ARTICOLUL 146 Atribuţii Consiliul Superior al Magistraturii Autoritatea judecătorească
| Comentarii |
|
Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii
ARTICOLUL 146
Atribuţii
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
| ← ARTICOLUL 145 Independenţa şi inamovibilitatea Consiliul... | ARTICOLUL 147 Deciziile Curţii Constituţionale Consiliul... → |
|---|
Totodată modificările şi completările au realizat o mai bună corelare cu dispoziţiile constituţionale din ţările vest europene, având în vedere că instituţia românească este una de model european şi face parte din Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene.
Această corelare se înscrie pe ideea compatibilităţii instituţiilor, în perspectiva integrării
Citește mai mult
ţării noastre în Uniunea Europeană.Intr-o asemenea viziune, s-a lărgit sfera subiectelor care pot sesiza Curtea, în cadrul controlului prealabil (a priori), prin adăugarea Avocatului Poporului. Parlamentul a apreciat că Avocatul Poporului, prin legătura sa directă cu societatea civilă, cu oamenii, este în măsură să semnaleze Curţii Constituţionale situaţiile în care o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată încă de către Preşedintele României, contravine Constituţiei.
Ca atare el este înscris între subiectele de sezină alături de Preşedintele României, preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, Guvern, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 50 de deputaţi sau 25 de senatori.
Apoi se stabileşte Curţii Constituţionale o atribuţie nouă şi anume aceea de a se pronunţa asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Este o atribuţie de mare importanţă în contextul sporirii numărului şi importanţei tratatelor internaţionale. Această atribuţie trebuie corelată cu dispoziţia alin. (3) al art. 11 din Constituţie, nou introdusă.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate, două noutăţi sunt evidente şi fireşti. Mai întâi, excepţia poate fi ridicată şi în faţa instanţelor de arbitraj, nu numai a celor judecătoreşti. în al doilea rând excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului. Această a doua noutate prezintă unele particularităţi care o diferenţiază de excepţia “clasică” şi anume: nu se ridică în faţa instanţei judecătoreşti; nu presupune implicarea Avocatului Poporului în procesul concret în faţa instanţei, ca parte sau alături de o parte; excepţia se va fundamenta pe practica Avocatului Poporului în soluţionarea plângerilor oamenilor faţă de încălcarea drepturilor lor constituţionale sau legale; excepţia se va ridica direct în faţa Curţii Constituţionale. Fără îndoială vor trebui completate dispoziţiile legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, pentru a stabili procedura după care această implicare a Avocatului Poporului se va concretiza.
O completare importantă, cu un conţinut interesant, este aceea în sensul căreia Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. O asemenea atribuţie au unele tribunale constituţionale din alte state. Din păcate în unele state această atribuţie a dus la conflicte deschise între chiar tribunalele constituţionale şi alte autorităţii. Aceasta pentru că atribuţia presupune implicarea în zone deseori delicate, de conflicte greu de arbitrat, de orgolii greu de satisfăcut. în exercitarea unei asemenea atribuţii judecătorii constituţionali trebuie să manifeste o incontestabilă independenţă şi imparţialitate, prudenţă şi tact şi, de ce nu, o bogată imaginaţie în spirit constituţional.
Trebuie observată şi o altă completare în sensul căreia Curtea Constituţională îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea sa organică. Un asemenea text legal, de tradiţie în sistemul juridic, permite ca legiuitorul ordinar să poată interveni în situaţii noi, apărute în viaţa instituţiilor, fără a fi nevoie de modificarea Constituţiei. Este vorba de acea dinamică a dreptului în corelaţie cu dinamica vieţii sociale. Adunarea Constituantă din anul 1991, din raţiuni dificil de explicat, a refuzat, atunci, includerea unui asemenea text. Experienţa de peste un deceniu impune însă un asemenea text iar Parlamentul actual a receptat corect utilitatea sa.
Citește mai mult
juridice, de natură constituţională, dintre autorităţi. Atribuţiile menţionate se exercită la sesizarea subiecţilor menţionaţi la lit. a)-e) ale art. 146. De asemenea, Curtea mai îndeplineşte şi alte atribuţii, în condiţiile specifice reglementărilor incidente, şi anume: controlul din oficiu al iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; controlul respectării procedurii de alegere a Preşedintelui României şi confirmarea rezultatelor sufragiului; sconstatarea interimatului în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunicarea celor constatate Parlamentului şi Guvernului; emiterea avizului consultativ la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României; controlul respectării procedurii referendumului şi confirmarea rezultatului; controlul legalităţii şi constituţionalităţii iniţiativei legislative a cetăţenilor; soluţionarea contestaţiei având ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.II. Modificarea şi completarea acestui articol sunt rezultatul valorificării unui deceniu de activitate a Curţii Constituţionale şi au urmărit sporirea eficienţei sale, ca garant al supremaţiei Constituţiei, în controlul de constituţionalitate. Totodată, modificările şi completările au realizat o mai bună corelare cu dispoziţiile constituţionale din ţările vest europene, având în vedere că instituţia românească este una de model european şi face parte din Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene. Această corelare se înscrie pe ideea compatibilităţii instituţiilor, în perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.
III. Avocatul Poporului. într-o asemenea viziune, a realizării unei compatibilităţi a instituţiilor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, s-a lărgit sfera subiectelor care pot sesiza Curtea Constituţională, în cadrul controlului prealabil (a priori), prin adăugarea Avocatului Poporului. Parlamentul a apreciat că Avocatul Poporului, prin legătura sa directă cu societatea civilă, cu oamenii, este în măsură să semnaleze Curţii Constituţionale situaţiile în care o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată încă de către Preşedintele României, contravine Constituţiei. Ca atare, el este înscris între subiectele de sezină alături de Preşedintele României, preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, Guvern, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori.
IV. TVatatele sau alte acorduri internaţionale. Prin modificarea adusă prin Legea de revizuire a Constituţiei s-a prevăzut competenţa Curţii Constituţionale o atribuţie nouă şi anume aceea de a se pronunţa asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Este o atribuţie de mare importanţă în contextul sporirii numărului şi importanţei tratatelor internaţionale. Această atribuţie trebuie corelată cu dispoziţia alin. (3) al art. 11 din Constituţie, nou introdus.
V. Excepţia de neconstituţionalitate. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate două noutăţi sunt evidente şi fireşti. Mai întâi, excepţia poate fi ridicată şi în faţa instanţelor de arbitraj comercial, nu numai a celor judecătoreşti. In al doilea rând, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului. Această a doua noutate prezintă unele particularităţi care o diferenţiază de excepţia „clasică", şi anume: nu se ridică în faţa instanţei judecătoreşti; nu presupune implicarea Avocatului Poporului în procesul concret în faţa instanţei, ca parte sau alături de o parte; excepţia se va fundamenta pe practica Avocatului Poporului în soluţionarea plângerilor oamenilor faţă de încălcarea drepturilor lor constituţionale sau legale; excepţia se va ridica direct în faţa Curţii Constituţionale. Fără îndoială, vor trebui completate dispoziţiile legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, pentru a stabili procedura după care această implicare a Avocatului Poporului se va concretiza.
VI. Conflictele dintre autorităţile publice. O completare importantă, cu un conţinut interesant, este aceea în sensul căreia Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. O asemenea atribuţie au unele tribunale constituţionale din alte state. Din păcate, în unele state această atribuţie a dus la conflicte deschise între chiar tribunalele constituţionale şi alte autorităţii. Aceasta pentru că atribuţia presupune implicarea în zone deseori delicate, de conflicte greu de arbitrat, de orgolii greu de satisfăcut. In exercitarea unei asemenea atribuţii, judecătorii constituţionali trebuie să manifeste o incontestabilă independenţă şi imparţialitate, prudenţă şi tact şi, de ce nu, o bogată imaginaţie în spirit constituţional.
VII. Alte atribuţii. Trebuie observată şi o altă completare, în sensul căreia Curtea Constituţională îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea sa organică. Un asemenea text legal, de tradiţie în sistemul juridic, permite ca legiuitorul ordinar să poată interveni în situaţii noi, apărute în viaţa instituţiilor, fară a fi nevoie de modificarea Constituţiei. Este vorba de acea dinamică a dreptului în corelaţie cu dinamica vieţii sociale. Adunarea Constituantă din anul 1991, din raţiuni dificil de explicat, a refuzat, atunci, includerea unui asemenea text. Experienţa de peste un deceniu impune însă un asemenea text, iar Parlamentul actual a receptat corect utilitatea sa.