Recalculare pensii. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/AS
Ședința publică din 10 Martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.431/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, nesemnat, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recurentul reclamant la data de 09.03.2009 a depus prin serviciul registratură precizări la motivele de recurs, însoțite de motivele de recurs semnate, precum și un set de înscrisuri.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că recurentul reclamant a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 9 ianuarie 2009 împotriva sentinței civile nr.431/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
La 27.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând anularea hotărârii nr. 8487/7.10.2008 și obligarea instituției la plata drepturilor cuvenite începând cu 06.09.2002 ca urmare a actualizării pensiei pentru limită de vârstă în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Prin precizările formulate asupra acțiunii, reclamantul a arătat că înțelege să solicite obligarea instituției pârâte la emiterea unei decizii privind recalcularea drepturilor de pensie prin raportare la prevederile legale cu caracter special invocate.
În considerente s-a arătat că la data de 07.07.2008 a fost formulată de către reclamant o cerere la casa teritorială de pensii, prin care a solicitat actualizarea pensiei pentru limită de vârstă în raport cu nivelul salariilor magistraților în activitate.
Prin adresa nr. 8487/7.10.2008 (apreciată inițial a fi o hotărâre) a fost formulat un răspuns acestei cereri, CJP C apreciind că reclamantul nu ar fi îndreptățit să obțină pensie de serviciu și fiind invocate dispozițiile cuprinse în decizia nr. 88/1999 a Curții Constituționale.
Reclamantul a arătat, însă, că la data de 06.09.2002 a formulat o cerere de pensionare pentru limită de vârstă, solicitând stabilirea drepturilor de pensie pentru perioada de 8 ani 6 luni și 8 zile în care a îndeplinit funcția de judecător
(intervalul ianuarie 1965 - iulie 1973); s-a stabilit astfel prin decizia nr. - o pensie de asigurări sociale de 932.094 lei cu o indexare inclusă de 110.694 lei.
La data la care a fost soluționată cererea de pensionare a reclamantului era în vigoare Legea nr. 92/1992.
Potrivit art. 103 alin. 5 din lege (republicată în anul 1997), pensia magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Reclamantul a susținut că a fost pensionat în temeiul Legii nr. 19/2000, drepturile sale de pensie fiind stabilite în acord cu prevederile acestei legi, deși actul normativ aplicabil la data dobândirii acestor drepturi - în raport și de calitatea de magistrat - era Legea nr. 92/1992.
S-a considerat că, sub acest aspect, reclamantul a fost prejudiciat, deoarece fiind pensionat pentru un stagiu de cotizare realizat în condiții normale, în temeiul Legii nr. 19/2000, a pierdut posibilitatea valorificării drepturilor de pensie acordate de Legea nr. 92/1992. A fost invocată existența unei discrepanțe între pensia de 932.094 lei (cu indexare inclusă de 110.694 lei ROL) și pensia de care ar fi beneficiat ca magistrat pensionar în condițiile Legii nr. 92/1992, operând în același timp o discriminare între diferitele categorii d magistrați pensionați.
Reclamantul a adus în susținerea considerentelor acțiunii sale soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 88/01.01.1999 în legătură cu neconstituționalitatea disp. art. 105 al Legii nr. 92/1992, republicată și prin care s-a statuat în sensul că dreptul prevăzut de lege trebuie recunoscut tuturor categoriilor de magistrați pensionari, indiferent de data ieșirii la pensie, actualizarea pensiilor în funcție de evoluția nivelului salariilor de bază reprezentând prin esența ei o operațiune ulterioară stabilirii drepturilor de pensie, data deschiderii drepturilor fiind lipsită de relevanță.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Cas olicitat respingerea acțiunii.
S-a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, precum și faptul că reclamantul nu beneficiază de o pensie de serviciu ca magistrat.
Prin sentința civilă nr.431/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție,prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamantului i-a fost acordată o pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr. -/20.01.2003, pe baza cererii de pensionare înregistrate la CJP C sub nr. 3758/06.09.2002 ( filele 23 - 28 și 30 ).
În urma acestei cereri i-a fost deschis reclamantului dreptul la pensie pentru limită de vârstă ( care la acea dată îndeplinea calitatea de avocat - conform cererii de înscriere la pensie ), corespunzător unui punctaj mediu anual de 0,39497, respectiv, pentru o pensie de asigurări sociale de 918.169 lei rol, cu indexare inclusă de 109.040 lei.
Drepturile de pensie au fost acordate începând cu 06.09.2002.
La 26.06.2008, reclamantul a adresat o cerere casei de pensii prin care a solicitat,actualizarea pensiei pentru limită de vârstă în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Au fost invocate aceleași aspecte, reiterate prin prezenta acțiune, legate de momentul deschiderii drepturilor, de stagiul realizat în magistratură și de incidența art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 republicată.
Textul menționat arăta că:
, Magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării.
Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venitul net, fără a se putea depăși 100% din venitul net stabilit conform alin. 1, avut la data pensionării.
Partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat se suportă din bugetul de stat.
Pensia suplimentară se stabilește în condițiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială.
magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
De aceste drepturi beneficiază și magistrații reîncadrați după pensionare.
Norma, abrogată ulterior prin art. 107 din Legea nr. 303/2004, reglementa așadar pensia de serviciu la care erau îndreptățiți magistrații în funcție
( procurori și judecători ) care solicitau valorificarea acestui drept prin prisma îndeplinirii condițiilor legale ( vechimea de cel puțin 25 de ani în magistratură ).
Aceleași prevederi s-au regăsit ulterior și în Legea nr. 303/2004, respectiv, în art. 81, care reglementează și în prezent condițiile de acordare și calculul pensiei de serviciu a magistraților.
În speță, însă, aceste prevederi nu sunt aplicabile.
Reclamantul are un stagiu de cotizare echivalent vechimii în magistratură, atestat pe baza carnetului de muncă și a adeverințelor eliberate, însă existența unui asemenea stagiu nu deschide dreptul pensionarului de a pretinde actualizarea pensiei acordate în temeiul Legii nr. 19/2000, în condițiile pensiei de serviciu a magistratului.
De prevederile pensiei de serviciu beneficiază doar judecătorii și procurorii în funcție care solicită beneficiul acestei pensii, nu și orice persoană care are un anumit stagiu în magistratură, dar care la momentul ieșirii la pensie nu mai îndeplinea această calitate ( cazul textului prevăzut prin Legea nr. 92/1992 ).
Sub acest aspect, normele enunțate sunt clare și neechivoce, de pensia de serviciu beneficiind sub imperiul Legii nr. 92/1992 doar magistratul în funcție la data formulării acestei solicitări, iar de actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate beneficiază doarmagistrații pensionați.
Pentru aceleași considerente va fi reținută ca inaplicabilă în speță soluția pronunțată de Curtea Constituțională în analizarea excepției de neconstituționalitate a textului art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, dezlegarea dată neavând legătură cu însăși problema de drept pusă în discuție câtă vreme s-a statuat că textul este neconstituțional în măsura în care nu asigură și magistraților pensionați anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.142/1997 actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Ori, în cauză, reclamantul nu a ieșit la pensie având calitatea de magistrat, ci pe aceea de avocat, astfel că nu putea solicita și primi - pe temeiul Legii nr. 92/1992 - pensie de serviciu, soluția dată de Curtea Constituțională nefiindu-i aplicabilă.
Acesta este și considerentul pentru care pensia sa pentru limită de vârstă
( pe care de altfel a solicitat-o în condițiile Legii nr. 19/2000 și în cadrul căreia i s-a valorificat și stagiul efectuat în magistratură ) nu poate fi,actualizată pe criteriul legii speciale, în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1.Instanța de fond trebuia să califice actul contestat - hotărâre sau nu, să rămână în pronunțare asupra unei cereri de obligare la emiterea hotărârii sau respingerea capătului de cerere vizând anularea, întrucât cererea de pretenții era subsecventă. Prezintă importanță aspectul având caracter lezionar, în raport de o potențială nouă soluție, de obligare la plata drepturilor, soluție care nu va putea avea incidența asupra actului care leagă instituția prin răspunsul său.
2.Instanța nu a analizat fondul problemei prin analizarea probelor. Din administrarea probelor care au fost solicitate prin acțiune ar fi rezultat discrepanțele majore, discriminatorii în stabilirea drepturilor de pensie în ce-i privește pe cei care au avut un stagiu de cotizare în magistratură, dar care nu pot fi beneficiarii unei pensii de serviciu în accepțiunea Legii nr.303/2004 și a Legii nr.92/1992 republicată în 1997. Atâta vreme cât probele erau cerute prin acțiune,în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța trebuia să dispună efectuarea unei expertize. Neprocedând astfel, tribunalul a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care se impune casarea hotărârii pentru rejudecare.
3.Totodată, susține că se impunea ca parte în proces să fie și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citarea acestuia fiind obligatorie, în condițiile în care se anunța surveniența unei prevederi, a unei practici aparent neutre, dezavantajoasă pentru anume persoane pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare în situații comparabile. Obligativitatea citării este prevăzută de disp.art.2 din nr.HG1194/2001 lit.e raportat la art.27 din nr.OG137/2000.
Sub aspectul fondul s-a reținut de către instanță că neavând calitate de magistrat la momentul pensionării nu pot fi beneficiarul dispoziției din cuprinsul art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992 republicată în 1997, în vigoare la momentul la care am formulat cerere de pensionare, 06.09.2002, cu atât mai mult cu cât textul se referă la pensia de serviciu.
Nu există criterii în baza cărora vreun judecător să poată înlătura legal beneficiarii - magistrați - ai pensiei în sistemul public, reținând inaplicabilitatea disp.art.103 alin.5 Legea nr.92/1992 republicată în 1997, cu motivarea că nu avea calitatea de magistrat la data pensionării, ci doar un stagiu de contribuție în magistratură, întrucât dreptul la pensie se deschide la împlinirea vârstei stabilite de lege în raport cu natura muncii și de anii efectiv lucrați în activitatea respectivă.
După ce a explicat care este motivul pentru care trebuie să fie considerat magistrat pensionar, a arătat și scopul în care a invocat în susținerea cererii de chemare în judecată decizia nr.88/1999 a Curții Constituționale. Pentru a demonstra că actualizarea pensiilor magistraților nu operează doar în cazul magistraților pensionați în temeiul Legii nr.92/1992, ci și în cazul celeilalte categorii de pensionari magistrați, care evident, pensionându-se înaintea apariției Legii nr.142/1997 de modificare a Legii nr.92/1992, s-au pensionat în ceea ce numește astăzi - sistemul public de pensii (atât cei care pot avea vechimea pentru obținerea pensiei de serviciu, cât și cei care au o vechime mai mică de 20 de ani. Acest lucru se înțelege atunci când citim în dispozitivul deciziei că dispoziția ar fi neconstituțională în măsura în care nu asigură actualizarea pensiilor magistraților pensionați înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.142/1997.
În concluzie, acesta este încă motiv pentru care nu se poate înțelege ca actualizarea vizează numai pe cei ce primesc pensie de serviciu.
De altfel, în disp.art.168 alin.1 din Legea nr.19/2000, se instituie un principiu, căruia se circumscrie și problema litigioasă, care din perspectiva actualizării nu poate fi tratată diferențiat.
La data de 9 martie 2009, recurentul a formulat precizări la motivele de recurs, precizări care însă nu urmează a fi analizate întrucât au fost depuse cu depășirea termenului legal de motivare a recursului.
Curtea, analizând sentința atacată, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurentul reclamant a investit Tribunalul Constanța cu o cerere având ca obiect anularea hotărârii nr.8487/07.10.2008, adoptată de pârâtă și obligarea acesteia să plătească drepturile cuvenite începând cu 06.09.2002, ca urmare a actualizării pensiei pentru limită de vârstă în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Acesta a fost obiectul cererii de chemare în judecată cu care s-a considerat legal investit Tribunalul Constanța și căruia trebuie circumscrise motivele de recurs.
Tribunalul Constanțaa dezlegat în mod judicios problema de drept dedusă judecății și ne însușim considerentele acesteia - reținând că de prevederile pensiei de serviciu beneficiază doar judecătorii și procurorii în funcție care solicită beneficiul acestei pensii, nu și orice persoană care are un anumit stagiu în magistratură, dar care la momentul ieșirii la pensie nu mai îndeplinea această calitate (cazul textului prevăzut prin Legea nr.92/1992).
De altfel, Legea nr.92/1992 nu comportă nici un fel de discuții și interpretări, ea prevăzând în mod explicit că de pensia de serviciu beneficiază sub imperiul Legii nr.1992/1992, doar magistratul în funcție la data formulării acestei solicitări, iar la actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților beneficiază doar magistrații pensionați, ceea ce nu este cazul recurentului reclamant care la data pensionării, ca și la data intrării în vigoare a Legii nr.92/1992 exercita profesia de avocat.
Critica referitoare la necitarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu poate fi primită întrucât ea excede petitului acțiunii, reclamantul neînțelegând să lege procesul și în raport de această persoană pe care nu a înțeles să o cheme în judecată în calitate de pârâtă.
Decizia pronunțată de Curtea Constituțională în analiza excepției de neconstituționalitate a textului art.103(5) din Legea nr.92/1992 nu are nici o legătură cu problema dedusă judecății prin obiectul cererii de chemare în judecată, pentru simplul motiv că aceasta vizează analiza excepției de neconstituționalitate a textului, numai în măsura în care nu asigură magistraților pensionați anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.142/1997actualizareapensiei în raport de salariile de bază ale magistraților în activitate, ceea ce iarăși arătăm că nu este cazul reclamantului recurent, care la data pensionării era avocat, el fiind de altfel avocat și la data intrării în vigoare a Legii nr.92/1992 și a Legii nr.147/1997.
"Actualizarea" reprezintă o operațiune aritmetică de recalculare a drepturilor de pensie de serviciu, ea fiind desigur aplicabilă numai acestei categorii de beneficiari, or recurentul nefiind beneficiarul unei asemenea categorii de pensie, nu are vocație la recalcularea pensiei actualizate, nici din perspectiva dispozițiilor Legii nr.92/1992, nici a Legii nr.303/2004.
Toate alegațiile recurentului prin motivele de recurs referitoare la natura hotărârii nr.8487/2008 emisă de Casa Județeană de Pensii și obligativitatea instanței de recurs de a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, nu pot avea efectul dorit întrucât Tribunalul a înțeles obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită arătând că este vorba de o adresă și nu de o hotărâre înregistrată sub nr.8489/2008, dându-i cererii dezlegarea juridică corectă sub ambele capete de cerere.
Nu se poate acredita de asemenea că Tribunalul nu a instrumentat și nu a încuviințat probatoriile solicitate, întrucât așa cum se poate observa din cuprinsul sentinței civile nr.431/28.11.2008 " întrebate fiind părțile,arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus".
Nu se contestă împrejurarea cu recurentul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 06.09.2002, pentru un stagiu complet de cotizare de 30 ani și un stagiu total de 37 ani, 7 luni și 10 zile, din care 28 ani, 8 luni și 5 zile în sisteme neintegrate, ceea ce atrage obligativitatea actualizării pensiei din perspectiva dispozițiilor Legii nr.19/2000 și nu a legilor speciale de pensionare, recurentul nefiind beneficiarul unei pensii de serviciu, ci a unei pensii în sistemul public.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și judicios pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.431/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/17.03.2009
Tehnored.gref./2ex./18.03.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
