ARTICOLUL 31 Dreptul la informaţie Drepturile şi libertăţile fundamentale
| Comentarii |
|
Drepturile şi libertăţile fundamentale
ARTICOLUL 31
Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
| ← ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare Drepturile şi... | ARTICOLUL 32 Dreptul la învăţătură Drepturile şi... → |
|---|
Citește mai mult
sale fiind în continuă dezvoltare. Articolul 31 dă expresie juridică unui conţinut complex şi dinamic, garantând accesul persoanei la orice informaţie de interes public. Dacă privim în general conţinutul dreptului la informaţie, cuprinde: dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect şi clar cu privire la măsurile preconizate şi mai ales luate de autorităţile publice; accesul liber la sursele de informaţie publică, ştiinţifică şi tehnică, socială, culturală, sportivă etc.; posibilitatea persoanei de a recepţiona direct şi în mod normal emisiunile de radio şi televiziune; obligaţia autorităţilor guvernamentale de a crea condiţiile materiale şi juridice pentru difuzarea liberă şi amplă a informaţiei de orice natură. Dreptul la informaţie presupune şi colaborare internaţională.Articolul 31 din Constituţie cuprinde dispoziţii privind: a) informaţiile în general, atunci când în alin. (2) foloseşte exprimarea „orice informaţie de interes public"; b) informaţiile despre evenimente sau acţiuni hotărâte de către autorităţile publice - alin. (2); c) informaţii cu caracter personal - alin. (2).
II. Garanţii juridice. Asigurând dreptul la informaţie, Constituţia stabileşte obligaţii corelative în sarcina autorităţilor publice: de a informa corect cetăţenii asupra problemelor de ordin public dar şi de ordin personal; de a asigura prin serviciile publice dreptul la antenă; de a asigura protecţia tinerilor şi securitatea naţională. Trebuie să subliniem că dreptul la informaţie (şi această subliniere marchează exact dimensiunile acestui drept) priveşte numai informaţiile de interes public. De aici rezultă că acest drept nu implică nici accesul la informaţii cu caracter secret, nici obligaţia autorităţilor publice de a da asemenea informaţii. Anumite informaţii nu trebuie şi nu pot fi date, cum ar fi de exemplu unele informaţii cu caracter judiciar sau privind anchete parlamentare, informaţii privind apărarea naţională sau siguranţa naţională etc.
III. Mijloace de informare în masă. Având în vedere rolul aparte în realizarea dreptului la informaţie a mijloacelor de informare în masă, în mod firesc Constituţia reglementează principalele obligaţii ale acestora, în primul rând, trebuie menţionat dreptul la antenă care revine principalelor grupuri sociale şi politice. Garantarea exercitării acestui drept revine serviciilor publice de radio şi televiziune. Este o prevedere constituţională de mare importanţă, pentru că aceste servicii fiind autonome, ar fi putut să refuze asigurarea unui asemenea drept. Desigur, s-ar putea pune problema de a şti ce sunt sau care sunt grupurile sociale şi politice importante. Constituţia, ca şi în alte cazuri, nu a mers până la detalii, până la cataloage concrete. Este şi imposibil ca printr-o constituţie să se facă o asemenea precizare. Este clar însă că forţele sociale şi politice reprezentate în sistemul de guvernare sunt cuprinse în această formulare mai largă. în plus, asemenea definiri şi detalieri se vor face prin Legea electorală, mai ales prin dispoziţiile legale privind campania electorală etc., prin care se vor determina toate aspectele privind durata şi numărul timpilor de antenă. De altfel, chiar alin. (5) face trimiterea la legea organică. în al doilea rând, mijloacele de informare în masă au obligaţia constituţională de a asigura informarea corectă a opiniei publice. Această prevedere pune în valoare marile imperative care trebuie respectate în materie de informaţie şi anume: exactitatea, onestitatea, discreţia şi, desigur, corectitudinea.
IV. Limitări. Dreptul la informaţie, ca toate drepturile şi libertăţile de exprimare şi de răspândire a opiniilor, credinţelor, ideilor, comportă anumite coordonate juridice, anumite limite. Este şi motivul pentru care prin alin. (3) se stabileşte că prin exercitarea acestui drept nu se poate şi nu trebuie să se prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională. Cât priveşte serviciile publice de radio şi televiziune, Constituţia a impus adoptarea unei legi organice relative la organizarea lor şi controlul parlamentar al activităţii lor. Revizuirea constituţională din 2003 a făcut mai mult decât o simplă modificare de cosmetizare a textului atunci când a înlocuit termenul de siguranţă naţională cu cel de securitate naţională, în cuprinsul alin. (3) al art. 31. Dincolo de considerente legate de omogenitatea textului normativ şi simetrie terminologică (aceeaşi sintagmă fiind înlocuită şi în alte articole ale Constituţiei) modificarea ilustrează şi o racordare a României la circuitul internaţional în acest domeniu şi adaptarea legislaţiei sale la cerinţele rezultate din participarea activă la organizaţii internaţionale de apărare comună.