Recalculare pensii. Decizia 342/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6048/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.342R
Ședința publică din data de 22.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5589 din data de 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.39811/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata -, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 30.12.2009, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că atât recurenta cât și intimata au solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5589 din data de 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.39811/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a fost obligată pârâtă să emită reclamantei o decizie de recalculare a pensiei, începând cu data de 1 septembrie 2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.10115 din 13 octombrie 2008, emisă de SC SA, coroborată cu adeverința nr.10114 din 13 octombrie 2008, emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse de reclamantă, a rezultat faptul că pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare la retribuția tarifară obținute sub forma de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverințele nr.10115 și nr.10114 din 13 octombrie 2008, emise de SC SA.
S-a avut în vedere că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că ispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
n privința formelor de retribuire în acord s-a arătat că se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". S-a arătat că la pct.IV din același act normativ, legiuitorul a optat pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a mai arătat că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că oua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a menționat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că entința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o îmbogățire făra justa cauza a reclamantului, prin încălcarea atât a principiului contributivității, cat si a prescripției dreptului la acțiune.
In ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie reclamantei, de către instanța de fond (din 01.09.2005) s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece acțiunea a fost introdusa la data de 23.10.2008 pe rolul Tribunalului București, iar din 23.10.2008, respectând termenul general de prescripție de 3 ani conform Decretului nr.167/1958, drepturile trebuiau acordate, cel mult, din 23.10.2005 si nu așa cum instanța de fond a dispus din 01.09.2005.
Pe fondul cauzei s-a arătat că adeverințele depuse de către intimat nu sunt conforme cu prevederile OUG nr.4/2005, nu îndeplinesc condițiile de fond si de forma (prevăzute de pct.VI din Anexa) și nu pot fi valorificate deoarece nu îndeplinesc condițiile de fond si de forma prevăzute de Ordinul nr.340/2001.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost investită prima instanță, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie care să țină cont și de drepturile salariale suplimentare dovedite cu cele două adeverințe emise de fosta societate angajatoare.
Având prin urmare natura juridică a unei obligații de a face, în speță, se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de Decretul nr.167/1958 și ținând seama de data introducerii acțiunii, obligarea pârâtei de a emite reclamantei o decizie de recalculare a pensiei, începând cu data de 01.09.2005, apare ca fiind legală, deoarece potrivit art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 "cererile prevăzute la alin.3 se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii".
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă reglementate de Ordinul nr.340/2001, deoarece adeverințele depuse de către reclamantă cuprind: denumirea și ștampila unității, numărul și data eliberării, semnătura celui care angajează unitatea, menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea reclamantei, precum și perioada în care aceasta a fost angajată, cu mențiunea expresă că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5589 din data de 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.39811/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.01.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
