că nu are un caracter exhaustiv ci numai exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate.
Din formularea acestei mențiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Rezultă așadar că dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr. 19/2000, și nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.
Pe de altă parte, art. 78 al.(1) din Legea nr. 19/2000, stabilește că numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000.
De asemenea, mențiunea cuprinsă la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată prin raportare la întreg conținutul său.
Astfel, formele de retribuire la care se referă acest text normativ sunt indicate printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr. 19/2000 numai pentru că îndeplinesc condițiile enunțate anterior, respectiv nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
În cazul reclamantului însă, aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
De aceea nici art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 nu are aplicabilitate.
Veniturile obținute de reclamant în acea perioadă erau venituri cu caracter permanent pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale astfel cum atestă emitentul adeverinței.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în perioada respectivă și specificul activității desfășurate de reclamant.
Astfel, în conformitate cu art. 189(3) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii (republicată), membrii cooperatori beneficiază de o retribuție suplimentară din beneficiul realizat de cooperativă, în raport cu munca depusă, pe baza normelor proprii, stabilite potrivit principiilor aprobate pentru unitățile de stat.
Așadar, pe lângă retribuția stabilită conform alin. 2 din același articol, care avea un cuantum fix și putea fi înscrisă în carnetul de muncă, reclamantul a beneficiat și de o retribuție suplimentară.
Așa cum în mod expres se indica în acest act normativ, este vorba de o "retribuție" iar nu de o participare la beneficii. Chiar dacă se face referire la plata acestei remunerații din beneficiul realizat, această referire este făcută în mod evident pentru a indica sursa din care se finanța retribuția suplimentară.
Trebuie avut în vedere în acest sens că atunci când legiuitorul a înțeles să se refere la participarea la beneficii a angajaților a făcut-o expres în art. 2 (2), făcând distincție între:
a) retribuția după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății;
b) participarea la beneficii, în raport cu contribuția fiecăruia la dezvoltarea întreprinderii respective și cu vechimea în unitate;
c) retribuția socială de către beneficiază oamenii muncii din fondurile destinate învățământului de toate gradele ocrotirii sănătății, pensiilor, alocațiilor de stat pentru copii, ajutoarelor familiale, indemnizațiilor pentru incapacitate de muncă, cheltuielilor destinate trimiterii la tratament balnear și odihnă, întreținerii creșelor, grădinițelor, căminelor de nefamiliști, cantinelor, acordării de locuințe, precum și altor nevoi cu caracter social-cultural.
De asemenea, în art.9 din aceeași lege se face distincția clară între retribuție și participarea la beneficii ca modalități distincte de remunerare a muncii.
Așadar, reclamantul primea în realitate o retribuție compusă din două părți - o parte fixă, înscrisă în carnetul de muncă, și o parte variabilă.
Această modalitate specifică de plată era însă una cu caracter constant iar nu ocazional, veniturile sale pentru care s-a calculat contribuția de asigurări sociale fiind cele înscrise în adeverința nr. 497/03.11.2004 emisă de
Mai trebuie avute în vedere și prevederile art.2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit cu care contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
În ceea ce privește veniturile obținute ca remunerație suplimentară nu era prevăzută o astfel de excepție.
Așadar, veniturile realizate de reclamant în plus față de salariul tarifar nu constituiau un spor cu caracter nepermanent și pentru care nu se achitau contribuții de asigurări sociale.
Începând cu anul 1990 reclamantul a fost angajat la
Apărătorul reclamantului a susținut în fața instanței de recurs că reclamantul a fost plătit în acord global.
Această afirmație se confirmă din datele cuprinse în adeverința 497/03.11.2004 și dispozițiile legale deja enunțate, numai pentru perioada în care reclamantul a fost angajat la
Și în privința acestor venituri își regăsesc aplicabilitatea argumentele expuse anterior, această formă de remunerarea fiind una specifică, însă veniturile au constituit baza de calcul a pensiei.
De altfel, se poate constata din cuprinsul adeverinței prezentate că în unele luni aceasta avea un salariu realizat mai mic decât salariul tarifar, ceea ce corespunde modului de repartizare a plăților făcute de angajator în conformitate cu sistemul de plată în acord global.
Apoi, mai trebuie avut în vedere că potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, veniturile obținute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.21 al.1 lit. b din această lege, media retribuțiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei, se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore.
În aceste condiții, reclamantul este îndreptățită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanță cu veniturile avute și în special în concordanță cu contribuțiile realizate la fondul asigurărilor sociale.
În consecință în mod corect instanța de fond a considerat că la determinarea punctajului mediu anual în vederea stabilirii cuantumului pensiei la care este îndreptățită reclamantul trebuie avute în vedere și veniturile primite și atestate în adeverința 497/03.11.2004 eliberată de
În adeverința respectivă se indică faptul că veniturile atestate conțin și sporul de vechime, sporul de șef de unitate și sporul de fidelitate.
Aceste sporuri, prin natura lor, au un caracter constant și nu pot fi considerate ca fiind venituri întâmplătoare, fără caracter de continuitate, nepermanente, astfel încât trebuie avute în vedere la calcularea pensiei, aspect necontestat de altfel de recurentă.
Ca urmare, în concret, în cauza de față, faptul că în adeverința 497/03.11.2004 eliberată de C nu se indică în mod expres cuantumul sporurilor respective în fiecare lună nu este de natură a afecta modul de calcul al punctajului mediu anual și ar fi excesiv ca din acest motiv să nu fie avută în vedere adeverința de venituri în totalitatea ei, un astfel de formalism exagerat ducând la afectarea dreptului la pensie al recurentului.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod.pr.civ. va fi obligată recurenta către intimată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanței seria - - nr. -/07.12.2009 - avocat - Baroul Constanța ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr.239/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, ca nefondat.
Obligă recurenta către intimat la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
jud.- /22.12.2009
Tehnored.disp.gref.RD/22.12.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
