Recalculare pensii. Decizia 842/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6793/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.842/
Ședința Publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - - -
******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 6763 din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 24405/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - - având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul-reclamant -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 12.02.2010, de către intimatul-reclamant -, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care s-au atașat împuternicirea avocațială de reprezentare, precum și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
De asemenea, se mai arată faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând dispozițiile art. 104 alin. (13) din al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei ordine.
La reluarea pricinii la ordine, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul-reclamant -.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6763 din data de 30.10.2009, pronunțată în dosarul nr. 24405/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a-VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (B) și, în consecință, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cuvenită reclamantuluim conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 05.06.2006.
Totodată, a obligat-o pe pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie, începând cu data de 05.06.2006.
De asemenea, a obligat-o pe pârâtă, către reclamant și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. -/08.10.2009, pârâta a respins cererea formulată de reclamant, prin care acesta solicita recalcularea pensiei pentru limită de vârstă și emiterea unei noi decizii de pensionare, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, pentru stagiul realizat în grupa I de muncă.
A mai reținut că, din buletinul de calcul nr. -/08.08.2005, rezultă că pârâta a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prima instanță a constatat că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, acestea fiind stabilite inițial la data de 01.03.1997, astfel cum rezultă din decizia de pensie nr. -/10.02.1997.
Prin urmare, a considerat instanța de fond, Legea nr. 3/1977 este actul normativ ce trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare. Aceasta întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000: " Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.".
A avut în vedere că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 prevăd că, pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
Ca urmare, instanța de fond a reținut că, în speța de față, reclamantul a desfășurat timp de peste 20 ani activități încadrate în grupa I de muncă, precum și că, din deciziade pensie nr. -/10.02.1997, rezultă că reclamantul a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă timp de 29 ani, 3 luni și 23 zile.
Prima instanță, constatând că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, nu a reținut opinia pârâtei în sensul că reclamantul nu ar fi fost pensionat în baza unei legi speciale, motiv pentru care acesta nu ar putea să beneficieze de un stagiu complet de cotizare derogator.
Astfel, a avut în vedere că, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 40/22.09.2008 (decizie obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă), pronunțată în dosarul nr. 16/2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Raportând situația de fapt expusă la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului - este întemeiată, întrucât pensia acestuia trebuia recalculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () arată că instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul - și a obligat-o să recalculeze drepturile de pensie cuvenite acestuia, în funcție de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform prevederilor nr.OUG 4/2005.
Mai arată că reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/1.03.1997, conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977
De asemenea, mai arată că reclamantul este nemulțumit de cuantumul pensiei stabilit prin decizia de recalculare, emisă de către Casa Locală de Pensii sector 6 B, deoarece, la determinarea punctajului mediu anual, a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși reclamantul a lucrat în grupa I de muncă vreme de 29 de ani, 3 luni și 23 zile.
Recurenta-pârâtă precizează că reclamantul a ieșit la pensie la data de 01.03.1997, în baza Legii nr. 3/1977, cu un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual de 30 de ani.
Invocă dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, potrivit cărora persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile puteau ieși la pensie pentru limită de vârstă.
Având în vedere că domnului - i s-au deschis drepturile de pensie cu data de 01.09.1994, recurenta-pârâtă consideră că stagiul complet de cotizare al pensiei cuvenită acestuia era de 30 de ani, ci nu de 20 de ani, așa cum a reținut prima instanță atunci când, prin sentința atacată cu prezentul recurs, a admis acțiunea formulată de acesta.
Mai invocă și prevederile art. 2 alin. 3 din HG1550/2004, potrivit cărora: "Pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" și anume, stagiul de 30 de ani.
În consecință, recurenta-pârâtă apreciază că a stabilit corect Casa Locală de Pensii sector 6 B drepturile de pensie ale domnului -, conform legislației în vigoare la data ieșirii acestuia la pensie.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 și 8 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant - solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Intimatul-reclamant - este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, iar, la emiterea deciziei de recalculare recurenta-pârâtă Iau tilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Mai reține că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.03.1997, prin decizia de pensionare nr. -/10.02.1997, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului I - Oficiul de Pensii (aflată la fila 5 din dosarul de fond), la data pensionării - în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977 -, acesta având ovechime realizată în grupa a I de muncă de 29 ani, 3 luni și 23 zile, iar în grupa a III-a de muncă (grupa obișnuită) de 2 ani, 3 luni și 14 zile.
Curtea constată că, din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie (în temeiul Legii nr. 3/1977), rezultă că data nașterii intimatului-reclamant este data de 08.01.1947, precum și aspectul că el a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de 29 ani, 3 luni și 23 zile, fapt dovedit atât cu carnetul său de muncă (filele 10 - 26 dosar fond), cât și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 29 ani, 3 luni și 23 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin. 4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod justificat tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005, prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 4/2005.
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Așadar, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile recurentei-pârâte sunt nefondate, astfel că le va înlătura ca atare.
Totodată, Curtea constată că, la pronunțarea sentinței atacate, stabilind data de la care urmează să se efectueze plata, către intimatul-reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită (corect recalculată) și pensia efectiv încasată de acesta, de asemenea în mod justificat prima instanță a ținut seama de prescripția extinctivă, astfel că a dispus caplata acestor diferențe să se efectuezenu cu începere de la data de 01.12.2005 (data avută în vedere pentru recalculare), ciîncepând cu data de 05.06.2006.
Ca urmare, au fost respectate prevederile art. 1, art. 2 și art. 3 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora:
"ART. 1 -Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
ART. 2 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
ART. 3 -Termenul prescripției este de 3 ani.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, precum și în raport de data înregistrării acțiunii introductive pe rolul instanței de fond - data de 05.06.2009 -, Curtea constată că, într-adevăr, sunt prescrise acele pretenții ale intimatului-reclamant, referitoare la plata diferențelor de pensie aferente intervalului cuprins între data de 01.12.2005 și data de 04.06.2006.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Totodată, Curtea are în vedere și aspectul că sancțiunea (cu caracter general), care intervine în cazul abuzului de drept, constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale, precum și obligarea la plata unei amenzii judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
Astfel, pentru a fi în prezența acestei abateri judiciare, este necesar a se aprecia caracterul vădit netemeinic al căii de atac exercitate și reaua-credință a titularului, respectiv exercitarea căii de atac în alt scop decât cel al criticării hotărârii atacate.
Curtea reține că recurenta-pârâtă a declanșat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozițiile legale menționate și anume, nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani în favoarea intimatului-reclamant. Or, recurenta-pârâtă avea cunoștință de faptul că era necesar să aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru intimatul-reclamant - și știa cum trebuie să aplice dispozițiile legale menționate, având în vedere că această problemă de drept a fost tranșată prin decizia în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea are în vedere aspectul că deciziile pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și că, de asemenea,acestea sunt obligatorii și pentru celelalte autorități ale statului, care au obligația generală de a cunoaște și de a aplica legea.
Constată că recurenta-pârâtă face parte din administrația publică, fiind o instituție publică, precum și că, în această calitate, are obligația de a aplica dispozițiile legale, așa cum sunt interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursurilor în interesul legii, neîndeplinirea de către aceasta a unei atari îndatoriri reprezentând o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Are în vedere și aspectul că, în cadrul jurisprudenței sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că:"Dacă administrația refuză, omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare, își pierd orice rațiune de a fi."(cauza Matache și alții împotriva României, cauza Șandor vs. România etc.).
Or, Curtea constată că, în cauza de față, este evident că recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B nu respectă dispozițiile Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, împrejurare care determină declanșarea procesului de către pensionari, câtă vreme casele teritoriale de pensii, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor, nu țin cont de stagiul de cotizare, conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
În speță, recurenta-pârâtă cu rea-credință și în mod voit nu respectă Decizia în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în pofida faptului că toate instanțele de fond respectă și aplică dispozițiile legale menționate.
Astfel, pentru a tergiversa punerea în aplicare a hotărârii judecătorești prin care au fost respectate dispozițiile deciziei în interesul legii sus-menționate, recurenta-pârâtă exercită calea de atac a recursului, deși este evidentă soluția instanțelor, care nu pot ignora mențiunile din cuprinsul Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Curtea apreciază că această atitudine procesuală a intimatei-pârâte denotă exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și poate antrena răspunderea patrimonială a acesteia pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calculării incorecte a drepturilor de pensie cuvenite acestora.
De asemenea, apreciază că această atitudine poate fi sancționată de către instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste aspecte, Curtea, având în vedere atitudinea procesuală a recurentei-pârâte, care constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind luarea în considerare a stagiului de cotizare prevăzut de dispozițiile Legii nr. 3/1977 - pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii -, în exercitarea căii de atac a recursului prin invocarea unor dispoziții legale care au fost înlăturate prin considerentele Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în perseverența acesteia în nerespectarea deciziei în interesul legii sus-menționate, urmează a aplica sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei (RON) reprezentantului legal al recurentei-intimate Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 6763 din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 24405/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
În temeiul art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, dispune amendarea reprezentantului legal al recurentei cu suma de 100 lei (RON) urmând ca acesta să fie dat în debit la Administrația Financiară de domiciliu, după identificarea numelui, și adresei.
Dispune efectuarea unei adrese către, cu precizarea sancțiunii amenzii pentru Președintele în caz de necomunicare a relațiilor solicitate, adresă prin care se vor solicita informații cu privire la identitatea persoanei care a ocupat la data de 27.11.2009 funcția de Director Executiv la. prin arătarea în concret a numelui complet, a și adresei de domiciliu, cu precizarea că solicităm comunicarea relațiilor în termen de 30 de zile.
Cu drept de reexaminare în privința măsurii amenzii dispuse în termen de 15 zile de la comunicare către persoana amendată, după identificarea acesteia.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 ex. / 15.03.2010.
Jud. fond:;
Dalina
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Dorina Zeca, Amelia Farmathy
